|
Nr. 31, februarie - martie 2002
Identitate si diferenta
Basile Gliga
In ultimii ani, in SUA, exista o importanta miscare de masa in favoarea adoptatii unei legi care sa stipuleze ca cetatenii americani sa nu fie obligati sa-si indice apartenenta rasiala.
Noile generatii nascute in America refuza revendicarile inaintasilor lor de a se numi, dupa caz, afro-americani, nativi-americani (in cazul indienilor), chinezi “americani”. Ei isi doresc sa se numeasca simplu, americani. In primavara acestui an se asteapta sa fie adoptata “Racial Privacy Initiative”, lege care sa permita identificarea de rasa doar in cazuri medicale sau juridice. In America, metisajul este tot mai puternic. Pana in anii ’60, guvernul federal considera ca auto-identificarea rasiala constituia un drept individual pentru americani. La recensamantul din anul 2000, 7 milioane de americani din noile generatii au optat sa se defineasca drept multirasial, optiune ce se gaseste pe formularele de recensamant la ora actuala. In fata refuzului masiv al studentilor de a-si indica apartenenta rasiala, unele universitati au eliminat aceasta rubrica din fisele de inscriere. Politistilor li se recomanda sa evite intrebarea directa asupra apartenentei de rasa.
In 1978, in Curtea Suprema a SUA, era pronuntata celebra formula: “pentru a depasi rasismul trebuie ca mai intai sa tinem cont de rasa”.
Daca la timpul respectiv formula a fost acceptata ca logica, se pare ca astazi ea nu mai corespunde gandirii tinerelor generatii. Sa fim oare martorii unei ere, generata de “melting-pot”-ul american?
In acest timp, in Canada, tara noastra de adoptie sa ne mandrim cu politica etniilor care permite fiecaruia sa rama ceea ce este in raport cu propriile origini. Avem constiinta apartenentei la natiunea canadiana prin faptul ca traim pe un teritoriu comun si ne asumam raspunderea unei convieturi pasnice, in spiritul principiilor democratice existente. Doua, trei partide pe scena federala sau provinciala, printre ai caror membri se poate numara orice cetatean canadian, indiferent de rasa sau nationalitate, reprezinta curentele de idei si conceptiile sociale. Mai sunt si partide etnice, precum “Le Bloc Quebecois”, dar ele nu sunt reprezentative si constituie mai mult o expresie a unor anomalii congenitale fara prea mare importanta in sanul societatii canadiene .
Pe nesimtite, metisajul prolifereaza si in Canada. Inevitabil, in timp, acest metisaj va duce la schimbari in structura societatii canadiene si, implicit , a conceptiei sale organizatorice.. . “Melting-pot”-ul legiferat in America, fapt ce ii revolta pe unii intransigenti din primele generatii se infaptuieste in Canada de la sine. In felul acesta Canada beneficiaza de o aura mai stralucitoare a tolerantei.
Consider ca linistea Americii de Nord se bazeaza pe bogatia si prosperitatea sociala, generate de munca asidua a majoritatii membrilor societatii in cadrul unei organizari administrativ-juridice care se gaseste printre cele mai evoluate in epoca in care traim, organizare care promoveaza, pe langa munca, toleranta, respectul fata de libertatea individuala, si privilegiaza accesul de masa la invatatura si asistenta sociala.
Daca aruncam o privire catre Romania, tara mama, vom vedea ca “democratia originala” instaurata confortabil in ultimul deceniu, a generat un nationalism de expresie demagogica, agarvand problematica etniilor. Au fost create partide etnice, folosite in jocul aliantelor de catre partidele ce ajung la putere si a caror existenta nu face decat sa creeze probleme si mai grave societatii romanesti.
Cu respectul cuvenit fata de particularitatile de manifestare proprii fiecarei etnii, consider ca ar fi mult mai potrivit ca, aceste minoritati care fac parte integranta din societatea romaneasca sa-si manifeste contributia in sanul partidelor nationale. Reprezentantii acestora ar putea astfel sa le promoveze interesele in conditii optime.
Nu o data s-a vanturat in ultimii ani prin Bucuresti, “vinovatia” ungurilor a tiganilor, sau teza conspiratiei Occidentului sau a lumii evreiesti impotriva noastra. Nimic mai simplu pentru conducatorii care nu gasesc solutii optime pentru gospodarirea tarii decat sa gaseasca tot timpul niste vinovati. Asemenea politica nu poate duce la prosperitatea unei natiuni si la dezvoltarea cu adevart a unei democratii.
Numai societatea care se autoanalizeaza, identificandu-si neajunsurile si gasind solutii pentru eliminarea lor, are sanse sa evolueze.
|
|
