|
Nr. 28, august 2001 - septembrie 2001
Comunitatea romaneasca din Canada poate fi si ea
o sursa importanta pentru tara
Interviu cu Domnul Adrian Nastase
Dupa sapte luni de activitate, care credeti ca sunt principalele succese si care, esecurile inregistrate in activitatea Executivului pe care il conduceti?
Cred ca este important ca in aceste luni care au trecut de la alegeri am reusit sa imprimam mai multa coerenta si unitate actiunii guvernamentale. Dupa cum este limpede, din analiza datelor, ca economia romanesaca se afla antrenata acum pe un curs pozitiv de evolutie, ca exista crestere economica. De altfel, acest curs pozitiv, este receptat si de agentiile internationale de rating. "Standard & Poors" a dublat in ultimele sase luni rating-ul de tara al Romaniei. Am respectat in general tintele pe care ni le-am propus, in domeniul cresterii economice, deficitului bugetar si ratei inflatiei si am luat cateva masuri de natura sa stimuleze sectorul privat si investitiile. Am accelerat negocierile pentru integrarea in Uniunea Europeana, negocieri care erau destul de ramase in urma atunci cand am preluat guvernarea. Elaboram acum proiectul bugetului de stat pe anul viitor si el constituie cel mai bun indicator pentru ceea ce ne propunem mai departe. Acest proiect este construit in jurul unui deficit bugetar de 3% si estimeaza o rata a inflatiei de 22%. Ceea ce este mai important, este ca dorim sa realizam un ritm de crestere pe care il consideram optim pentru a redresa economia si a putea tine pasul cu adevarat cu procesul de integrare europeana. Vom accelera in continuare procesul de privatizare si de restructurare a sistemului industrial de stat si vom face eforturi pentru reducerea economiei subterane. Pe aceasta baza ne gandim, pe anul viitor, la anumite masuri de relaxare fiscala si la anumite masuri sociale care sa amelioreze conditiile de viata ale cetatenilor nostri. Desigur, analiza celor sapte luni de guvernare developeaza si o serie de probleme, de disfunctii, de obiective pe care nu am reusit sa le atingem in parametri stabiliti. Am in vedere, blocajul financiar care continua sa creasca si un anumit dezechilibru in balanta de comert exterior si in contul curent ca urmare a cresterii importurilor. Asupra acestor aspecte ne vom concentra in perioada imediat urmatoare. Am anuntat deja in acest sens un program de intarire a disciplinei financiare.
Cat ati reusit din privatizarea marilor intreprinderi falimentare? Care ar fi cauzele pentru care nu se prea inghesuie marii investitori in Romania?
In general, noi ne-am propus sa gandim cu foarte multa atentie procesul de privatizare, tinand cont si de o serie de experiente nefericite pe care le-am parcurs in ultimii ani, ca urmare a unor privatizari facute in pripa, fara o evaluare atenta a tuturor clauzelor contractuale si a consecintelor sociale. Ceea ce s-a intamplat la TEPRO Iasi sau la Resita sunt exemple triste despre ceea ce inseamna o privatizare gandita exclusiv in termenii unei curse contra cronometru.
In aceste luni au fost privatizate o serie de obiective importante, dintre care as mentiona, Banca Agricola si Combinatul SIDEX Galati. Aceasta ultima tranzactie, pe care am semnat-o in luna iulie a acestui an si in urma careai SIDEX va fi preluat de un mare concern siderurgic international - LMN ISPAT – va avea un efect important asupra intregii economii romanesti. SIDEX era pana acum una din principalele pierderi la bugetul de stat. Speram ca in scurt timp el va deveni una dintre principalele surse de venit.
Desigur, procesul de privatizare nu s-a limitat la aceste doua obiective. Exista o lista intreaga de societati comerciale care au trecut deja din proprietatea publica in proprietatea privata si pentru un alt numar de societati ne aflam aproape de finalizarea contractelor. Incercam sa gasim cele mai bune solutii, care sa fie viabile din punct de vedere economic si social si durabile in timp.
