|
Nr. 26, aprilie 2001 - mai 2001
Mi-am creat singura un loc de munca aici, in Canada
Interviu cu Ioana Blidaru Gurban
L.M. – Daca as afirma ca aveti o profesie non-conventionala pentru o femeie, ati putea admite lucrul acesta?
I.G. – Nu. Cred ca orice meserie poate fi practicata de femei. Nu exista profesii pentru femei si profesii pentru barbati, totul este faci cu pasiune ceea ce faci. Sunt hidrogeolog si in acest sens, realizez modelizari si calcule de siguranta pentru stocaje de deseuri radioactive, deci cercetare aplicata.
L.M. – Ce inseamna, concret, aceasta trecere "din teren" in fata calculatorului ?
I.G.– Apa subterana poate intra in contact cu stocaje de deseuri radioactive si in cazul unei defectiuni – erori de stocaj ale stocajului, apa poate transforma de-a lungul curentului radionucleizi din stocaj infestand mediul inconjurator … Cercetarea noastra incepe acolo unde ipotetic, ar exista sursa de infestare a apei si se termina cu recomandari de remediere, argumentate de calcule matematice conforme cu modele teoretice deja existente sau care se mai pot ameliora.
L.M. – Cum a inceput aceasta cariera profesionala ? …
I.G. - … Prin a-l insoti pe tata, care era hidrolog, (cercetataor de renume in domeniu, n.r.) mai peste tot, acolo unde putea sa ma ia cu el. In loc de povesti, el imi explica circuitul apei in natura, asa ca fenomenul nu mi-a fost strain niciodata. Am terminat Facultatea de Energetica, la Bucuresti, dupa care am lucrat doi ani ca hidrolog la Institului National de Metrologie si Hidrologie, Baneasa. Primele sase luni din repartitie le-am lucrat la Malul cu Flori. Optional, facusem in facultate un curs de hidrologie. Gandul meu era sa finalizez o lucrare de diploma deosebita, al carei rezultat "sa se caute" si care sa ofere noi perspective. Toti colegii faceau turbine, baraje, centrale. Norocul meu a fost ca am vorbit cu seful de catedra, care cantarind lucrurile, mi-a facut numai o sugestie: sa colaborez la elaborarea unui program matematic de Prognoza a poluarii industriale. Practic in lucrarea mea de diploma, am modelizat, adica am transpus niste conditii din natura in calcule matematice, incercand sa ameliorez ce era cu putinta … Modelul matematic obtinut, am incercat sa-l aplic si la Malul cu Flori, incercand sa implementez in natura ceea ce studiasem in laborator, respectiv sa urmaresc in cat timp un front poluat poate atinge un put, un rau, o panza de apa si implicit sa atinga elementul uman. Sigur, colegii mei de la Malul cu Flori si mai tarziu din Institut, ma priveau cu rezerve, fara prea mult credit, dar eu continuam cu pasiune si suflet ceea ce teoretic, stiam din Facultate. Tata continua sa me sprijine in ideile mele. Dupa 1989, cand multi dintre noi am fi vrut a facem ceva, sa miscam lucrurile, un profesor universitar de la Ecole des Mines din Paris a facut o vizita in Romania. Disparitia neasteptata a tatalui meu cu putina vreme inainte de vizita acetsui profesor, m-a determinat sa doresc si mai mult implinirile la care tata asistase partial si atunci, am tinut sa am o intrevedere cu profesorul francez, care de altfel era interesat nu numai de aplicatiile clasice, ci si de noutati. Asa se face ca am ajuns sa-I prezint ceea ce incepusem in lucrarea de diploma, articollele si rezultatele de ultima ora. Dupa o saptamana in care profesorul a avut posibilitatea sa vada, sa compare, mi-a propus sa merg in Franta sa-mi fac doctoratul, fiind dealtfel singura candidatura selectata pentru o asemenea perspectiva profesionala … Pentru aprilile 1990, era de necrezut ! Apreciind eforturile mele (inca purtand un suflu avangardist in hidrologia romaneasca, n.r.) profesorul Pierre Hubert s-a staduit sa obtina o bursa nominala.
