|
Nr. 28, august 2001 - septembrie 2001
Romania – intre saracie si introducerea leului "tare"
Marcel Anghel
La inceputul lunii iulie, a.c., Banca Nationala a Romaniei facea cunoscut faptul ca este posibila, intr-un viitor apropiat, "denomizarea leului". Vestea a fost preluata repede de mass-media sub forma de "denomizare" si apoi de "denominalizare". Cred ca s-au grabit cei de la BNR cand au anuntat "denomizarea" leului, deoarece in Dictionarul Enciclopedic (Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996, volumul II) figureaza numai termenul de "denominalizare", care inseamna "reducerea valorii nominale a sumelor banesti", adica exact ceea ce doreste Banca Nationala a Romaniei.
Scopul acestei "denominalizari" este constituirea unui leu "tare". Pentru aceasta, specialistii din BNR propun taierea unui numar de zerouri din "coada leului" si nu din "coama" lui, astfel ca un dolar, de exemplu, va costa 30 de lei daca se taie 3 zerouri sau 3 lei, daca se taie 4 zerouri. Iata ca s-a gasit solutia pentru cresterea paritatii leului in fata monedelor forte! Ce productivitate, ce crestere a exportului sau punere in aplicare a programului de dezinflatie anuntat la inceputul lunii iulie de BNR si de Ministerul Finantelor Publice ?! Taiem "coada" leului si gata cu "aprecierea" leului fata de dolar sau euro.
Consilierul Guvernatorului BNR arata recent ca o "decizie (in aceasta problema, n.a.) va fi luata in prima parte a anului viitor. De ce atunci? Pentru ca, potrivit specialistilor din BNR, aceasta decizie nu poate fi luata prea tarziu, deoarece numai procesul de schimbare a banilor fizici – bacnote si monede – dureaza circa 12 – 14 luni, in conditiile in care procesul de dezinflatie va curge mai departe, cresterea preturilor va fi din ce in ce mai lenta anul viitor, de la o luna la alta. In plus, aceasta denominalizare va fi ea insasi un factor de calmare a inflatiei." Iata ca ce nu s-a reusit prin cresterea economica, respectiv prin cresterea exportului, reducerea inflatiei si cresterea productivitatii muncii, se va reusi pe cale administrativa.
Cu toate ca acesta operatie de denominalizare a leului nu va afecta econimiile populatiei, deoarece "denominalizare" nu inseamna "stabilizare monetara", cum a fost cea din 1952, cand multa lume a ramas cu banii la "saltea", pentru ca schimbarea leilor vechi cu cei noi s-a facut in functie de anmite plafoane, pana in prezent, totusi, nu s-au facut comunicari oficiale despre cum va decurge acesta operatiune. Nu se stie daca se vor taia 3 sau 4 zerouri, daca noile bancnote vor circula in paralel cu cele vechi, sau daca, odata cu introducerea bancnotelor noi, se vor retrage cele vechi, etc. In situatia in care bancnotele noi vor circula in paralel cu cele vechi cum a fost cazul Frantei, inseamna ca vor fi, pentru o perioada de timp, doua preturi pentru acelasi produs sau serviciu, unul in leul "usor" si altul in leul "tare", ceea ce inseamna o munca suplimentara a agentilor economici, dar si a institutiilor financiare si de credit. Dar pericolul cel mai mare va fi atunci cand preturile vechi vor fi umflate in mod artificial. Introducerea leului "tare" in acelasi timp cu retragerea leului "usor" va implica o serie de cheltuieli importante intr-o perioada scurta de timp, pentru tiparirea noilor bancnote, dar si pierderi mari, prin scoaterea din circulatie a bancnotelor "vechi" din material plastic, de abia introduse in circulatie (de 2000, 10000 si 500000 de lei).
Revenind la "modelul francez" – introdus in deceniul 7 al secolului trecut – este de mentionat ca aceasta operatiune de inlocuire a francului vechi cu cel nou a costat statul francez peste 50 mil. dolari americani.
Dar este pregatita Romania sa suporte o asemenea cheltuiala? Desigur, nu este o cheltuiala prea mare, dar cred ca este inoportuna, deoarece rata inflatiei este inca destul de mare (40,7% in anul 2000), preconizandu-se in acest an a fin injur de 34%, fata de "tinta" bugetara de 30%, desi din punct de vedere economic, o denominalizare este eficienta, de regula, cand inflatia este formata numai dintr-o singura cifra.
Taierea a 3 sau 4 zerouri din actualele preturi nu va rezolva problema de fond a economiei romanesti. Deficitul comercial de circa 2 miliarde de dolari in 6 luni, si care tinde sa deopaseasca 4 miliarde in acest an, adica 8% din PIB, respectiv dublu fata de deficitul de cont curent din ultimii 2 ani – face ca operatiunea de denominalizare sa nu fie decat un artificiu pentru a diminua numarul de cifre la nivel macroeconomic, care, probabil nu mai avea loc in computer.
