|
Nr. 25, februarie 2001 - martie 2001
Respectul pentru diferenta
Basile Gliga
Romania, precum si o parte din tarile din sud-estul Europei, se afla in fata marii dificultati de a gasi un drum firesc dupa dictatura comunista. La problematica creata in ultimile decenii de un sistem ce isi propunea sa "revolutioneze" omenirea, nu trebuie sa neglijam mostenirea seculara a "balcanismului". Cum este si firesc, avem toate influentele zonei geografice in care ne gasim. Suntem la interferenta a doua lumi. In interiorul arcului carpatic, se sting ultimile rezonante occidentale, pe cand in exteriorul aceluiasi arc, se simt undele puternice de orientalism.
Orientul si Occidentul, fiind doua lumi care se confrunta de secole, cauta fiecare sa-si impuna sistemul de valori.
Pentru Occident, Balcanii constituie o lume a neprevazutului, o adevarata "cutie a Pandorei".
Uneori limbajul occidentalului la adresa mentalitatii umane din acest spatiu, devine necrutator. "Balcanic–acest termen …sinonim cu neseriozitate, letargie, coruptie, iresponsabilitate, management deficitar, stergerea competentelor si a granitelor in domeniul legislativ si multe altele".*
Ba mai mult in unele circumstante, termenul de "balcanic" a fost separat de contextul sau geografic si transformat intr-un sinonim cu dezumanizarea si distrugerea civilizatiei.
"Noi distrugem toate standardele intelectuale si estetice din stiintele umane si sociale, in numele justitiei sociale.[…] Balcanizarea studiilor literare este ireversibila". **
Revenind la zona geografica, in 1995 ziarul "The New York Times" scria: "Cel mai important eveniment al epocii noastre, ale carui consecinte raman inca necunoscute, ar putea fi macelul din Balcani, cresterea fundamentalismului islamic sau destramarea unitatii europene".***
Noi romanii punem accentul pe legaturile directe cu lumea occidentala, refuzam orice apartenenta la lumea balcanica si ne proclamam avanpost al latinitatii si civilizatiei.
In istoriografia germana, Europa de Sud-Est inseamna Balcanii, inclusiv Romania si Ungaria.
Marele nostru istoric Nicolae Iorga, vorbeste in scrierile sale despre bazele comune trace si ilire ale poporelor acestei regiuni. Mostenirea acestora o putem regasi la greci, sarbi, romani, bulgari, turci. Tot el vorbeste despre trasaturile de caracter comune ce se gasesc la aceste popoare, de influenta occidentala, orientala si septentrionala.
In perioada interbelica scriitori de elita precum Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica si Mircea Eliade, au refuzat ideea asocierii Romaniei cu Balcanii. Pentru ei, unitatea de masura era Occidentul.
In perioada lui Ceausescu, tema unicitatii Romaniei ca o insula intr-o mare slava si asiatica a atins punctul culminant.
De cealalta parte a Dunarii, pana la dezmembrarea Iugoslaviei, iugoslavii se considerau o elita a lumii nealiniate. Vorbeau mai mult de identitatea lor danubiana sau adriatica decat de apartenenta lor profunda la lumea balcanica.
Astazi Turcia isi indreapta tot mai mult privirea spre aceasta zona, extinzandu-si sfera de influenta la nivel economic si cultural. Pentru turci, zona Balcanilor, este o intrare "organica " in Europa.
Pentru Europa Occidentala, zona balcanica este o pata neagra de unde ar putea sa izbucneasca furtuni ce le-ar putea tulbura linistea si bogatia castigata in ultimile decenii de intelepciune.
Daca pana nu demult, Occidentul era speriat de zona balcanica pe care nu o intelegea datorita amestecului de limbi, traditii si chiar civilizatii diferite, astazi, se straduieste sa inteleaga si abordeaza un discurs deosebit. "Noi traim in Europa si in Balcani, care fac parte din Europa si isi au propriile lor aspecte specifice", spunea unul dintre ministrii UDF.
Daca abordam cu onestitate evenimentele istorice, cu cateva secole in urma, in aceasta zona s-a impotmolit puhoiul turcesc salvand Occidentul de violenta si poate de distrugere.
Inaintea acelui puhoi, muntii Balcani se numeau Haemus iar, deasupra lor stralucea soarele civilizatiei bizantine, in timp ce Occidentul era in noaptea barbarismului.
Consider ca nu trebuie sa avem complexe ca am suferit influenta acestui spatiu mitic, dimpotriva trebuie sa analizam cu obiectivitate laturile pozitive a acestei influente.
Nu putem fi altceva decat ceea ce suntem. Sa privim elementele umane care ne unesc si nu cele care ne despart.
Astazi avem exemplul Americii de Nord, unde se interfereaza toate civilizatiile lumii.
Alaturi de biserica crestina, se inalta moschea, sinagoga, pagoda… Creatorul este acelasi, doar felul cum intelege fiecare sa i se adreseze este diferit.
Oamenii isi zambesc, traiesc impreuna, construiesc o lume la baza careia stau valorile universale alaturi de respectul pentru diferenta.
* Die Balkanisierung Osterreichs – Alexander Vodopivec
** The Western Canon – Harold Bloom
*** New York Times – James Atlas (19 martie 1995)
|
|
