|
Nr. 26, aprilie 2001 - mai 2001
Bilantul primelor 100 de zile de guvernare a PDSR
Sevghin Omer
Bucuresti
Promisiunile din campania electorala, tot mai departe de realitate
Aegerile din 26 noiembre 2000 au adus din nou la putere asa cum era
de asteptat dupa catastrofala guvernare cederista, partidul d-lui
Ion Iliescu, PDSR. De adata aceasta guvernul monocolor de la
Bucuresti, instaurat pe 27 decembrie 2000 are in frunte un om destul
de controversat, dar in mare privit ca o persoana mai competenta
decat alti premieri care au facut slalom printre problemele natiunii,
mai ales in timpul anterioarei guvernari.
Este vorba de domnul Adrian Nastase, actualul sef al Executivului de
la Bucuresti. Om tanar, aflat in plina maturitate politica, relativ
bine pregatit profesional, echilibrat, si de ce nu, pentru multi,
prezentabil si cu un anume farmec personal.
Inca vreo doua epitete in aceiasi linie si as putea fi banuita, ca
sa nu spun acuzata, dupa obiceiurile de pe malul garlei dambovitene,
de adulatie si de aducere de omagii, conform modelelor pe care am
avut norocul sa le traim, macar ca asistenti, cu totii pana acum 11
ani. In ciuda faptului ca parea sa fi calcat cu dreptul, pragul
noului mandat, actualul guvern incepe sa se incurce din ce in ce mai
abitir intr-un hatis de fire invizibile, dar extrem de puternice si
eficiente. Deocamdata, nemultumirile si criticile vin mai mult din
partea presei si a anumitor reprezentanti ai societatii civile.
Marea majoritate a electoratului are tendinta sa dea note bune
guvennantilor pe motiv ca "sunt foarte activi", ca "fac ceva" si nu
stau degeaba. Dar sunt multi si cei care intrebati care ar fi
principala caracteristica a actualei guvernari, mi-au raspuns scurt:
"inconsecventa".
"PDSR este pe cale sa piarda o sansa pentru Romania"
La inceputul lunii aprilie a fost facut bilantul celor 100 de zile
de activitate a noului guvern PDSR-ist al Romaniei. Redam pe scurt
opinia a doua dintre partidele semnatare ale unor protocoale cu PDSR.
Partidul National Liberal considera ca printre principalele
nerealizari ale guvernului Nastase ar fi de notat cel putin doua,
extrem de importante. PDSR a blocat privatizarea si nu a demarat
reforma fiscala. Valeriu Stoica, presedintele PNL a atras atentia
PDSR ca este pe cale sa se piarda o sansa pentru Romania si ca PNL
nu doreste sa fie partas la un eventual dezastru alaturi de PDSR.
Pe zi ce trece, relatiile dintre PDSR si PNL sunt din ce in ce mai
tensionate.
Din cauza ca revizuirea Constitutiei, asa cum cere PNL este
conditionata de votarea legii bugetului de stat (proiect la care
liberalii au venit cu 73 de amendamente) urmeaza ca la reuniunea din
luna mai a Delegatiei Reprezentantilor PNL sa se analizeze si sa se
decida daca mai este cazul mentinerii protocolului de colaborare cu
PDSR, valabil pana la data de 31 decembrie 2001. De altfel, Calin
Popescu Tariceanu, vicepresedinte al partidului si sustinatorii sai
din "grupul Patriciu" au denuntat mai demult acest protocol,
caracterizandu-l drept "un pact cu diavolul". Liberalii considera ca
PDSR-istii nu au respectat nici un punct al protocolului: revizuirea
Constitutiei, reforma politica si electorala, pastrarea in functie a
unor angajati-membri PNL, etc . Majoritatea membrilor PNL, apreciaza
ca a sosit momentl ca PNL sa treaca acolo unde ii este locul, adica
pe banca opozitiei. Singura ratiune pentru care mai exista
protocolul cu PDSR este modificarea constitutiei, dupa cum declara
dl. Paul Pacuraru, membru al Comisiei Economice din Senat si
responsabil cu supravegherea in Senat a respectarii angajamentelor
asumate cu PDSR.
UDMR este multumit de colaborarea cu PDSR.