Romania nu are in prezent un potential economic care sa-i permita "aprecierea" monedei nationale prin aducerea in tara de valuta convertibila. Maii mult, recent, Guvernul a mai luat o masura care sa-i descurajeze pe exportatori: Ordonanta de urgenta nr. 95-2001, prin care s-a constituit "Fondul Romania", un fond extrabugetar la dispozitia Guvernului, care se alimenteaza in principal dintr-o cota de 1% virata de contribuabilii care au incasat printr-un cont bancar din Romania venituri in valuta provenind din exporturile de marfuri si servicii. Scopul acestui "fond" este de "a construi si a intretine o imagine favorabila" a Romaniei in lume.
Nu stiu de ce exportatorii care aduc valuta in Romania trebuie sa contribuie si la constituirea si intretinerea unei imagini favorabile in lume. Poate imaginea si-a creat-o Romania prin mass-media. In goana dupa senzational, anumite posturi de televiziune sau ziare, s-au ocupat mai mult de "copii strazii", desi exista in state avansate destui "homeless". Poate mass-media s-a ocupat mai putin de copii supradotati.
Cred ca Romania nu duce lipsa de oameni inteligenti. Faptul ca recent s-au intors de la Olimipiade de matematica de Washington 6 copii cu premii a fost mai putin mediatizat. Multe televiziuni din lume se ocuapa de copii abandonati sau handicapati din Romania, fiind mai putin preocupate de faptul ca Romanii sunt mari specialisti in informatica – circa 300000 de informaticieni romani lucreaza pentru Bill Gates –, ca majoritatea matematicienilor care s-au prezentat la un Congres International, desi reprezentau diferite tari erau originari din Romania, ca un student roman aflat la studii in Statele Unite a fost nominalizat recent pentru Premiul Nobel pentru economie etc. Dar problema cea mai importanta a Romaniei este saracia in care se zbate majoritatea populatiei. Astfel, dupa unele studii efectuate de Institutul National de Statistica si Studii Economice (INSSE), de Metro Transilvania si de Centru de Sociologie Urbana, s-a constatat o inrautatire dramatica a nivelului de trai a romanilor. Daca 40% din romani erau in 1996 "destul de multumiti", in acest an procentul a scazut la 25%, fiind foarte aproape de categoria celor care nu sunt multumiti de modul in care traiesc.
Comparativ cu anul 1989, cand 26% dintre romani declarau ca aveau o situatie foarte buna, in prezent numarul acestora a scazut la 5%, iar procentul celor care traiesc rau si foarte rau a crescut la 32%. Ancheta desfasurata a mai scos la iveala si faptul ca 45% dintre subiecti si-au incadrat cheltuielile efectuate in veniturile realizate, iar aproape jumatate au fost nevoiti sa se imprumute sau sa recurga la propriile economii pentru a face fata cheltuielilor cotidiene.
Cu un venit mediu lunar de circa 940000 de lei pe persoana si luna (circa 33 USD), Romania nu mai reprezinta o piata de desfacere pentru produsele occidentale si prezinta interes nici pentru marii investitori. Pentru a face rost de valuta, Romania a ramas tributara exportului de materii prime si produse slab prelucrate. Astfel, daca in perioada 1998-2000 exportul de lemn brut a crescut de la 260 mil USD la 412 mil USD, exportul de mobila si de parti de mobilier, care reprezinta o pondere insemnata in export, a fost numai de 395 mil USD in 2000 fata de 383 mil USD in 1998. In aceiasi perioada, exportul de masini si utilaje a fost de 334 mil USD in 1998 si de 337 mil USD in 2000. Fara un export de produse cu mare grad de prelucrare, deci de manopera, aducatoare de valuta, nu se poate mentine un curs valutar favorabil si nu se poate asigura "aprecierea" leului. Tinand seama de deficitul comercial din acest an, o "apreciere" a leului pentru a favoriza dezinflatia nu este deci de dorit a avea loc.
O "depreciere controlata" a monedei nationale, cuma avut loc in Ungaria si Polonia, perpetueaza teoria spiralei "curs-preturi" si nu ajuta programul de dezinflatie propus de Ministerul Finantelor Publice si de Banca Nationala inainte de a lansa teoria leului "tare".
De aceea, tot o taiere a "cozii" ramane solutia cea mai convenabila pentru Romania cu toate costurile pe care le implica si cu toate ca, mai devreme sau mai tarziu, Romania va trebui sa arunce la topit noul leu "tare", in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana si a trecerii la noua moneda europeana "EURO".
Desigur, trecerea la introducerea monedei unice europene reprezinta pentru Romania un orizont de timp indelungat, insa scurtarea acestei perioade depinde de modul cum isi vor face lectiile oameni politici de pe malurile Dambovitei.
Deocamdata nu se poate taia decat "coada" leului. Va dura destul de mult pana va avea loc si taierea "coamei". De altfel, parintele reformei poloneze, Leszek Balcerowicz, care a lansat aceasta idee, atragea atentia ca "proprietetea de stat este buna pentru unii politicieni, dar nu pentru societate, iar daca statul este un actionar important pentru economie si nu exista privatizare sau aceasta este un proces lent, atunci nu exista stabilitate macroeconomica, ci inflatie ridicata si probleme cu echilibrarea bugetului".
Fara comentarii.
|
|