In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare, trebuie sa va spun ca stiu, din discutiile pe care le-am avut si inainte, in perioada de opozitie, dar si acum, de cand exercitam guvernarea, problemele pe care le ridica investitorii care au venit sau care intentioneaza sa vina in Romania. Sunt , dupa parerea mea, trei grupe mari de probleme. Prima tine de stabilitatea legislativa. Schimbarile pre frecvente ale legislatiei – fie ca a fost vorba de domeniul privatizarii, fie ca a fost vorba de facilitati sau de fiscalitate – i-au descurajat pe multi investitori. Si pe buna dreptate, pentru ca instabilitatea legislativa, a reglementarilor economice, face imposibil orice plan de afaceri pe termen mediu si lung. Este angajamentul nostru de a revedea acum acest cadru legislativ, de a opera anumite modificari, pentru ca dupa aceea sa nu mai intervenim asupra lui in urmatorii ani.
O a doua grupa de probleme se refera la coruptie si la sistemul birocratic. Este un anumit hatis birocratic greu de inteles pentru un om care a trait intr-o societate capitalista normala. Si exista din pacate si foarte multa coruptie. Am incercat sa simplificam la maximum caile de acces ale investitorilor la deciziile guvernamentale. Am creeat, in directa mea subordine, un departament specializat in relatia cu investitorii straini, astfel incat ei sa nu mai fie plimbati intre diverse ministere. Si, desigur, pregatim un set de masuri pentru combaterea coruptiei.
In fine, cea de-a treia grupa de probleme are in vedere facilitatile oferite investitorilor. Am adoptat recent, prin asumarea raspunderii Guvernului in Parlament, Legea privind investitiile directe, care reprezinta acum cadrul general de referinta pentru investitorii straini. Un cadru destul de stimulativ, apreciem noi. Exista un anumit decalaj intre noi si alte state din zona in ceea ce priveste facilitatile oferite investitorilor, un decalaj care functiona in defavoarea noastra. Iata ca legea adoptata elimina acest decalaj.
Care sunt masurile luate impotriva birocratiei, a coruptiei, a lipsei legislatiei privind protectia proprietatii si a transparentei in general?
Dupa cum v-am spus, incercam sa dam mai multa stabilitate si rigoare reglementarilor si sa simplificam caile de acces pentru investitori, fie ca ei sunt romani sau straini. Coruptia, birocratia, lipsa de transparenta au si ele ca orice maladii sociale, un anumit pat germinativ, un anumit mediu care le favorizeaza dezvoltarea. Sigur ca atunci cand trebuie sa iei 97 de avize din 97 de locuri pentru a deschide o firma privata, coruptia si birocratia vor fi mari. Am incercat sa intervenim asupra acestor stari de lucruri, de pilda prin infiintarea asa-numitelor "gisee unice", de unde sa poata fi obtinute toate documentele si aprobarile necesare pentru infiintarea unei firme private. A fost o experienta extrem de interesanta pentru ca ea ne-a aratat cat de mare este rezistenta birocratiei la schimbarile de acest tip. Am cercetat cateva din actele de privatizare efectuate in ultimii ani si am descoperit niste lucruri uimitoare: intreprinderi care au fost instrainate practic pe nimic, comisioane uriase care s-au platit unor firme, etc. Sigur ca au fost voci care ne-au acuzat ca vrem sa ne rafuim politic cu fostii guvernanti. Nu este vorba de nici o rafuiala, ci pur si simplu de a vedea cum a fost gestionata averea statului.
Eu nu cred ca vom putea diminua coruptia si birocratia prin campanii publicitare sau sloganuri ci doar printr-o actiune sistematica, de durata, care sa se concentreze asupra cauzelor acestor fenomene, asupra acelui "pat germinativ" despre care am vorbit mai devreme. Vad cel putin trei componente importante ale acestei actiuni: 1) Legi stabile si clare; 2) O anumita ordine care trebuie introdusa in aparatul birocratic al statului si in sectorul de stat in economie, in paralel cu reducerea regresiva a ponderii acestuia in privatizare; 3) O functionare cu adevarat eficienta a organelor de ordine si a justitiei. Nu va ascund insa ca este probabil cea mai grea si cea mai lunga "batalie" pe care actualul Guvern o va avea de purtat. In ultimii ani s-au dezvoltat in Romania retele birocratice, retele de coruptie, complicitati intre sfera economica, sfera politica si administrativa. Rezistenta acestor retele este uriasa. Infrangerea lor depinde in primul rand de pereseverenta noastra.