Marko Bela, presedintele UDMR a declarat ca este in general multumit
de colaborarea cu PDSR in cele 100 de zile cate au trecut de la
semnarea acordului de guvernamant. In ciuda mentinerii unui discurs
nationalist, PDSR a respectat acordul incheiat cu UDMR si a facut
pasi pe calea garantarii drepturilor minoritatilor, mai ales prin
aprobarea legii administratiei publice. In ceea ce priveste
retrocedarea bunurilor bisericesti, UDMR spera ca si aceasta
problema sa se rezolve in viitorul apropiat.
La capitolul nerealizari, presedintele principalei formatiuni a
maghiarilor din Romania, considera ca in domeniul privatizarii, nu
s-au facut pasi prea mari. Marko Bela a criticat si Legea
informatiilor clasificate sau a secretului de stat, cum este
cunoscuta aceasta. Sa vedem totusi care a fost activitatea
guvernului de la Bucuresti. Departe de a fi una exaustiva, analiza
care urmeaza incearca sa atinga principalele puncte care au marcat
actiunile intreprinse de cabinetu Nastase in primele trei luni de
viata.
Am fi dorit sa avem si raspunsurile sefului executivului de la
Bucuresti, dar intialnirea cu dl. Adrian Nastase nu s-a putut
realiza in timp util, datorita programului extrem de incarcat al
domniei sale. Am obtinut in schimb, de la cabinetul primului
ministru promisiunea ca in urmatoarele zile premierul ne va putea
raspunde la intrebari, astfel incat speram ca in numarul viitor sa
publicam interviul cu dl. Adrian Nastase.
Vantul schimbarii bate in esalonul intai al partidului
Greu la deal… Dupa 100 de zile de guvernare, premierul Adrian
Nastase pare sa fi inteles acest lucru. Un program electoral
promitator, urmat de unul guvernamental pe masura nu pot fi puse in
aplicare numai cu cativa oameni. Adrian Nastase face impresia unuia
care stie ca, pentru a castiga si in viitor, vechiul partid
neocomunist al lui Ion Iliescu trebuie sa se schimbe. Avem toate
motivele sa credem in buna credinta a actualului premier al Romaniei
si presedinte al PDSR. Dl. Adrain Nastase este un om politic tanar
care are viitorul in fata. De aceea domnia sa nu ar avea decat de
castigat de pe urma unei schimbari a imaginii partidului sau, fapt
cu repercursiuni pozitive asupra propriei imagini. Dupa 100 de zile
care au durat cam o luna de aflare in fruntea bucatelor (cam
saracute de altfel) premierul si apropiatii sai par sa fi inteles ca
vantul schimbarii nu a cuprins decat esalonul intai al partidului,
adica cel aflat sus de tot, la Bucuresti. In rest, oamenii PDSR din
esaloanele doi si trei, din provincie, au ramas cam aceiasi, adica
cei incondeiati de 11 ani incoace drept neocomunisti. PDSR-isti din
teritoriu actioneaza ca si cum ar vrea sa ne arate ca ei au venit la
putere, adica la privilegii si castiguri cat mai grase pentru ei si
ai lor. In rest, "dupa noi potopul".
Desi nu ni i-a promis, nici PDSR nu pare sa aiba cei 15000 de
specilaisti.
Desi nu ne-a promis in timpul campaniei electorale ca are pregatiti
15000 de specialisti cum o facuse puterea cederista, PDSR ne-a
demonstat pana acum ca nici el nu prea ii are. Chiar premierul
Adrian Nastase s-a,plans in timpul unei conferinte publice de haosul
care-l inconjoara. Premierul parea chiar sincer exasperat de faptul
ca degeaba ia el deciziile daca acestea raman vorbe in vant. Printre
exemplele cu care si-a sustinut afirmatia erau neaplicarea masurilor
de restructurare cu 30 la suta a personalului angajat la Ministerul
Agriculturii, situatia de la diverse mari intreprinderi anuntate
pentru a fi privatizate, neefectuarea, asa cum a fost prevazut la
nivel national, nici macar a curateniei de primavara, anuntata cu
mare tam-tam si faptul ca hotararile luate la Palatul Victoria
(sediul Guvernului Romaniei) ajung distorsionate pe teren.
