 |
Nr. 26, aprilie 2001 - mai 2001
In lumina Invierii Mantuitorului
Simion Barbulescu
Dupa marsul triumfal al intrarii Mantuitorului in Ierusalim, incepe pentru Acela care si-a aratat dragostea fata de noi prin aceea ca, fiind pacatosi, pentru salvarea noastra o saptamana a calvarului
Isus prevazuse lucrul acesta cu mult inainte. El acceptase insa volulntar, toate tribulatiile cu taria dreptului fara de pacat si cu constiinta clara, ca El, ispaseste pacatele altora, - ale lumii intregi si nu exista o mai mare putere spirituala decat aceea de a suferi pe nedrept. Prin asta, El a restabilit oglinga adevarata a omului ideal, devenind modelui omului adevarat asa cum a fost conceput de catre Dumnezeu
Toate incercarile deosebit de grele din aceasta saptama (denumita a patimilor - ) nu puteau sa aiba alta finalitate decat: ori triumful invierii, ori o iremediabila cadere
s-a intamplat insa, ca pe deasupra mortii trupului sa se inalte biruinta Spiritului
.
La departarea celor doua mii de ani ce ne despart de momentul initial al renasterii unei noi spiritualitati descoperim o mare analogie intre suferintele nosatrea si cela ale bunului Mantuitor.
Omenirea a avut parte si ea in secolul se tocmai s-a incheiat de o "saptamana a patimilor", concretizata prin incercari deosebit de grele: doua pustiitoare razboaie mondiale si multe altele locale, foamete, neintelegeri, tot felul de persecutii religioase, rasiale, etc., ceea ce a facut ca in epoca ilustrata de ultimul secol sa fie cu adevarat una plina de incercari si tristete, in care vaorile au fost rasturnate, rastalmacite de instaurarea unor regimuri care ne-au impins pana la marginea prapastiei
Obrazul umanitatii a fost palmuit precum cel al divinului Mantuitor. La fel ca si acesta, omenirea a urcat in aceasta tulbure epoca pe Golgotha umilintelor si a rusinii, sorbind paharul durerilor pana la capat. Omul a fost din nou spanzurat in afara cetatii, a fost aruncat in gropi comune, in lagare de concentrare si de aici, in cuptoare incinse
De aceea adresandu-ma lectorilor mei din Canada am socotit ca este bine ca, - mai ales in saptamana patimilor omenirea de pe intreg globul sa-si indrepte gandurile spre INVIERE, cu certitudinea ca epoca de crunte blesteme al secolului pe care tocmai l-am incheiat, n-a fost decat preludiul unei mari bucurii, cea a INVIERII OMULUI, a biruintei spirituale care nu va intarzia atata vreme cat dupa cum credea Malraux "secolul XXI va fi reigios sau
nu va fi deloc".
In lumina Invierii care urmeaza dupa saptamana patimilor se cuvine ca atare sa poposim macar o clipa si sa ne adunam gandurile de pe unde au fost rsipite (imprastiate) si sa procedam la un sever examen de constiinta, devenit imperios necesar cu cat este atata vreme de nu ni s-a oferit ragazul spiritual necesar, pentru aceasta.
Sa ramanem un timp in fata constiintelor noastre, dezbracati de prejudecati, fara conventionarele masti pe care zilnic le taram dupa noi si ne intrebam in ceasul linistit de seara si de gand: Cat de mare mai este lumina Inivierii, astazi cand pasim intr-un nou secol si mileniu. Mai are ea, aceiasi eficacitate pe care a avut-o odinioara, mai arde cu aceiasi flacara vie, sau s-a connsumat in intregime, urmand a se stinge pentru totdeauna? Vinovatii daca nu cumva s-a intamplat aceasta suntem noi sau timpurile vitrege pe care, mai ales noi, cei din Europa le-am petrecut ?
