|
Nr. 30, decembrie 2001 - ianuarie 2002
Astazi s-a nascut Hristos
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu
"Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos,
Laudat si cantati
Si va bucurati"
(colind)
Acum aproape doua mii de ani, intr-o umila pestera din Bethleemul Iudeii, se nastea IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii, Cel care a scindat istoria lumii in doua mari perioade: cea dinainte si cea dupa Hristos, numita impropriu si "era noastra". Cel care a calculat era crestina, in anul 525 renuntand sa mai numere anii de la Diocletian (284-305) a fost un modest calugar dobrogean, Cuviosul Dionisie cel mic (+540).
Nasterea Domnului, evenimentul cel mai de seama din istoria lumii, s-a petrecut in anul 748 "ab urbe candida" (de la intemeierea Romei), in timpul imparatului Augustus (27 a. Hr. 14. Hr.), rege al Iudeii fiind Irod cel Mare sau Idumenul. Augustus poruncise un recensamant, ceea ce explica prezenta dreptului Iosif, din casa si neamul lui David, in Bethleemul Ideii, impreuna cau Sfanta Fecioara Maria, logodnica lui. "Iar pe cand erau ei acolo, s-a implinit zilele cand ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul nascut si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc pentru ei in casa de oaspeti." (Lc. 2, 5-6)
Nasterea Mantuitorului este amintita nu numai in Sfintele Evanghelii, ci si in operele unor scriitori antici, ca scriitrul iudeu Iosif Flavius (+100) sau istoricii romani Pliniu cel Tanar (+113), Tacitus (+120), sau Suetonius (+140).
Sarbatoarea Nasterii Domnului este foarte veche, pana in secolul al IV-lea celebrandu-se impreuna cu Botezul. Cele doua sarbatori vor fi separate in anul 377, in Antiohia, Craciunul la 25 decembrie si Botezul la 6 Ianuarie.
Nasterea Domnului, "natalis Domini", a inlocuit sarbatoarea pagana a solstitiului de iarna (natalis solis), care, din secolul al III-lea, se unise cu cea a zeului Mithra, reprezentantul soarelui pe pamant. Astfel, Hristos, "Soarele dreptatii" care a adus lumii "Rasaritul de sus", a invins atat paganismul greco-roman cat si mithraismul.
Romanii numesc sarbatoarea Nasterii Domnului si Craciun, derivat din latinescul "creatio onis", adica ziua crearii sau a nasterii lui Iisus.
Celelalte limbi romanice folosesc termeni derivati din "Natalis Domini", de exemplu: Noel, in franceza; Natale, in italiana; Navidad, in spaniola, etc.
Unul din mijloacele folosite de Dumnezeu pentru pregatirea venirii in lume a Fiului Sau a fost acela al proorocilor Vechiul Testament. Asa, de pilda, patriarhul Iacob vorbeste despre Impaciuitorul (Geneza, 49,10), psalmistul David, despre nasterea Sa din veci (Ps. 2,7), proorocul Ieremia, despre Pastorul cel Bun si Legamantul cel Nou (Ier. 23,5,1), proorocul Daniel, despre timpul cand se va naste Hristos (Dan. 9,24), proorocul Mica, despre cetatea Bethleemulul (Mica, 5,1), iar proorocul Zaharia , despre intrarea triumfala in Ierusalim (Zah. 9,9).
Cele mai multe profetii ale Mantuitorului le gasim la proorocul Isaia. Acesta vorbeste despre Lumina lumii (Is. 9,1) sau despre nasterea minunata din Fecioara: "Iata Fecioara a luat in pantece si va naste un fiu si se va chema numele lui Emanuel" (Is. 7,14) sau despre venirea lui Mesia: "Prunc s-a dat noua, in fiu ni s-a dat noua, si va fi pe umerii lui stapanirea si se cheama numele lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie." (Is. 9,5).
La toate aceste texte vetero-testamentare si sunt mai bine de 70 se adauga marturisirile Evanghelistilor. Iata cateva exemple: "Iata fecioara
, va naste un fiu si se va chema numele lui Emanuel, care se talmaceste «Dumnezeu este cu noi»" (Mt. 1,23); "iata va vestesc bucurie care va fi la tot poporul. Caci vi s-a nascut astazi Mantuitorul care este Hristos Domnul, in cetatea lui David" (Lc. 2,11) sau "Si cuvantul trup s-a facut si S-a salajuit intre noi si am vazut marire Lui, marire ca a unuia nascut din Tatal" (In. 1,14).
La Nasterea Mantuitorului se vadeste unitatea Sfintei Treimi: Dumnezeu-Tatal trimite in lume pe Fiul; Dumnezeu-Fiul primeste sa se faca om pentru a ne putea mantui; Dumnezeu-Sfantul Duh se pogoara in chip minunat peste Sfanta Fecioara Maria, adumbrind-o. Nasterea Mantuitorului arata, apoi, unitatea dintre Dumnezeu si faptura ingeri, pastori, magi -, precum si bucuria naturii reinnoite. In sfarsit, Nasterea Mantuitorului explica unitatea familiei, a poporului, a intregii umanitati.
