|
Nr. 24, decembrie 2000 - ianuarie 2001
In intampinarea Nasterii Mantuitorului
Simion Barbulescu
Despre nasterea Mantuitorului Isus Hristos, Craciunul cum e denumirea populara a acestui eveniment sacru in latina: Creationem -primele informatii ne-au fost furnizate de catre evangheliile lui Matei, Luca si Ioan, de unde au fost preluate si completate de o alta serie de evanghelii si legende apocrife, despre care relateaza pe larg N.Cojan in cartile populare in literatura romaneasca (Editura enciclopedica romana, Buc.1974, doua volume). In cele ce urmeaza, vom retine doar cele trei evanghelii scripturale-prima fiind cea a lui Matei, care se refera pe larg la nasterea lui Iisus din Maria fecioara “logodita cu Iosif…, barbat neprihanit caruia - in vis, i s-a aratat un inger al lui Dumnezeu care l-a sfatuit sa n-o paraseasca pe Maria, fiindca ceea ce s-a zamislit in ea este de la Duhul Sfint“. Tot in vis i se dezvaluie si numele pruncului-Iisus (ce se talmaceste Mantuitorul lumii, dupa cum s-a vestit prin proorocul care zice: “Iata fecioara va fi insarcinata, va naste fiu si-i vor pune numele Emanuel, talmacit inseamna: Dumezeu e cu noi!”
Despre evenimentul nasterii lui Iisus, Matei ne informeaza ca s-a produs la Bethleem, in Iudeea, in timpul domniei lui Irod cel mare, cand, dinspre rasarit au venit la Ierulasalim trei magi, anuntind ca i - au vazut steaua si au purces sa i se inchine…
Colindele populare insista pe larg asupra acestui eveniment al venirii celor trei magi,cum si cel al represiunii ordonate de catre Irod pentru uciderea pruncilor sub doi ani, gindind ca printre acestia s-ar afla si Iisus…Dar in urma unei alte revelatii onirice, Iosif impreuna cu Maria si pruncul pleaca in Egipt de unde vor reveni doar dupa moartea lui Irod, pentru a se stabilii la Nazareth, impinindu-se astfel o alta proorocire potrivit careia “ El Iisus se va chema Nazarineanul”…
In continuarea Evangheliei lui Matei, cea a lui Luca (de profesie medic), precede nasterea lui Iisus de episodul nasterii lui Ioan Boezatorul… Cu privire la nasterea lui Iisus, evanghelistul Luca pune in circulatie mitul sacru al Buneivestiri, potrivit careia Maria va fi anuntata de catre arhanghelul Gabriel cu privire la nasterea - in chip miraculos, a Fiului lui Dumnezeu: “Fiindca nimic nu-i imposibil lui Dumnezeu”. Este relatata in continuare o vizita la Elisabeta, care-l va naste pe Ioan profetul celui Prea Inalt si este reprodus un impresionant imn de lauda al Mariei, care astfel se bucura ca domnul a privit spre smerenia ei.
Tot despre nasterea Mintuitorului, Evanghelistul Luca ne informeaza ca s-a petrecut pe timpul imparatului Augustus, pe cind ca guvernator in Siria era Quirinius - cel ce ordonase recensamantul populatiei la locul de origine. In urma acestui edict, Iosif si Maria au plecat din Nazareth spre Betleheem fiindca Iosif se tragea din neamul lui David. Toate acestea se petreceau in timpul cind Maria urma sa nasca. In evocarea mitului sacru al venirii pe lume al sublimului Mantuitor, evanghelistul Luca ne spune ca nasterea s-a produs intr-un staul si ca Iisus a fost infasat in scutece si culcat in iesle, fiindca “in casa de popas nu era loc pentru ei”. In varianta lui Luca pruncul avea sa fie slavit de pastorii, pe care un Inger al Domnului ai anuntase “ca s-a nascut un Mantuitor care este Hristos Domnul. Se mai arata ca in ziua a opta, Iisus a fost adus la Templu, unde aveau sa fie intimpinati de catre dreptul Simeon cunoscut pentru viata lui sfiintita si cu frica lui Dumnezeu, care-l ia in brate pe Iisus, bucurindu-se ca ochii lui au vazut “mantuire Domnului”. Tot acum, proorocita Ana se bucura de vederea lui Iisus, slavinu-l pe Dumnezeu… Dupa aceea Iosif, Maria si Pruncul s-au intors de la Ierusalim in Galileia, in cetatea lor Nazaret…
In completarea celor de mai sus, evanghelistul Ioan referindu-se in capitolul de inceput si la nasterea Mantuitorului, afirma ca Acesta este Cuvintul care s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar si a carui slava este “intocmai ca slava singurului nascut din Tatal”… In continuarea acestei ultime evanghelii, Crezul afirma ca Iisus este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu -“unul nascut care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii..de o fiinta cu Tatal, prin carele toate s-au facut.” De-a lungul veacurilor, despre acest mirabil eveniment petrecut in urma cu 2000 de ani, s-au scris si s-au creat mii de comentarii si formulari - toate incercind o incorporare in imagine a ivirii in lume si in istorie a divinului Mantuitor: ”Noi forme mediatice creaza si intretin o mitologie…, distribuind puterile unor noi stapini de care omul, mereu