|
Nr. 27, iunie 2001 - iulie 2001
Memento: Mihai Eminescu (1850-1889)
Omul…
"Era o frumusete. O figura clasica incadrata de niste plete mari, negre: o frunte inalta si senina, niste ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitore."
(I. L. Caragiale)
"Nefiinta aduce totusi odihna. Eminescu, neodihna. Nu ne putem odihni in el. Intreg evantaiul lui de deschideri catre lume si cultura se strange pentru noi intr-o inima care bate."
(Constantin Noica)
Artistul…
"Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor roman. El este aproape o aparitie neexplicabila in literatura noastra. El a cazut in sarmana noastra literatura de la 1870 ca un meteor din alte lumi (…). Iar daca ne gandim la caliatea pura si profunda a lirismului sau, daca ne gandim la faptul ca Eminescu a aparut intr-o literatura fixata, daca ne mai gandim ca el a avut de luptat cu mizeria, cu boala, cu obtuzitatea mediului si rautatea oamenilor, daca mai adaugam ca opera lui, creata in conditii asa de grele, a fost infaptuita pina la varsta de treizeci si trei de ani, pana la varsta cand un poet de o asa puternica gandire abia incepe sa devina ceea ce e menit sa fie, atunci poate avem dreptul sa spunem ca in Eminescu natura crease pe cel mai mare liric modern si ca, geloasa pe propria-i opera, i-a placut sa sfarme de timpuriu minunata oglinda in care s-a rasfrant atat de incantator."
(Garabet Ibraileanu)
Actualitatea lui Eminescu…
"Plebea de sus face politica, poporul de jos saraceste si se stinge din zi in zi de multimea greutatilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ si administrativ care nu se potriveste deloc cu trebuintele lui simple si care fomeaza numai mii de pretexte pentru infintarea de posturi si paraposturi, de primari, notari si paranotari, toti acestia platiti cu bani pesini din munca lui, pe care trebuie sa si-o vinda pe zeci de ani inainte pentru a sustine netrebnicia statului roman.
Ce cauta aceste elemente nesanatoase in viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni care pe calea statului voiesc sa castige avere si onori, pe cand statul nu este nicaieri altceva decat organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti ce sunt aceste papusi care doresc a trai fara munca, fara stinta, fara avere mostenita, cumuland cate trei, patru insarcinarii publice din care n-ar putea sa indeplineasca nici pe una in deplina constiinta? Ce cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba romaneasca, care n-are atatea cunostiinte pozitive pe care le are un invatator de clase primare din tarile vecine si care pretinde a fi mare om politic si de stat?
(…) Ciudata tara intr-adevar! Pe cei mai multi din acesti domni statul i-a crescut, adica i-a hranit prin internate, ca dupa aceea sa-si castige, printr-un mestesug cinstit, painea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce acesti domni si-au mantuit asa-numitele studii, vin iar la stat si cer s-i capatuiasca, adica vin sa-i haraneasca pana la sfarsitul vietii. Dar nu-i numai atata. Domniile lor vor sa faca pe boierii. 3-4-500 de franci pe luna nu-i linistesc si nu-i fac sa se puie pe munca pentru a devenii folositorii natiei de pe spinarea careia traiesc. Sunt nascuti pentru locuri mai inalte, pentru deputatii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune in Academie, tot lucruri mari la care cinstitii lor parinti, care videau braga si rahat cu apa rece sau umblau cu patrafirul si sfistocul din casa-n casa, nici nu visasera si nici n-aveau dreptul sa viseze, caci nu dadusera nastere unor feti-frumosi cu stele-n frunte, ci unor baieti grosi la cefa si tarzii la minte, de rand adesea foarte de rand. Caci din doua una. Sau acesti oamenii sunt toti genii, si prin "calitatea" muncii lor intelectuale merita locul pe care il ocupa, sau, neproducand nici o valoare, nereprezentand nici un interes general decat pe al stomacului lor propriu, trebuie reampinsi in intunericul ce li se cuvine.
(…) Da-i soseaua rea, incat ti se frange caru-n drum? Libertate, eglitate si fraterninate si toate vor merge bine. Dar se inmultec datoriile publice? Libertate, egalitate si fratenitate da oamenilor si s-or platii. Da-i scoala rea, da' nu stiu profesorii carte, da' taranul saraceste, dar breslele dau inapoi, dar nu se face grau, da-i boala in vite?… Libertate egalitate si fraternitate, si toate or merge ca prin minune."
(Mihai Eminescu – Icoane vechi si icoane noua)
15 iunie 1889 – 15 iunie 2001: Ne mai e dor de Emidescu?
"Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Apele vor seca in albie, si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stanga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale."
(George Calinescu)
"Generatii intregi or sa suie cu pompa dealul care duce la Serban-Voda, dupa ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, si o bucata din care sa scoti un alt Eminescu nu se va mai gasi poate… 1889, iunie 18."
(I.L.Caragiale)
|
|