Cum ar putea fi atrasi oamenii de faceri din Canada, avand in vedere faptul ca ei ar putea contribui la dezvoltarea relatiilor dintre Romania si Canada? Cu ce ar putea fi atrasi investitorii canadieni, in general, in Romania?
Canada poate deveni un investitor important in Romania. Exista din acest punct de vedere un numar de proiecte care au fost demarate dar cred ca putem face mai mult pentru amplificarea relatiilor economice bilaterale, putem ajunge la un nivel mult mai ridicat al schimburiloe comerciale, al investitiilor.
Comunitarea romaneasca din Canada poate fi si ea o resursa importanta din punct de vedere economic, pentru tara. Va trebui ca in viitor sa punem mai mult accent pe aceasta dimensiune economica a realtiei cu diaspora romaneasca, sa gasim cele mai potrivite forme de comunicare, de promovare a oportunitatilor de investitii care exista in Romania.
In general, nu cred ca avem nevoie de "formule magice" care sa-i determine pe investitorii canadieni – din sau din afara comunitatii romanesti – sa priveasca Romania cu interes. Sint lucruri pe care trebuie sa le facem: sa aratam ca Romania merge intr-o directie pozitiva din punct de vedere economic si ca este stabila din punct de vedere politic, ca exista oportunitati de investitii si o legislatie clara, in fine ca suntem seriosi si ca ne respectam angajamentele asumate. Daca vom face aceste lucruri si daca vom sti si sa le comunicam partenerilor nostri cred ca vom reusi sa deteminam o importanta schimbare de perceptie.
Ce masuri aveti in vedere pentru stimularea investitiilor straine in Romania, ma refer la marile capitaluri?
Am subliniat deja faptul ca atragerea investitiilor straine reprezinta o prioritate pentru noi. Am creat in acest sens canale de acces direct pentru potentialii investitori incepand de la nivelui Primului Ministru. Cred ca aici trebuie sa avem in vedere doua directii de actiune. In primul rand, este vorba de buna informare a investitorilor asura oportunitatilor din economia romaneasca. A doua directie are in vedere imbunatatirea semnificativa a asistentei pre-investitie si post-investitie pe care noi o putem oferi. Sigur ca este vorba si de cadrul legislativ la care am avut deja prilejul sa ma refer. Legea privind investitiile directe, care a intrat deja in vigoare, si care reprezinta un prim pas catre un cod al investitiilor, a fost realizata cu larga participare a oamenilor de afaceri romani si straini si a tinut cont de sugestiile acestora. Acest act normativ urmareste tocmai asigurarea stabilitatii legislative, simlificarea procedurilor de demarare si derulare a investiitiilor directe in Romania, transparenta, eliminarea birocratiei. Exista o prevedere importanta a acestei legi, de natura sa dea mai multa siguranta celor care doresc sa investeasca. Aceasta prevedere spune clar ca legea aplicabila investitiei efectuate va fi aceiasi pe toata durata de existenta a acestei investitii.
Canada are unul dintre cele mai permisive programe in ceea ce priveste nationalitatile (etniile). Si cred ca ne intereseaza direct acest lucru, avand in vedere ca exista acolo o mare comunitate romaneasca si, in plus, emigratia romanilor catre aceasta tara este un fenomen in plina activitate. Conform unor date neconfirmate, inca, oficial, cel putin 800 de romani primesc lunar viza definitiva pentru Canada. Fata de toate acestea nu ar fi interesant si necesar oare pentru Guvernul roman sa colaboreze cu autoritatile canadiene in sensul de a primi consultanta in problemele privind minoritatile nationale?
Sigur ca un schimb de experienta cu autoritatile canadiene pe problemele relatiilor interetnice, a protectiei minoritatilor nationale poate fi oricand interesant si voi sugera aceasta idee departamentelor specializate ale Guvernului. Sint insa anumite elemente de istorie, de structura etnica, de organizare a statului care diferentiaza semnificativ cele doua tari, iar aceste elemente trebuie luate in calcul atunci cand privim orice experienta.
