 |
Nr. 26, aprilie 2001 - mai 2001
Romania – o "bijuterie a Europei Centrale de Est" nu are loc in Europa
Marcel Anghel
Sotia fostului ambasador american in Romania (pana la noua administratie George W. Bush) , doamna Sheila Kast Rosapepe, precum si doamna Joella Gipson de la State University din Detroit, Michigan ("ambasador of Good Will"), au lansat la Bucuresti, la Centrul Cultural American, in luna martie anul curent, cartea "Changing faces of Romania" (Romania – chipuri in schimbare).
Doamna Joella Gipson – "ambasadoare a bunelor intentii", care a tinut o serie de conferinte si seminarii, a fotografiat o serie de frumuseti in Romania in 75 de imagini, afirmand: "fotografiile coloreaza Romania – o bijuterie a Europei Centrale si de Est". Desi doamna Gipson a fost impresionata de frumusetile Romaniei, aceasta carte nu a ajuns si la Consiliul pentru Integrare Europeana.
Domnul Gunther Verheugen arata recent: "drumul Romaniei spre aderare la UE este foarte lung si dificil". Motivandu-si declaratia, domnul Verheugen a spus intr-o conferinta de presa la Bruxelles, cu ocazia reununii Consiliului de Asociere dintre UE si Romania, ca mostenirea politica, sociala si culturala lasata de fostul regim (comunist), face ca, dintre toate tarile candidate la aderare, Romania, sa se confrunte cu cea mai grea situatie. Mai mult, domnul Verheugen a sugerat guvernului roman ca: "ar trebui sa mai ia o data startul".
Intr-adevar, dupa realitatile romanesti analizate si comentate de Comisarul pentru Integrare Europeana, Romania nu are loc in valul II de integrare, transmitandu-ne (probabil) in valul III. Dupa teoria "Bing Bang - ului", pana in 2002, negocierile de aderare la UE vor fi incheiate cu toate statele, mai putin Romania si Bulgaria, astfel incat in 2004, acestea sa poata participa la alegerile in Parlamentul European.
La 3 aprilie anul curent, Gunther Verheugen preciza ca negocierile pentru aderare au intrat acum intr-o alta faza, odata cu discutarea problemei privind libera circulatie a muncitorilor, problema agriculturii si mediului, deci dupa opinia domniei sale, vor mai fi inca doua faze de aderare, lucru sustinut si de Suedia – tara care detine presedintia UE. In acest semestru, de altfel, teoria "Bing Bang-ului" a devenit mai vizibila la discutarea bugetului comisiei pana la sfarsitul actualului mandat, deoarece bugetul a fost constituit incat sa permita aderarea primului val pana in 2003-2004.
Se pare ca primirea celor trei membri in NATO in 1997, a cam epuizat bugetul acestei organizatii, desi este mai puternica chiar decat UE, ori daca sunt probleme, pentru asimilarea a 10 state in UE, care se lupta din greu penru stabilirea cursului unei monede europene – EURO – si avand in spate si conflictul din Balcani, ce sa mai vorbim de sansele de aderare ale Romaniei.
Totusi, dupa intoarcerea la Bruxelles, in 21 martie, Ministrul Integrarii Europene doamna, Hildegard Puwak, a declarat ca Romania are nevoie de sprijin financiar din partea UE, pentru a aplica planul de actiuni necesare ridicarii obligativitatii vizelor pentru cetatenii romani in spatiul Shengen. Mai mult, Hildegard Puwak a precizat ca Guvernul roman "a demarat intr-un ritm care satisface UE". In ce priveste procesul de aderare la UE, autoritatile de la Bucuresti vor pregati documente de pozitie, astfel incat anul viitor "Romania sa poata avea deschise toate capitolele din dosarul aderarii la UE".
Dar sa revedem cum si-au facut "temele" noii guvernanti. Dupa cum stim, Emma Nicholson, raportor special al Parlamentului European pentru Romania a dat un averisment serios tarii noastre anul trecut, deci si noului guvern, instalat la finele anului 2000, ca, in 100 de zile, sa ia masuri pentru accelerarea reformei, in special in ceea ce priveste restructurarea sau privatizarea marilor intreprinderi perdante, privatizarea bancilor de stat si a IAS-urilor, crearea unui cadru legislativ favorabil investitiilor straine si un sistem de protectie sociala corect pentru toata lumea.
Daca dupa instalarea noului guvern s-au anuntat unele masuri destul de ambitioase legate de accelerarea reformei, se pare ca incet incet am intrat in "normal". Astfel, desi in perioada de gratie de 100 de zile, guvernul a beneficiat de retinere si intelegere din partea opozitiei si sindicatelor, la expirarea acestei perioade (sfarsitul luniii martie a.c.), nici guvernul si nici presedintele nu au prezentat un bilant al acestei perioade, cu toate ca "mai marii" Romaniei s-au intilnit recent la Snagov pentru a elabora "Programul de Integrare Europeana".
Din discutiile purtate la Snagov, a reesit ca fondurile minime necesare, pentru care Romania s-a angajat la intrunirea Comitetului Politic NATO din noiembrie 2000 de la Bruxelles, pentru intrarea in NATO, insumeaza 1,110 miliarde USD, fata de prevederile bugetului pe acest an de numai 980 milioane USD. De asemenea, unele declaratii ale actualei puteri potrivit carora situatia armatei este "dezastruoasa" conduce la ideea ca nu sunt sanse ca Romania sa poata accede la NATO in 2002, data urmatoarei reuniuni a membrilor NATO.