Ajunsa la Paris, Ioana Gurban a ajut surprize mai putin placute, sase saptamani a fost obligata sa urmeze cusuri premergatoare doctoratului, in cadrul unui program numit Diplome d' etudes approfondis, timp in care s-a obisnuit si cu orasul si cu franceza ca sa-si poata sustine examenele ce au derulat intr-un ritm extrem de sustinut si cu o acumulare de cunostinte uimitoare, deoarece era o punere in tema cu tot ce privea APA: de la hidrologie la virusologie. Dupa examenele impuse, fiecare student a intrat pe specialitatea pe care o vroia. Ioana Gurban s-a indreptat spre hidrologie si i se propune studiul reactorilor nucleari naturali fosili din Gabon. Povesteste cu mult umor ca indirect i se propusese de fapt, tema lucrarii de doctorat. Pentru noi, cei de o varsta cu multe centrale nucleare pare nefireasca notiunea de reactor nuclear natural, dar Ioana Gurban ne-a explicat:
I.G. – Acest reactor nuclear natural fosil, este un fenomen unic in lume. Acum doua miliarde de ani, el a functionat timp de 500 de mii de ani; Era un zacamant de uraniu, care a ajuns in asemena conditii de presiune si temperatura ca s-a autodeclansat ca reactor nuclear.(Deci ceea ce azi cunoastem sub numele de reactie de fisiune controlata completeaza sotul interlocutoarei mele, Lucian Gurban, "prezent la bine si la greu" alaturi de Ioana). Dupa ce uraniul respectiv s-a consumat, ceea ce a ramas in acest loc, pentru oamenii de stiinta este ceva foarte asemanator cu deseurile radioactive. Numai ca acest stocaj natural s-a facut fara nici o contaminare in timp si spatiu. Pe acest loc se afla un sat, la frontiera dintre Gabon si Congo. Si cum problema stocarii deseurilor radioactive este una de mare urgenta si de mare incidenta, nu mi s-a parut greu sa accept ce voi putea imbogati aceasta ramura a stiintei care incearca sa gaseasca solutiii pentru diverse situatii, prin studiul ANALOGILOR NATURALI. Un analog naural este un sistem geochimic, unde conditiile de zacamant si mecanismele care se manifesta, pot fi comparate in anumite conditii conceptului de stocaj. Aceasta ofera posibilitatea de a intelege la scara reala, nu de laborator, mecanismele care pot interveni in cazul unui stocaj de deseuri radioactive si mai ales, cum NATURA procedeaza in a stopa propagarea radionucleizilor. Metoda ANALOG-NATURAL a fost dezvoltata pe mai multe cazuri existente in lume: In Canada, Brazilia si cel din Gabon si ofera posibilitatea de a studia comportamentul zacamintelor de uraniu in diferite vecinatati: granit, roci sedimentare, argile, etc., unde factori naturali opresc contaminarea mediului.
L.M. – Teza de doctorat a inceput "in teren" …
I.G. – Exact, am fost trimisa in Gabon la reactorul de care va spuneam, pentru a instala echipament specific. Pentru asta mi s-au incredintat o serie de responsabilitati: sa conduc un jeep un jungla, sa fac foraje, (si pana atunci nu mai facusem),sa forez cu echipe locale adica sa instruiesc personalul ce urma sa ajute la foraje. Am ramas un an in Africa. In momentul sosirii mele, relatiile de lucru dintre echipa franceza si gaboneza pareau detul de tensionate. Pentru aceleasi scopuri stiintifice, fusesera debarcati inaintea mea doi francezi, care n-au ramas … si Ioana Gurban rade … de frica serpilor si a altor minuni de felul acesta, dar eu m-am bucurat de o experienta foarte interesanta …
L.M. – Crezi ca te-au ajutat localnicii pentru ca erai femeie?
I.G. – NU, deloc. M-au ajutat pentru ca nu m-am dus "plina de mine" nu m-am echipat cu prejudecati. Am fost gata sa-i invat cum sa ma ajute. In plus, programul de studiu implica comunicari de rezultate la nivel de Comunitate Europeana, la interval de 6 luni, ceea ce era stimulant si ma tinea aproape de lumea stiintifica. Dupa foraje si esantionaje, rezultatele ne-au permis sa obtinem date coerente stiintific. Astefel am reusit sa "modelam" transportul de catre apa ai unor radionucleizi: pana unde si ce ii opreste. Da, am reusit sa punem intr-o relatie matematica modelul natural ce exista de mii si mii de ani.
