Canada vazuta de mine
      Maria Mihalceanu
  Tanara la cei 134 de ani de istorie fata de cei 2500 ai tarii noastre, frumoasa pentru ca este inzestrata cu frumuseti naturale de la un capat la altul si de frumuseti create de mana omului iubitor de natura, despre bogatie nu trebuie sa ma straduiesc sa conving pe nimeni, iar cand spun ca este buna vreau sa aduc cateva argumente.
O tara unde oamenii iubesc pe cei care au nevoie de ajutor, copii, batrani, oameni cu probleme, animale si natura, acest pretios dar pe care Dumnezeu ni l-a dat sa ne infrumuseteze viata, o astfel de tara nu poate fi decat buna.
Aici unde oamenii isi zambesc pe strada, in magazine, in locuri publice, unde soferul de autobuz iti zambeste, te saluta si iti multumeste cand prezinti abonamentul sau biletul, unde oamenii sunt disciplinati si toleranti, unde oamenii respecta legile si se bucura de libertate deplina, aici domneste pacea, intelegerea, bunatatea si civilizatia. Mai aud cate un carcotas, ca fara ei nu se poate, spunand ca totul este fals, personal nu a-si mai garanta cat este fals si cat adevar, dar pot sa va declar cu mana pe inima ca mie, toate astea imi fac foarte bine, desi eu inca nu ma pot lauda ca m-am obisnuit sa zambesc prima, uneori abatuta, ingandurata, doar am si eu probleme ca tot omul, dar intampinata cu un zambet, simt cum ma deconectez de probleme si ma inseniney. Sigur, fiecare om are probleme, dar canadienii au inteles ca ele nu se pot rezolva punandu-le altora pe cap fara sa poti scapa tu insuti de ele. Canadienii s-au gandit ca este mult mai bine si mai sanatos pentru toti sa-si imparta numai bucuriile si succesele. Si aici carcotasul nostru are ceva de spus, uite-l si pe asta a ramas fara servici si el zambeste, pare fericit de parca i-ar fi fatat vaca doi vitei. Nu sunt de acord, acest om isi va rezolva problema cu sau fara ajutorul cuiva, dar nu va impovara pe cei din jur cu necazurile lui. Parerea mea este ca aici oamenii au fost si sunt confruntati cu mai putine greutati decat la noi, asta ar fi o explicatie.
Lupta noastra pentru supravietuire, care dureaza de vreo 2000 de ani, ne-a ascutit mintea si inteligenta. Am invatat cum sa invingem dusmanii care intotdeauna erau mai numerosi si mai puternici, am invatat cum sa-i pacalim si asa de bine am invatat aceasta lectie, ca atunci cand nu avem pe cine pacali ne pacalim pe noi insine, dovada, rezultatul ultimelor alegeri. Probabil ca de aici se trag o serie de proverbe cum ar fi "ne furam singuri caciula", sau altele care mie nu-mi plac deloc: "o mana spala pe alta si amandoua fata", sau cel mai grav, cea care a alterat interesul fata de cinste si de munca:"cine munceste nu are timp sa castige bani". Aceasta zicala, care a inflorit spre sfarsitul perioadei de trista amintire, parca a pus capac la toate, daca tinem cont ca ea provine din frumosul proverb "Meseria este bratara de aur".
Este de neinteles cum atatia romani care acasa au tras mata de coada ani de-a randul, zeci de ani, aici s-au realizat de-ti este mai mare dragul sa te numeri ca roman printre ei. Or fi si exceptii, nu va contrazic, dar eu nu cunosc nici una.
Este adevarat ca multi, desi aveau o pregatire temeinica, au inceput ca sa zic asa de la saiba, ca pasamite nu aveau experienta canadiana!. Dar au muncit, si-au demonstrat calitatile, au progresat si s-au realizat profesional dar mai ales material. Toti s-au angajat din primele luni, si-au cumparat masini, si-au cumparat case inca din al doilea an de la venirea in Canada, pentru ca banii dati pe chirie sunt aruncati pe geam, pe cand platiti pe casa sunt investiti. Multi din acesti harnici si inimosi dupa 4-5 ani de Canada sunt la a doua casa.
Cum spuneam sunt prea multi ca sa-i pot insira pe hartie, dar daca spun 95% din noii veniti, nu gresesc. De cei mai vechi, care au business-uri bune si prospere, voi vorbi alta data dupa ce ma voi documenta la fata locului. Deci putem sa ne mandrim ca romanii nostri nu au asteptat ajutor de la statul canadian, s-au inhumat la treaba, platesc impozite si taxe si aduc prosperitate Canadei. Nu pot sa nu ma intreb totusi, de ce nu au putut ei aduce prosperitate si Romaniei? Sunt niste lucruri care nu merg acolo si asta nu pune oare pe nimeni pe ganduri, pe cei ce au putere de interventie si de decizie?.
Este adevarat ca am auzit si eu vreo doua cazuri, nu aici in Windsor, undeva in Canada, despre tineri care au venit cu teschereua plina de bani si dupa, ce i-au papat s-au intors acasa la tata care ii tinea in "campul muncii" cum se zice la noi.
Poate ca paguboasa zicala "Cine nu munceste nu are timp sa castige bani" mai troneaza ca un blestem in tara noastra.
S-ar putea sa va placa si Dumneavoastra versurile pe care le-am scris pentru o melodie romaneasca: "Hai Ioane, Ioane", iata doua strofe care se potrivesc aici:
  Ioane, nu mai astepta!
  Nu astepta sa ti se dea
  Cum faceai in tara ta.
  Aici totul e schimbat,
  Nu traiesti din capatat
  Ca nici noua nu ne-a dat
 
  Uita Ioane c-ai fost stab
  Si traiai ca un nabab.
  Du-te si cauta-ti un job
  Ca vine rata lunara
  Si te scoate banca afara
  Si atunci ai dat-o in bara.
 
Fara indoiala, romanii nostri sunt intelepti si capabili, dar despre asta in articolul urmator, ca sunt tare multe de spus.
Noi, cei care ne-am constituit in aceasta filiala, a F.A.R. Canada, vom duce o lupta continua impotriva nepasarii si a uitarii, vom fi o mana intinsa spre fratii, parintii si bunicii nostri din Romania, care meritau o soarta mai buna.
Multumesc lui Dumnezeu si oamenilor care m-au ajutat sa fim in situatia in care sa putem ajuta la randul nostru. Multumesc F.A.R. Canada, domnului Basile Gliga, presedintele federatiei, la care am avut inspiratia sa ma plang si sa cer ajutor atunci cand am constatat ca este greu sa aduni bani, "umbland cu caciula in mana", si sa ai impresia jenanta ca oamenii te ocolesc. Am inteles ca in Canada trebuie sa ne organizam, sa intram in legalitate. Eu sunt venita aici de putin timp, am invatat multe, dar multe mai am de invatat, inclusiv limba engleza la U.S.E.,unde am ajuns la nivelul trei. Federatia a deschis o filiala in orasul Windsor si un cont in banca. Alta va fi soarta noastra, altfel este privita o ramura a unei organizatii serioase, legale si ce-mi place mie foarte mult este ca idealurile mele corespund cu cele ale Federatiei.
Pentru ca m-am lungit prea mult, inchei, dar nu inainte de a le spune celor care nu au reusit inca sa se realizeze in alte orase, sa incerce la noi. Multi au incercat si toti au reusit.