Stiu ca in dezbaterea de idei care a avut loc pe tema organizarii relatiilor majoritate-minoritati etnice au fost invocate, inclusiv in Romania, tot felul de modele. S-a vorbit despre "modelul Quebec", despre "modelul Alto Adige", etc. Eu cred ca este important faptul ca in momentul de fata noi am construit un model romanesc, ca am ajuns la o anumita stabilitate a relatiilor interetnice, bazata pe respectarea normelor europene privind drepturile minoritatilor nationale. S-au inchis problemele care au cauzat atata ingrijorare in primii ani dupa Revolutie, probleme care puteau sa conduca la derapaje periculoase. Iata ca un lucru care parea de neconceput acum cativa ani – introducerea placutelor bilingve in localitatile cu o compozitie multietnica – s-a petrecut fara nici un fel de mari probleme, ca efect al aplicarii legii administratiei publice locale.
Sunt cel putin doua concluzii care, dupa parerea mea, rezulta din modelul romanesc al relatiilor multietnice. In primul rand, ca problemele care privesc relatiile interetnice se cer rezolvate intr-un cadru juridic si institutional, cum s-ar spune prin forta dreptului, nu prin dreptul fortei. In al doilea rand, mi se pare important ca organizatiile etnice sa functioneze ca parte componenta a sistemului politic din tara respectiva, nu in afara acestuia.
Dialogul politic este cel mai bun mijloc de dezamorsare a tensiunilor interetnice. Eu cred ca Uniunea Democratica a Maghiarilor din Romania a dat dovada de multa intelepciune, intetelegand ca trebuie sa existe si o parte a sistemului politic romanesc.
Care este atitudinea dumneavoastra ca premier fata de experientele in negocierile pentru integrarea in NATO si UE a tarilor vecine: Polonia, Ungaria, Cehia? Credeti ca ne-ar putea ajuta?
Atata vreme cat nu exista o "reteta unica" a tranzitiei de la totalitarism la democratie, de la economia de comanda la economia de piata, toate experientele trebuie cunoscute si analizate cu atentie, pentru a descifra acele elemente care ne-ar putea si noua folosi in actiunea noastra. Dar aceste experiente nu pot fi privite izolat, ci in cadrul lor istoric de referinta. Nu mai putem ramane la viziunea simplista - care a fost circulata in Romania – potrivit careia am fi putut sa fim si noi la nivelul Poloniei, Cehiei si Ungariei daca in 1990 ar fi ajuns anumite forte politice la putere. Cred ca ce s-a intamplat in ultimii patru ani cand dreapta a guvernat Romania este de natura sa demonteze definitiv aceasta viziune. Statele pe care le-ati mentionat aveau un stadiu de dezvoltare economica superior Romaniei inca din perioada interbelica si din cea comunista si au fost beneficiarele unui anumit aranjament geopolitic care a functionat in ultimul deceniu. Cred ca este important pentru noi acum sa evaluam foarte exact momenul in care ne gasim, schimbarile care au intervenit in geopolitica regiunii, sa ne ierarhizam foarte clar prioritatile de actiune pe plan intern si extern si sa ne tinem de ele.
Ce parere aveti despre faptul ca Bulgaria, care a avut o situatie catrastrofala are in prezent un avans net in materie de integrare in UE si NATO? Ce explicatii ar exista pentru caderea Romaniei in urma Bulgariei?
Din pacate, fara nici un fel de ironie, cred ca aceasta intrebare nu are un destinatar corect. Aceasta intrebare ar trebui adresata mai degraba partidelor si politicienilor care au guvernat Romania in ultimii patru ani, iar nu mie. La nivelul anului 1996, cand Partidul Democratiei Sociale a pierdut alegerile, Romania era, din punct de vedere al tuturor indicatorilor economici si sociali, inaintea Bulgariei. Vecinii nostri trecusera printr-o criza cu implicatii profunde in toate sectoarele societatii. Nu stiu daca astazi Bulgaria are un "avans net" in materie de integrare in UE si NATO, asa cum spuneti dumneavoastra. Nu cred ca o evaluare realista ne poate conduce la o asemenea judecata. Insa este cert ca Romania a pierdut multe din avantajele comparative pe care le avea acum patru ani si a regresat. Noi am dat inapoi cu ani buni "ceasul" procesului nostru de integrare euro-atlantica. Iar acest fapt se datoreaza exclusiv unui management dezastruos al guvernarii, as spune vecin cu inconstienta, in perioada 1996-2000.