Referitor la Nasterea Domnului, Sfantul Apostol Pavel scria: "Cu adevarat mare este taina crestinatatii. Dumnezeu s-a aratat in trup s-a indreptat in duhul, s-a vazut in ingeri, s-a propovaduit in oameni, s-a crezut in lume si s-a inaltat intru marire " (I Tim. 3, 16).
Sfintii Parinti ai Bisericii au talmacit minunea Nasterii Domnului. Astfel, Sfantul Grigore de Nazinanz scrie ca "Fiul lui Dumnezeu prin intrupare a ramas ceea ce era adica Dumnezeu si s-a facu ceea ce nu era adica om- venind printre oameni pentru ca acestia sa se poata intoarce iarasi la Dumnezeu". Sfantul Ioan Gura de Aur adauga: "Dumnezeu s-a imbracat in firea umana ca, venind intre noi sa ne invete si, invatand, sa ne arate acele lucruri pe care noi nu le putem vedea", iar Stantu Atanasie cel Mare percizeaza: "Facandu-se om, mantuitorul a implinit doua lucruri: intai ne-a reinnoit, desfiintand moartea, si in al doilea rand, din fire fiind nevazut S-a aratat, facandu-se cunoscut oamenilor prin lucrarile Sale, ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu, domn si imparat al lumii".
Pruncul divin, prin nasterea sa din Sfanta Fecioara Maria, ne-a adus lumina cunoasterii de Dumnezeu cel adevarat, a rasarit "Soarele dreptatii", care s-a intrupat pentru mantuirea noastra, eliberandu-ne din robia pacatului. El S-a pogarat la noi pentru ca noi sa putem urca la cer si , din fii razvratirii si slujirii celui rau, sa devenim fii pacii si slujitorii lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu se face Fiul omului, se dezbraca, se dezgoleste de slava sa divina ceea ce teologii numesc "kenossis" - pentru a imbraca umila haina a trupului omenesc. Hristos se identifica cu noi, pentru ca prin viata, invatatura, patimile moartea si invierea Sa sa ne redeschida portile paradisului pierdut prin neascultarea proto-parintilor.
Fiul lui Dumnezeu "pentru noi si pentru a noastra mantuire s-a pogarat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si s-a facut om" (Simbolul credintei). El este "Dumnezeu adevarat si om adevarat, unind intr- singura persoana firea dumnezeiasca cu cea omeneasca. El a luat firea umana integrala, facandu-se asemenea noua, afara din pacat" (Evr. 4, 15). In iconografia ortodoxa, fata pruncului Iisus este lipita de cea a Maicii Sale.
Din timpuri imemoriale, romanii au insotit "taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta" a Nasterii Domnului de cantarea colindelor. Aceste creatii populare sunt dovada indiscutabila a vechimii si continuitatii noastre pe plaiul mioritic, de la Nistru pana la Tisa. Ca sunt foarte vechi o demonstreaza prezenta numelui Sfantului Apostol Andrei in colindele dobrogene sau a Badicii Traian in plugusoare, ceea ce urca la perioada de formare si de crestinare a poporului nostru.
In versuri duiaose, de o gingasie fara seaman, colindele reprezinta dogma sau invatatura de credinta ortodoxa in toata puritatea ei, reliefandu-i sensurile adanci si trairea religioasa autentica . Dogma intruparii Fiului lui Dumnezeu cea mai de seama invatatura a bisericii crestine este redata amplu, intr-o frumusete feerica, actiunea petrecandu-se conform referatului biblic, in Bethleemul Iudeii, unde Sfanta fecioara Maria cauta loc sa nasca si-l gaseste intr-o pestera saracacioasa, alaturi de blandele animale.
Nasterea Mantuitorului lumii este confirmata de aparitia miraculoasa a stelei care-i calauzeste pe magi Melchior, Gaspar, si Balthazar -, de inchinarea pastorilor primii care au aflat despre acest eveniment unic -, de bucuria ingerilor, dar si de tulburarea lui Irod care-si temea tronul -, de uciderea celor 14.000 de prunci nevinovati si de fuga in Egipt a Sfintei Familii pentru a salva viata lui Iisus.
Astazi s-a nascut Hristos!
Risispiti in patru vanturi, romanii se aduna azi in biserici si praznuiesc marea sarbatoare a intruparii Mantuitorului. Este un moment de bucurie, dar si un moment de comuniune cu cel de acasa si de rugaciune fierbinte catre Pruncul nascut in ieslea Bethleemului sa aduca pace, belsug, fericire, liniste si prosperitate romanilor de pretutindeni.
Sarbatori fericite tuturor romanilor si, conform unui cunoscut cantec de Craciun:
"Si-acum te las, fii sanatos si vesel de Craciun,
Dar nu uita, cand esti voios, romane sa fii bun!"
|
|
