|
Nr. 28, august 2001 - septembrie 2001
A fi liber sau a fi egal cu ceilalti; totuna?
Basile Gliga
Consider, si nu cred ca sunt singurul ca non-violenta constituie fundamentul unei civilizatii trainice. Procesul de civilizare se poate baza pe o respingere generala a violentei, stare ce se poate realiza doar printr-un proces intens de instruire.
Cunoscand mai profund viata sociala si phihologia umana am inteles ca societatea egalitara poate fi un vis frumos de adolescenta, dar ca "libertatea este mai importanta decat egalitatea, ca incercarea de a instaura egalitatea pune in pericol libertatea si ca, sacrificandu-se libertatea, nu se realizeaza domnia egalitatii …"*
Odata cu naruirea utopiei comuniste si falimentul unui experiment istoric, statul de drept ramane speranta bunei convietuiri sociale pentru o mare parte din omenire.
Asumarea procesului de civilizare a maselor de catre statul de drept, in sensul evitarii violentei si acceptarii diferentelor intre categorii sociale, natiuni si rase, se poate face numai prin dotarea cu un minim de venituri. In tarile din Estul Europei s-a trecut, dupa 1989, de la economia planificata la un capitalism salbatic.
In Romania se simt din plin efectele acestei treceri fara actiunea normalizanta a puterii politice. In mod firesc, nu poate exista o piata libera fara un sistem legislativ. Lipsa acestui sistem a dus la practicarea coruptiei si a furtului pe scara larga. Cabinetele aflata la putere dupa anul 1990 guverneaza mai mult prin decrete care corespund unor interese de moment in locul asumarii responsabilitatii unui sistem legislativ coerent.
Aceasta stare de lucruri a favorizat aparitia unei "elite" ce detine puterea baneasca si politica prin jaf si incalcarea drepturilor celor multi. O "elita" ce manifesta un complex de superioritate pentru a-si anihila angoasele si propriile-i complexe. Sunt urmasi vrednici ai celor ce ne-au dispretuit decenii de-a randul. Preocupati mai mult de imaginea imediata au cosmetizat, fara a crea premisele si structurile unei societati liberale sanatoase. In contextul cosmetizarii, pentru a arata ca nu sunt multi someri in Romania, au pensionat masiv, sub diverse pretexte. Rezultatul este un dezechilibru social fara precedent: sase milioane de pesionari si patru milioane de persoane care muncesc. Privind adevarul in fata, o mare parte din aceste generatii de pensionari se afla la limita existentei si nu au speranta unei vieti mai bune. O alta categorie defavorizata – si a carei neglijare poate avea consecinte grave asupra evolutiei societatii romanesti – o formeaza copiii. Aceiasi "elita" a preluat teoria lui Mao privind copii orfani spunand: "daca o sa dezvoltam conditii pentru copii orfani, o sa fie tot mai multi parinti ce isi abandoneaza copiii pentru a-i creste statul". Cat cinism si ce putina cunoastere a sufletului uman! Ei si-ar dori sa avem numai "genii" care sa ne duca faima in lume prin rezultate de moment. In mod firesc, "geniile" constituie apanajul si nu baza unei societati.
In ultimele luni, Guvernul Romaniei are in frunte un politician tanar cunoscator al sistemului legislativ, care speram sa aiba o perceptie reala a supra societii care ii acorda incredere.
Urmarim cu interes reformele aplicate si traim cu speranta de a vedea intr-o zi in Romania o societate demna, in care libertatea fiecaruia sa fie compatibila cu liberatea celorlati.
*Karl Popper
|
|