La nivelul Guvernului simtim aceasta realitate in fiecare moment. De aceea incercam sa acceleram anumite procese, anumite masuri. Cert este insa ca Romania a pierdut un timp istoric pretios, fara absolut nici un fel de partizanat politic. Nimeni nu se astepta ca partidele care au venit la putere in 1996 sa realizeze o contraperformanta de asemena amploare si atat de costisitoare pentru tara in domeniul guvernarii, sa fie atat de putin pregatite – sub aspect conceptual si uman – pentru a exercita puterea.
Sigur, putem discuta despre anumite interese geo-politice, despre anumite politici economice, despre rolul consiliului monetar pe care l-a avut Bulgaria. Factorul esential insa in egalizarea pozitiei celor celor doua tari l-a reprezentat contraperformanta noastra.
Cum se gandeste puterea de la Bucuresti sa valorifice faptul ca Romania detine presedentia OSCE, iar Adrian Severin este presedintele Adunarii Parlamentare a OSCE? Cum caracterizati activitatea de pana acum a domnului Adrian Severin, in ce masura a fost ea favorabila Romaniei?
Noi am stabilit o serie de obiective pentru Presedintia in exercitiu a OSCE. Cel mai important obiectiv este asigurarea stabilitatii regionale si gestionarea crizelor. Aceasta dubla presedintie a Romaniei ne permite sa ne afirmam ca un factor stabilizator in regiune, sa revalorizam intr-un fel rolul diplomatiei romanesti. In ceea ce-l priveste pe Adrian Severin, cred ca este remarcabil faptul ca, un politician roman a reusit sa mobilizeze sprijinul necesar pentru a accede la functia de Presedinte al Adunarii Parlamentare a OSCE si, mai mult decat atat, sa-si prelungeasca mandatul cu inca un an. Este o performanta politica deosebita faptul ca noi intram deja – prin oameni ca Adrian Severin – in circuitele organismelor parlamentare internationale. De asemenea, mi se pare ca Adrian Severin are o viziune destul de coerenta asupra a ceea ce inseamna procesul de reforma a OSCE, pe dimensiunea executiva si pe cea parlamentara, asupra a ceea ce inseamna sau ar putea insemna implicarea acestei organizatii in asigurarea pacii si secutitatii regionale.
Cat de importante sunt competentele primului ministru in materie de politica externa? In ce masura aveti in vedere implicarea in politica externa mai mult decat au facut-o prim ministri anteriori, bineinteles in masura prerogativelor pe care vi le acorda constitutia?
Competentele Guvernului si ale primului ministru in domeniul politicii externe sint stabilite foarte clar de Constitutie. Sa nu uitam totusi ca politica externa a unei tari se desfasoara prin intermediul Guvernului si al Ministerului Afacerilor Externe, chiar daca sunt si ceilalti factori constitutionali care concura la conceperea si realizarea ei. N-as vrea neaparat ca activitatea mea in domeniul politicii externe sa fie judecata prin prisma comparatiei cu fostii sau viitorii prim-ministri, ci prin prisma exigentelor momentului in care se afla Romania astazi. Cred ca tara noastra are o noua "fereastra de oportunitate" in ceea ce priveste accelerarea proceselor de integrare europeana si euro-atlantica si ca ea trebuie sa utilizeze aceasta "fereastra de oportunitate" printr-o acivitate sustinuta in domeniul relatiilor externe.
De la preluarea guvernarii si pana acum, avem un bilant pozitiv la nivelul executivului in ceea ce priveste politica externa. Am deblocat relatia cu Suedia, care era grevata de acea datorie istorica a statului roman, am realizat o bresa semnificativa – practic un nou inceput in relatiile cu Germania si acest lucru ne va folosi foarte mult in procesul de integrare. A fost vizita in Israel, care va impulsiona relatiile bilaterale intre cele doua tari si vizita premierului Lionel Jospin la Bucuresti. Cu ocazia intalnirii cu premierul Tarlev, am incercat sa definim noul cadru al relatiior romano-moldovene. In fine, pentru ca tot ati intrebat de Bulgaria, am discutat cu premierul Simeon despre o anumita abordare comuna pe care Romania si Bulgaria ar rebui sa o aiba inaintea summit-ului de la Praga.