Desigur, actuala putere a vrut sa dea "o palma" "fostei puteri" care, desi a luat o serie de masuri din care unele destul de pripite si cu influente nefaste asupra viitorului Romaniei (vezi incheierea tratatului cu Ucraina), nu a reusit mare lucru, dar nici Emil Constantinescu, prezent la intilnirea de la Snagov, n-a ramas dator cu raspunsul, precizand: "daca situatia este dezastruoasa intr-adevar, atunci ea nu poate fi remediata pana in 2002 si declaratia-apel nu mai are nici o finalitate practica". Dar nu trebuie sa disperam pana in 2002, deoarece, butonul de comanda se afla tot in Statele Unite si ne putem astepta ca SUA sa accepte includerea Romaniei in NATO pentru a "incerca" pozitia si mai ales reactia Rusiei care recent a fost de acord cu acceptare includerii Lituaniei in NATO. Sa nu uitam ca vecinii nostri, bulgarii, au fost de acord cu instalarea unor baze americane pe teritoriul lor, desi se afla pe eceiasi pozitie cu Romania, astfel ca sansele bulgarilor de a intra in NATO au crescut simtitor. Desigur, bulgarii ne-au cam luat-o inainte, au rpimit si acceptul pentru desfiintarea conditioanata a vizelor pentru spatiul Shengen, au si unele realizari cu caracter economic, insa problemele sunt ale fiecarei tari in parte, dar deciziile sunt tot ale marilor puteri.
Revenind la problemele Romaniei, nu putem sa nu amintim faptul, ca daca in timpul guvernarii anterioare (1996-2000), Victor Ciorbea aducea la Bucuresti in circa doua luni de la instalare, pe ministrul englez de externe, iar in vara anului 1997 Emil Constantinescu il primea e Bill Clinton la Bucuresti, iata ca dupa mai bine de 3 luni de la intrarea in atributii a noii guvernari, premierii Frantei si Belgiei si-au anulat din diverse motive vizitele la Bucuresti. Ziarele frantuzesti au comentat ca anularea vizitei lui Lionel Jospin s-a datorat victoriei "vechilor comunisti" in Romania, in timp ce belgienii au motivat anularea vizitei lui Guy Vehofstadt de un "accident feroviar" ce a avut loc in Belgia. Totusi belgienii au trimis o delegatie conduas de Secretatul de Stat pentru Probleme Europene, care a promis ca va sprijini Romania in eforturile sale de integrare, insa, (intotdeauna exista un insa) "Romania trebuie sa faca rogrese concrete, in special pe plan economic". Declaratia sefului delegatiei belgiene este un semnal de alarma serios deoarece incepand cu data de 1 iulie 2001, Belgia va prelua conducerea UE. Dar actuala situatie economica din Romania isi are originile atat in ceea ce nu a realizat vechea guvernare cat mai ales in primii ani dupa Revolutie, cand din cauza lipsei de legislatie sau a aunei legislatii imperfecte, s-au pus bazele infractionalitatii, coruptiei si abuzului in economie. Primii care s-au "orientat" au fost in majoritate cei care cunosteau bine imperfectiunile legislative pe care le-au folosit in scopul inavutirii si apoi, calea a fost usoara pentru a intra in diferite partide penru a-I ajuta sa vina la putere.
Mai mult, puterea instalata in 1996 "n-au luat taurul de coarne" cu toate promisiunile facute pentru descoperirea si pedepsirea celor vinovati. Astfel, grabindu-se spre realizarea unor obiective care ulterior s-au dovedit a fi simple iluzii (intrarea in NATO), a pierdut din vedere problema coruptiei, desi Emil Constantinescu a pledat mult pentru acest obiectiv dar s-a oprit la jumatatea drumului cu toate ca a fost seful comitetului anticoruptie.
PDSR-ul revenind la putere dupa o pauza de 4 ani a fost pus in situatia de a repara ceea ce a stricat cu ani in urma, situatie destul de grea datorita "clientelei politice".
Demiterea sefului corpului de control al guvernului, Ovidiu Grecea, care cu toata gresala pe care a facut-o pentru ca a dat "raportul" de control intai presei si apoi primului ministru, totusi, a scos la iveala unele aspecte de coruptie cu implicatii la "varf". Oricum, sa faci curatenie la "varf", cand cei vizati erau membrii ai guvernului si corpul de control era al guvernului, este un non-sens sa faci ordine cu un organ de control in subordinea guvernului.
Aceasta, ne face sa-i dam crezare doamnei Emma Nicholson care spunea mai in gluma mai in serios ca guvernul Nastase "se impiedica in propriile lui masuri si propriiel lui crize".
Sa-i dam totusi credit acestui guvern care este abia la inceput de drum, sa demonstreze ca locul Romaniei este si va fi in Europa pentru ca Romania este o "bijuterie a Europei Centrale si de Est". Mai trebuie insa sa dovedeasca si cu fapte ca merita sa intram in Europa, dar pentru aceasta trebuie sa-si faca "temele" la timp, mai ales ca la sfarsitul lunii a.c. se pare ca va sosi la Bucuresti Comisarul European pentru Extindere, Gunther Verheugen, care si-a amanat vizita din luna ianuarie, lasand (probabil) ragaz guvernantilor pentru a-si face "temele" promise atat in campania electorala cat si la Bruxelles.
|
|