L.M. – Care a fost reactia la Bruxelles?
I.G. – Una foarte pozitiva … S-a recunoscut caracterul de premiera: adica era prima oara cand s-a reusit validarea unui model matematic cu date din teren. Pana la acest moment, munca mea de doctorat avea nuanta de confirmare. Nou, in teza ce urma sa o finalizez, era faptul ca s-a validat modelul hidrogeologic, cu date chimice din geochimie, deci a fost o prima interferenta intre cele doua stiinte. Titlul ei urma sa fie Caracterisation et modelisation de l'ecoulement et du transport de matieres au voisinage des reacteurs nucleaires naturels d' Oklo, Gabon. Cu cat se apropia de sfarsit doctoratul, mi-am dat seama ca faceam parte dintr-o echipa internationala. In acest context o companie canadiano-americana era interesata sa-si extinda piata proprie in Franta si in Peninsula Scandinava. M-au contactat si am acceptat propunerea de a fi unul din reprezentantii ei in Europa. In Franta cunosteam destule persoane din domeniu, iar compania din Suedia nu-mi era straina. Am facut multe teste, un interviu deloc usor. E 15 decembrie 1995, mi-am luat doctoratul, cu Magna cum laudae, la Paris, pe 15 ianuarie 1996 eram la Otttawa, postul pe care dealtfel, sustin ca mi l-am creat singura in toti cei 5 ani de doctorat. Compania canadiana m-a angajat ca urmare a acestei experiente extrem de recente in domeniul unei tehnologii de varf. Sigur, obiectivele noastre sunt in continuare calcule pentru siguranta stocajeor deseurilor radioactive. Scenariile noastre vizeaza o perioada lunga de tump (o suta de mii de ani) deci responsabilitatea noastra este mare.
L.M. – Care este secretul unei asemenea reusite profesionale?
I.G. – Pasiunea, pasiunea adevarata pe langa nenumaratele eforturi fizice si intelectuale. De mare pret este suportul si intelegerea din partea mamei si a lui Lucian. In prezent, fac destul de des deplasari in Europa, asist la conferinte, lucrez acasa si particip la teleconferinte, incerc sa fiu bine documentata, mereu in lungimea de unda a evenimentului la care particip. Fac propuneri de proiecte in urma intalnirilor in Suedia, Finlanda si Franta, negociez, lucrez la cate 5-6 proiecte in paralel. A fost un moment in care dorind "o viata mai linistita", pentru mine si pentru Lucian, am incercat sa gasesc altceva. S-a soldat cu oexperienta nu tocmai pe placul meu, al nostru, si de atunci, stiu sigur ca asta voi face pana la capat: hidrogeologie. Am ramas consultant international.
L.M. – Si viata voastra "in doi" ? Caci amandoi aveti doctoratele, amandoi ati trecut prin situatii stresante … A raspuns de data aceasta Lucian, dar subliniind ca a preluat ideea Ioanei
- Nu conteaza Cat, ci Cum traiesti aceasta relatie de cuplu. Am urmat o urare ce ni s-a facut la castorie: "Sa va iubiti si sa va rabdati !". La Paris, intimpul doctoratelor, am fost foarte chibzuiti, amandoi fiind extrem de determinati sa traim ceea ce visam. Au fost momente de mari incercari, dar am trecut peste ele.
Timp de 14 ani, Ioana si Lucian au trecut aceste incercari pentru ca fiecare a inteles nevoia de implinire a celuilalt, fiecare l-a urmat cu respect si gand bun pe celalat … Cu un suras in coltul gurii si cu o privire adolescenta, dar cu un ton profesional, Ioana conchide:
Am facut echipa buna cu Lucian.
Iar secretul aprecierii lor, dincolo de profesionalism, este ca niciodata nu i-au abordat pe cei din jur din inaltul titlurilor universitare, ci intotdeauna cu smerenia si bucuria de a-si aduce aportul – prin ceea ce ei au avut norocul sa dobandeasca – la impliniri mai mari si mai mici, dar care fac frumusetea si utilitatea fiecarei zile din viata.
|
|