Va fi foarte important modul in care ne vom construi, in perioada urmatoare, pasii in politica externa. Admiterea Romaniei in NATO in anul 2002 este o tinta importanta si trebuie sa ne asiguram sprijinul necesar pentru a o realiza.
Si acum, o intrebare din partea romanilor din Canada. Ea se refera la diplomatia romaneasca. In provincia canadiana Quebec, orasul cel mai mare este Montreal. Capitala provinciei este insa Quebec, un oras mult mai mic. Pana acum a existat un Consulat General al Romaniei la Montreal, intrucat in orasul Quebec sunt foarte putini romani fapt care nu justifica existenta unui consulat. Dar anul acesta a fost numit consul onorific la Quebec un domn pe nume Rapaport, o figura necunoscuta in comunitatea romaneasca din Canada. Se cunoaste despre acest domn numai faptul ca, pe timpul lui Ceausescu, tatal sau detinea exclusivitatea in a aduce pantofi marca Guban in Canada. La aflarea vestii ca acest domn Rapaport a fost numit consul onorific la Quebec, se pare ca romanii canadieni au fost stupefiati. Oare care a fost ratiunea numirii acestui domn Rapaport, cu atat mai mult cu cat, printre conditiile numirii in aceasta functie, se cere si domiciliul in localitatea respectiva, in speta Quebec. Or, domul Rapaport locuieste in Montreal (dupa cum se stie in randul comunitatii), unde nici nu participa la viata comunitatii. Oare nu s-a gasit nici un om destoinic si cunoscut printre romanii di Montreal si de ce s-a renuntat la consulat in acset mare oras al romanilor canadieni?
Acest subiect nu imi este cunoscut in toate detaliile sale, cu atat mai mult cu cat am inteles de la colegii din Ministerul de Externe ca noi nu am faut decat sa finalizam o procedura de numire a unui consul onorific, procedura care a inceput inca de anul trecut, inainte de preluarea puterii de catre Partidul Social Democrat.
Eu nu stiu in ce masura cititorii dumneavoastra sunt familiarizati cu aceste proceduri. Sper sa intelegeti ca este foarte greu pentru noi, cei de la Bucuresti sa cunoastem in detaliu viata comunitatilor romanesti din strainate, sa distingem intre diferite tipuri de interese, intre diferite grupuri de presiune si lobby si sa luam, de la distanta decizii perfecte, care sa multumeasca pe toata lumea. De aceea, cuvantul cel mai greu in aceste hotarari il are ambasada si este normal ca noi, ca Guvern sa ne ghidam dupa sugestiile care vin din partea diplomatilor care ne reprezinta in tara respectiva. In acest caz, al numirii domnului Rapaport, propunerea a venit din partea Ambasadei Romaniei la Ottawa si ea a fost sustinuta insistent si cu argumente destul de solide.
Am fost informat ca in dezbaterea care a avut loc in cadrul ministerului de extene au existat si puncte de vedere opuse, dar in final argumentele Ambasadei au fost mai puternice. Din cate am inteles, domnul Rapaport este un om care a sprijinit actiunile Ambasadei, care a organizat misiuni umanitare si economice in Romania, in fine un om care are relatii apropiate cu partidele importante din Canada. Deci el a indeplinit o serie de criterii si ca urmare s-a adoptat decizia numirii lui in calitate de consul onorific. Sigur, noi putem discuta si consuma efort pe tema domnului Rapaport – cine este si daca el merita sau nu sa fie numit consul onorific. Vor fi probabil cate capete atatea pareri, cum se spune in latina. Intrebarea este ce castigam noi ca tara si comunitatea romaneasca din Canada de pe urma unei asemenea discutii. Nu cred ca mare lucru. Mai important este sa vedem cum ne putem organiza si sprijini reciproc mai bine. Cum pot ajuta cetatenii canadieni de origine romana tara si cum va putem noi sprijini pe dumneavosatra. Aceasta este, dupa parerea mea tema esentiala a relatiei statului roman cu diaspora. M-ati intrebat mai inainte de experienta statelor din "grupul de la Visegrad" - Polonia, Cehia, Ungaria. Ei bine, aceste state au avut mai mult succes si pentru ca diaspora lor a fost mai unita si a facut un lobby mai eficient pe langa guvernele din statele respective. Nu o spun ca un repros fata de diaspora romaneasca. Insa am adesea sentimentul ca noi preferam sa ramanem cantonati in flase dezbateri despre legitimitate, despre cine este mai indreptatit sa reprezinte, sa discute, in timp ce trenurile mari trec pe langa noi. Pot sa inteleg anumite sensibilitati insa nu stiu daca aceasta este cea mai productiva abordare. As prefera un efort conjugat. In fond este loc pentru toti cei care vor sa ajute tara.
