|
Nr. 25, februarie 2001 - martie 2001
OBEZITATEA
Dr.
Olimpia - Maria Timar-Banu
Obezitatea reprezinta o problema de sanatate din ce in ce mai
importanta in tarile industrializate. Astazi OMS considera ca
prevalenta obezitatii a atins pragul epidemiei, si ca aceasta
crestere pare legata pe de o parte de schimbarile aduse modului de
viata, schimbari care faciliteaza sedentarismul si cresterea in
greutate, si pe de alta parte, de factori genetici individuali, sau
grup etnic. In acest articol, vom analiza prevalenta, mijloacele de
depistare, cauzele, complicatiile si tratamentul obezitatii.
Definitia, prevalenta si depistarea obezitatii
Obezitatea este definita de cresterea excesiva a tesutului adipos in
organism. In practica clinica, ea este definita printr-un "Index de
Masa Corporala" (IMC), care reprezinta raportul intre greutate (Kg)
si patratul inaltimii (mp.),(IMC=kg./mp). In Canada, prevalenta
obezitatii definita prin IMC > 27 kg/mp. este de 35% la barbati si
de 27% la femei, in timp ce in SUA este de 55% la adulti. In ceea ce
priveste prevalenta obezitatii printre emigrantii canadieni,
constatam ca ea este mult mai crescuta la cei veniti din Asia decat
la cei veniti din Europa. In Europa, obezitatea oscileaza intre 15%
- 20%, dar daca tendinta actuala se continua, aproape jumatate din
populatia adulta europeana va fi obeza in urmatorii 30 de ani. Un
fapt ingrijorator este cresterea obezitatii la copii si adolescenti
(12% la copii si 10% la adolescenti, in America de Nord). Un IMC_>30
kg/mp este asociat cu un risc crescut de morbiditate si mortalitate
cardiovasculara (mortalitatea e de 50% - 100% comparativ cu cei care
au un IMC<25kg/mp.). Insa, factorul IMC nu ne da informatii despre
distributia de grasime si nici nu ne permite intotdeauna sa facem
distinctie intre excesul de tesut adipos si masa musculara.
Tehnicile moderne de rezonanta magnetica si de tomografie viscerala
sunt mult mai precise in estimarea tesutului adipos visceral
(abdominal), dar sunt foarte scumpe si putin accesibile. Astazi
raportul intre turul de talie/sold si simplu turul de talie, sunt
indicii cei mai utilizati in practica medicala. Un raport
supraunitar la barbati si mai mare decat 0,8m la femei, defineste
obezitatea de tip abdominal(android). Studiile au demonstrat ca un
simplu tur de talie e compatibil cu schimbarile in masa de tesut
adipos visceral si cu cresterea riscului de complicatii metabolice
si boli cardiace. Obezitatea viscerala abdominala este mult mai
frecventa la barbati decat la femei.
Pentru a evalua mai bine riscul de MCV si pentru a recunoaste
pacientii expusi, este de ajuns sa se masoare cei doi indicatori ai
triadei aterogene: turul taliei, care atesta cantitatea de grasime
viscerala mai corect decat raportul talie-sold si procentul de
trigliceride. Prin urmare, cei doi indicatori ar trebui sa figureze
in dosarul pacientului, la un loc cu celelalte informatii: IMC,
procentul de colesterol total, LDL-colesterol (colesterolul "rau"),
HDL-colesterol (colesterolul "bun"), raportul colesterol total – HDL,
presiunea sanguina,prezenta diabetului, tabagismul si antecedentele
familiale.
Complicatiile obezitatii
Obezitatea este o tulburare foarte complexa, determinata de o
multitudine de factori si reprezinta un important factor de risc in
aparitia a numeroase boli printre care: maladiile cardiovasculare (MCV),
hipertensiunea arteriala (HTA), diabetul, dislipidemia,
insulinorezistenta si cancerele. Alte boli asociate obezitatii sunt:
ciroza ficatului, bolile vezicii biliare,varicele, ulcerele venoase,
guta, osteoartrita, hernia hiatala, sterilitatea, sforaitul,
depresiunea, etc.
Obezitatea si bolile cardiace
In cursul ultimilor ani, cercetarile facute in domeniul bolilor
cardio-vasculare au pus in evidenta faptul ca obezitatea, mai ales
cea abdominala, constituie un factor important de risc de MCV pe
care trebuie sa-l intelegem mai bine. Rezultatele studiului lui
Framingham au relevat ca, greutatea corporala este al treilea factor
ca importanta, dupa varsta si hiperlipidemie, in prezicerea bolii
coronariene la barbat. Obezitatea joaca un rol independent in
dezvoltarea de HVG (hipertrofie ventriculara stanga) insuficienta
cardiaca, infarct miocardic, HTA si alte accidente cardiovasculare.
De fapt, presiunea sistolica si cea diastolica cresc cu IMC si
diminueaza sau dispar, odata cu pierderea in greutate. Pe de alta
parte, prevalarea de HTA este de trei ori mai ridicata la indivizii
obezi decat la indivizii cu greutate normala si aproximativ 55% din
pacientii hipertensivi prezinta un exces de greutate (Index Masa
Corporala > 25 Kg-m). |
|