In fata exigentelor FMI, PDSR a fost nevoit sa incline steagul
Desi la inceputul mandatului sau, Adrian Nastase a afirmat ca
acordul cu Fondul Monetar International nu constituie o prioritate
pe agenda de lucru a cabinetului sau, realitatea a demonstrat ca
lucrurile stau putin altfel. In ciuda unor declaratii repetate
precum ca "nu FMI-il guverneaza Romania" si ca "PDSR-ul va negocia
cu demnitate", premierul Romaniei a trebuit sa incline steagul in
momentul in care reprezentantii prestigiosului organism bancar
international si-au facut bagajele si au plecat. Nastase a inteles
ca fudulia aduce a altceva intr-o tara cum este Romania in acest
moment. Si speram ca a mai inteles seful guvernului de la Bucuresti
ca nu te poti juca de-a aroganta cu FMI-ul cand la mijloc este
soarta a 23 de milioane de oameni. De fapt ceea ce presa numea
fudulie erau mai multe masuri populiste prin care PDSR-ul incerca sa
aplice promisiunile electorale, chit ca acestea se loveau cap in cap
cu conditiile impuse de Fond. Cand expertii FMI si-au luat jucariile
si au plecat, Nastase a fost nevoit sa renunte la ordonanta prin
care se micsorau impozitele, chiar daca in felul acesta este posibil
ca simpatia electoratului pentru PDSR sa se diminueze cu cateva
procente. De altfel, tot de dragul unui viitor acord cu FMI,
guvernul a mai renuntat la cateva puncte din programul sau
electoral: platile compensatorii, reducerea TVA la produsele de
baza, etc .
Finantistii din Romania considera ca acordul de imprumut cu FMI-ul
este strict necesar, ca fara infuzie masiva de capital strain,
guvernul nu are cum sa acopere gaurile, ca sa nu le spunem haurile
negre din buget. Si acesta cat mai repede cu putinta. Ori,
imprumuturile cele mai rentabile din punct de vedere al dobanzii se
pot obtine numai de la FMI. Iata de ce, de la declaratiile tantose
facute pana ieri, premierul Nastase a ajuns sa-si exprime pe toate
drumurile (in timpul vizitei la Roma, de exemplu) speranta ca noul
acord cu FMI va fi incheiat pana la sfarsitul lunii mai.
"Este necesara o noua lege a investitiilor"
Dincolo de vorbe, economia Romaniei are nevoie de investitii
straine. Numai ca in loc sa-i atraga pe investitori, autoritatile de
la Bucuresti fac ce fac pentru a-i indeparta.
Ironiile premierului Adrian Nastase la adresa lui Charles Ludolph,
adjunctul reprezentatntului OSCE in probleme economice, au surprins
(in mod neplacut, desigur). La o reuniune organizata la Bucuresti de
Camera de Comert Americana, Charles Ludolph a afirmat ca
investitiile americane in Romania stagneaza din cauza birocratiei, a
coruptiei, a lipsei transparentei si a legislatiei privind protectia
proprietatii.
Reactia primului ministru roman fata de o declaratie atat de grava,
venind din partea unui personaj important, a fost una ironica si,
putin spus, nepotrivita cu situatia.
Asistentul reprezentantului OSCE s-a purtat cu noi ca un bunic. Ne-a
data sfaturi, ne-a spus cum trebuie sa procedam si pe noi ne-a
bucurat acest lucru, cand am vazut ca acest domn a inteles doar in
cateva zile problemele economiei Romaniei, a spus primul ministru
roman.
Charles Ludolph a avertizat ca daca situatia nu se va ameliora, este
foarte probabil ca firmele americane sa se retraga de pe piata
romaneasca. Principale nemultumire a investitorilor americani este
ca exista prea multe taxe si formulare de completat.
Solutia propusa a fost comasarea tuturor taxelor intr-una singura,
pentru ca nu valoarea lor deranjeaza, cat numarul lor. Cu ocazia
aceleiasi reuniuni, Octav Buruiana, presedintele Asociatiei
Nationale a Investitorilor din Romania a apreciat ca "este necesara
o noua lege a investitorilor care sa armonizeze interesele
investitorilor majoritari cu a celor minoritari". El a apreciat ca
nivelul investitiilor facute de americanii care sunt actionari
minoritari la firme din Romania depaseste suma de 200 de miloane de
dolari si daca intesele lor nu vor fi aparate, Romania risca sa ii
piarda. "Creati investitorilor straini un mediu atragator,
oferiti-le facilitati si vor vrni singuri!", spunea cu buna
dreptate, in urma cu doi ani la Bucuresti, premierul britanic Tony
Blair.