Legat de ultimul subiect "fierbinte" al acestei veri, cel al retrocedarilor, este statul roman pregatit sa retrocedeze toate bunurile cerute de fostii proprietari ? Ma refer in special la cererile familiei regale de a i se restitui Castelul Peles si Castelul Bran, doua obiective turistice simbol pentru Romania. Cum comentati aceste cereri ale fostului monarh al Romaniei si ale varului sau, Dominic de Habsburg, care traieste in Statele Unite ale Americii si a cerut Castelul Bran, dupa cum a anuntat presa romaneasca?
Mi se pare important sa inchidem definitiv acest capitol care priveste retrocedarile catre fostii proprietari din perioada dinainte de comunism. Vreau sa-i asigur pe toti cititorii dumneavoastra ca acest Guvern va respecta legea care a fost adoptata si va veghea ca ea sa fie aplicata. In ceea ce priveste unele proprietati care apartin patrimoniului national, cum ar fi Pelesul sau Castelul Bran, sigur, va trebui sa gasim anumite solutii punctuale. Sa vedem cum le vom mentine in continuare in circuitul turistic, cum vom asigura recuperarea de catre stat a cheltuielilor si investitiilor care s-au facut in toti acesti ani.
Sunt convins ca vom ajunge la formule rezonabile care sa imbine atat dreptul de a fi restituita propreitatea privata cat si interesul statului. Oricum, noi dorim sa tratam aceasta problema cu calm si fara nici un fel de demagogie.
Care este pozitia Romaniei in legatura cu legea privind statutul maghiarilor de peste granite, lege adoptata recent de parlamentul de la Budapesta ? Ce dezvoltari recente au intervenit in aceasta dezbatere?
Legea statutului maghiarilor este, din punctul meu de vedere, un act care vine sa tulbure acea stabilitate a relatiilor interetnice despre care am vorbit mai devreme, un act care poate avea consecinte nefaste asupra intregii regiuni. Eu cred ca trebuie sa discutam acest act pe un ton extrem de ferm, fara nici un fel de inhibitii, pentru ca argumentele dreptului international sunt de partea noastra.
Protectia minoritatilor nationale se asigura de catre tara in care domiciliaza cetatenii respectivi nu de catre "tara mama". Acesta este principiul dreptului international. Un alt pricipiu este ca o lege adoptata de un stat nu poate avea efecte extrateritoriale. Nu vad de ce la nivelul comunitatii internationale am permite Ungariei sa introduca o reglementare unica, ce poate deschide o "Cutie a Pandorei". Ar trebui poate ca cei care considera inofensiva aceasta lege sa se gandeasca mai atent la ce ar insemna in planul securitatii regionale daca reglementari similare ar introduce si Albania pentru albanezii de peste hotare si Rusia pentru conationalii sai. Si acestea sunt doar doua exemple. Noi am propus premierului ungar Orban, care este extrem de interesat de aceasta lege din ratiuni de politica interna, o solutie de compromis. Si anume sa decida suspendarea aplicarii ei pana la integrarea Ungariei in Uniunea Europeana, urmand ca apoi ea sa fie armonizata cu prevederile legislatiei comunitare. Deocamdata discutia este "inghetata" pana la inceputul toamnei, cand, in mod sigur, ea va fi reluata.
Va multumesc, domnule prim-ministru.
Sevghin Omer
|
|