Iata o intrebare de raspunsul careia va depinde intr-o mare masura, orientarea (reorientarea!) noastra in viitor. Intrebare la care dupa opinia mea ar trebuie sa se cutremure fiinta si la care va trebui sa raspundem fara nici un fel de ocoluri
Sigur este insa ca fiecaruia dintre noi i se va oferi astfel privelistea trista, uneori, si in unele parti de paragina, in care se mai zbate se mai zbate si azi omenirea
.
La lumina Invierii, vom descoperi in mod sigur ranile unele inca nevindecate -, ne vom descoperi privati de nobletea sufleteasca (fara de care viata nu este posibila), lipsiti de tezaurul de traditii si credinte, pe care, fiecare, originar, le-am avut sadite in noi
Spectacolul pe care ni l-a oferit secolul ce s-a scurs este acela al unei omeniri deposedate de comorile de spiritualitate, hartuita intre atatea conceptii politice contrare
Sa nu ne facem cumva iluzii ! Sa nu incercam a ne minti pe noi insine cel putin in ceasul acesta sa avem temeritatea sa scoatem in lumina toate relele si tot putregaiul, sa ne privim goliciunea, si sa incercam dezgustul pentru falsitatea si indiferentismul in care adesea ne-am complacut ! Caci adevarul din perspectiva sublima a eternitatii este ca n-am fost si nu suntem decat niste actori (mai importanti sau mai putin importanti!), manechine neinsemnate, manipulate dupa capriciul imprejurarilor "masti de o zi pe o lume mica ce se masura cu cotul" cum remarca marele nostru Mihai Eminescu.
De aceea am incercat sa-mi propun acum cand vom sarbatori Invierea intr-un nou secol si mileniu - si totodata sa va propun si dumneavoastra, onoratii mei lectori din Canada, un popas de reflectie, de meditatie, ca sa ne putem da seama cate din luminile Invierii ne-au mai ramas neintinate
Odinioara, luminile credintei a Invierii stralucisera doar in cadrul unor granite stramte (ale Palestinei), pe care insa le-a depasit repede, devenind pivotul de viata al intregului univers, ecumenicindu-se. Fiindca, mai inainte de toate, ea semnifica triumful eliberarii omului, al libertatii sale interioare, si al trimfului uman pe drumul spinos al neintelegerii
Caci daca vom cobara mai adanc in sufletele noastre si le vom cerceta cu minutie si atentie vom recunoaste multe ocazii cand prin comportarea noastra l-am rastignit a doua oara pe Isus. Dar El stie sa infrunte palmele si furtunile, urgiile infaptuite in anumite imprejurari de catre noi
. Daca, totusi, Isus ar putea fi din nouu inlacrimat Et lacrimatus est Cristus! ca si odinioara in fata mormantului deschis al prietenului sau Lazar, inviat din morti, aceasta se intampla fiindca El stie ca va veni o vreme cand paharul amaraciunii sorbit, si implinita Scriptura, se va produce Invierea
Poate in urma acestui examen de constiinta pe care mi l-am propus si pe care vi-l propun cu ingaduinta dumneavoastra, si dumneavoastra, ni se va revela semnificatia sublima a acestui popas sarbatoresc, care consta inainte de toate in aceea ca fara a fi folosit violenta sau forta brutala, ci doar taria spirituala, a revolutionat intreaga umanitate ..
Aici, langa lumina Invierii, vom putea redescoperii principiile care au facut odata din om o fiinta dumnezeiasca, principiile de iubire, de caritate, de inviere a raului prin bine
Ca si Malraux, am convingerea ferma ca reconstructia viitoare a lumii nu va fi posibila decat prin intoarcerea omului langa Lumina Mantuitorului lumina Invierii
Hristos va ramane pana la sfarsitul veacurilor garantia unei noi lumi, in care omul sa fie reintegrat cu adevarat in drepturile de care in anumite triste epoci s-a lasat deposedat
Ti-as dori, omule " mon sembolable mon frere " ca in lumina Invierii, pe care o vom sarbatori si in acest inceput de veac si de mileniu sa ajungi la impacare deplina cu tine si cu lumea din jurul tau
Nu-i asa ca o doresti ?
|
|