"Legea tacerii" si resuscitarea "greilor" din Securitate provoaca
frisoane.
Romania este cu un ochi la NATO si UE si cu celalat la trecutul nu
prea indepartat. Numai ca primele sunt undeva in ceata si chiar daca
usa NATO este intredeschisa, romanii risca numai sa se plimbe prin
fata ei multi ani de aici inainte. Iar trecutul este foarte aproape
si nu vrea deloc sa dispara. Dimpotriva. Reactivarea unor "grei" din
vechea garda a Securitatii a inceput sa devina un fapt banal. Cel
mai contestat caz este cel al lui Ristea Priboi, fost agent al
spionajului roman (DIE), inainte de 1989, care a fost numit in
fruntea unei comisii pentru controlul Serviciului de Informatiii
Extene (SIE). Societatea civila a reactionat imediat. Dar Consiliul
National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) s-a grabit
sa-l scota basma curata pe fostul agent, sustinand ca Ristea Priboi
"nu a facut politica", ci a fost un (biet) spion nevinovat care "a
desfasurat numai activitati inofensive", adica a cules date politice
din spatiul european si a monitorizat transmisiile postului de radio
Europa Libera. La urma urmei, cum la noi se accepta orice si exista
scuze pentru orice un spion reactivat in plus nu ar fi un capat de
tara, dar stau si ma intreb: cum vor privi acest lucru sefii
serviciilor secrete din tarile occidentale, existand banuiala ca
Ristea Priboi ar fi fost implicat in actiuni ostile acestor tari. Si
cum ne vor primi in randul lor statele membre ale NATO si UE? Daca
ar fi numai cazul Priboi si tot nu ar fi foarte grav.
Dar ce ne facem cu masurile luate pentru implicarea serviciilor
secrete in privatizarea economiei, dar ce sa ne facem cu Ordonanta
29 a Guvernului prin care se creaza un nou serviciu secret, UM0962,
fosta "doi si un sfert" (UM0215), care are dreptul prin lege sa
incalce libertatile fundamentale cum ar fi secretul convorbirilor
telefonice, agentii acestui serviciu avad dreptul sa asculte
teleoanele cetatenilor.
Dar ce sa mai zicem de reinvierea teribilei legi a secretului de
stat numita de presa "legea tacerii". Departamentul de stat al SUA
si-a transmis ingrijorarea privind aceasta lege care ingradeste
dreptul la informare, permite abuzurile si limiteaza posibilitatile
de informare si de actiune a presei. O ingrijorare la fel de mare a
produs si prevederea referitoare la obligatia romanilor de adeclara
la politie persoanele straine gazduite mai mult de 15 zile. Si
aceasta in conditiile in care in Romania nu exista nici o lege care
sa protejeze viata privata.
Destule elemente pentru a da frisoane romanilor. Si toate acestea
intr-o tara care declara ca vrea sa intre in randul tarilor
civilizate. Dar de fapt, pentru intrarea in structurile
euro-atlantice, la Bucuresti se fac numai declaratii cum a fost si
Declaratia pro-NATO, semnata dupa reuniunea de la Snagov, a
reprezentantilor intregii clase politice, a societatii civile, a
sindicatelor. Intr-un consens induiosator, participantii au fost de
acord ca trebuie sa ne facem o intrare "demna in NATO". Pentru
comparatie, amintim ca, in timp ce la Snagov romanii isi ridicau in
slavi demnitatea de a intra in NATO pe baza de vorbe, mai la sud de
Dunare, la Sofia, bulgarii, concurentii nostri in cursa
pro-atlantica, s-au dovedit inca o data cu un pas inaintea noastra
si au anuntat ca avioanele NATO au dreptul sa le foloseasca spatiul
aerian cu posibilitaea ca in viitorul apropiat sa se deschida si o
baza NATO pe teritoriul Bulgariei.
Iata ca riscam sa ramanem si la acest capitol, sa-i privim "cu
demnitate" pe vecinii nostri intrand in NATO, asa cum astazi ne
uitam la ei, cu jind, cum intra in Europa, liberi, fara viza, pe
cand noi mai avem de asteptat, umili si cu grija sa nu suparam vreun
obscur functionar pe la cozile din fata consulatelor europene de la
Bucuresti, ca sa ni se dea o viza. Da, dar este o umilinta plina de
"demnitate" nationala, nu-i asa, domnilor guvernanti?
|
|