in cautarea unor ghizi, simte o superioara nevoie”, afirma Gerald Leroy, in cartea sa: ”Dieu est droit de L’home (traducerea romanesca de S.Barbulescu, Editura Genese, Buc., 1993, p.40). Printre lucrarile inspirate de pericolele evanghelice se inscriu si numeroase opere literare, unele adevarate best-selluri ale epocii precum Camasa lui Cristos, de Lloyd Douglas si nu mai putin ilustra “Mi se spune Dulgherul”, dar si celebrele “Vieti ale lui Hristos“ scrise, de Renan sau Giovanni Papini… N-am vrea sa trecem cu vederea nici romanele de inspirartie crestina ale unor Mauriac, Bernanos sau Julien Green si ceva mai aproape de noi, romanul revelat scris de catre Maria Valtorta, cu titlul II poema dell Uomo-Dio, ce-l care are ca personaj central chiar pe Iisus Hristos si drept principal izvor de inspiratie cele patru evanghelii ale Noului Testament. Un loc aparte in acest roman de peste 5000 de pagini, care alcatuiesc cele 10 volume este rezervat si nasterii Mintuitorului, cum si evocarii relatiilor lui Iisus cu Dumnezeu - Tatal si cu intimii sai. Asupra tuturor acestora, naratorul (Iisus) discuta direct cu autorul (Maria Valtorta) : “Despre Divinitatea mea” - spune acesta - “marturiseste Cuvintul meu care are accente pe care doar Dumnezeu le poate avea. Despre umanitatea mea : nevoile, patimile, suferintele pe care le-am indurat in propria-mi carne de om adevarat pe care vi-l propun ca model al propriei voastre umanitati“ (Vezi eseul nostru despre Romanul revelat, din ultima noastra carte: Din perspectiva altfelitatii, editura Scrisul Prahovean-Cerasu, 1999, pag. 156 - 159). In incheierea acestui succint excurs referitor la nasterea lui Iisus as vrea sa atrag atentia lectorilor mei canadieni si asupra contributiei poetice a lui San Juan de la Cruz (Jean de la Croix in franceza, Saint John of the Cross in engleza si Ioan al Crucii in romana) care cu patru secole in urma (1542-1591) s-a afirmat ca unul dintre cei mai marii poeti mistici ai Spaniei si ai lumii si care intr-un ciclu de poeme intitulat Romances, intruchipeaza in versuri cu adevarat harismatice, modul in care s-a intrupat Cuvintul “que el principio se decia /El moraba en al principio y principio no tenia“ (ce inceput se numea “Caci dintru inceput era, dar inceput nu avea“). Referindu-se tot la creatie, Juan de la Cruzs comenteaza (citam doar traducerea care ne apartine) : Om se facea Dumnezeu si omul Dumnezeu devenea/…/Decis in hotarire de-mplinire ramine,/Cit ziua de azi se prelungeste in maine”. Iata evocata si intilnirea cu batrinul Simeon ce “se consuma intreg in dorinta /Ziua mangaierii s-apuce a-i fi cu putinta”. Mai retinem si versurile referitoare la intrupare (le encarnacion): “Atunci El un Arhangel chema, al carui nume Gabriel era /si la o fecioara il trimise : Maria se numea/ Ea consimtii, se implinea astfel taina (el misterio) Mariei /treimea - ntrupind Cuvintul in pintecul ei“. Reproducem in integralitatea lui si poemul nasterii (Del nacimiento), care incheie ciclul de poeme dedicat acestui miraculos eveniment: ”Cind sa se nasca vremea se-malini/Ca un mire din camara sa iesii/imbratisindu-si soata ce-n brate-l cuprindea: /si-ntr-o iesle gratioasa mama -L depunea,/Printre animalele din staul ce - acolo se gaseau/Oamenii cantece intonau si ingerii melodii “Sarbatorind logodna ce se implinea/Dumnezeu in staul gingurea si plingea : /Ereau darurile pe care Sotia le-aducea/Un asemenea troc vazind, Mama cazuse-n lesin: Lacrimile omului in Dumnezeu si bucuria-n om/si unele si alta pe scurt stranii pareau.” In spaniola ultimile doua versuri suna asa :”El llanto del hombre en Dios, y en el hombre la alegria,/locual del uno y del otro tan ajena ser solia “. Toate aceste poezii cucernice (Devotas poesiasis) pe teme mistice si ascetice, intr-un gen mult indragit in epoca se subsumeaza unei insolite incercari de sociogonie mistico-teologala, de parafrazare lirica a unor pericope biblice, nelipsite de valoare artistica, in contextul lor existind valori expresive, surprinzatoare prin prospetimea lor incontestabila, amintind cautarile sensibile din ciclul anterior al poeziilor (Poesias). (Atrag atentia ca prin “Sotie” se intelege ”Lumea”, dar si “Biserica”, Iisus fiind ”Sotul”, ”Mirele”, “Adoratul”) … Alteori i s-a mai spus “Rege”, ”Lastar” sau ”Chipul lui Dumnezeu”, etc).
In strinsa conexiune cu evenimentul sarbatorit la 25 dec., am apreciat ca cel mai frumos omagiu pe care un critic literar il poate aduce acestui eveniment este evocarea (punerea in lumina) a unor pericopse biblice si a unor prelucrari literare ilustre, precum cea datorata lui San Juan de la Cruz..
Ceea ce - dupa modesta mea opinie-cred ca am realizat !
|
|
