spune intotdeauna adevarul si nu va mai trebui sa tii minte nimic (Mark Twain)
Tribuna Noastra Logo
  
  
 
 
 
 
    Nr. 31, februarie - martie 2002

    La sfat cu cititorii…

  In numerele trecute am abordat de mai multe ori subiectul “Rapaport, consul onorific al Romaniei in Quebec”. Multi dintre compatriotii nostri ce traiesc in Canada doresc sa cunoasca criteriile ce au stat la baza numirii domnului Rapaport in calitate de consul onorific al Romaniei in Quebec. In urma scrisorilor primite la redactie, ne-am adresat in primul rand ambasadorului Romaniei in Canada, domnul Gabriel Gafita. Domnia sa ne-a raspuns ca primul ministru al romaniei, domnul Adrian nastase a dispus numirea.
 
  Reamintim cititorilor nostri intrebarea pe care reportera Sevghin Omer i-a adresat-o domnului Adrian Nastase cu privire la diplomatia romaneasca in Canada: “.. anul acesta a fost numit consul onorific la Quebec un domn pe nume Rapaport, o figura necunoscuta in comunitatea romaneasca din Canada. Se cunoaste despre acest domn numai faptul ca, pe timpul lui Ceausescu, tatal sau detinea exclusivitatea in a aduce pantofi marca Guban in Canada. La aflarea vestii ca acest domn Rapaport a fost numit consul onorific la Quebec, se pare ca romanii canadieni au fost stupefiati. Oare care a fost ratiunea numirii acestui domn Rapaport, cu atat mai mult cu cat, printre conditiile numirii in aceasta functie, se cere si domiciliul in localitatea respectiva, in speta Quebec. Or, domul Rapaport locuieste in Montreal (dupa cum se stie in randul comunitatii), unde nici nu participa la viata comunitatii. Oare nu s-a gasit nici un om destoinic si cunoscut printre romanii din Montreal?”
  Raspunsul domnului prim ministru a fost urmatorul:
  “Acest subiect nu imi este cunoscut in toate detaliile sale, cu atat mai mult cu cat am inteles de la colegii din Ministerul de Externe ca noi nu am facut decat sa finalizam o procedura de numire a unui consul onorific, procedura care a inceput inca de anul trecut, inainte de preluarea puterii de catre Partidul Social Democrat.
  Eu nu stiu in ce masura cititorii dumneavoastra sunt familiarizati cu aceste proceduri. Sper sa intelegeti ca este foarte greu pentru noi, cei de la Bucuresti sa cunoastem in detaliu viata comunitatilor romanesti din strainate, sa distingem intre diferite tipuri de interese, intre diferite grupuri de presiune si lobby si sa luam, de la distanta decizii perfecte, care sa multumeasca pe toata lumea. De aceea, cuvantul cel mai greu in aceste hotarari il are ambasada si este normal ca noi, ca Guvern sa ne ghidam dupa sugestiile care vin din partea diplomatilor care ne reprezinta in tara respectiva. In acest caz, al numirii domnului Rapaport, propunerea a venit din partea Ambasadei Romaniei la Ottawa si ea a fost sustinuta insistent si cu argumente destul de solide. Am fost informat ca in dezbaterea care a avut loc in cadrul ministerului de extene au existat si puncte de vedere opuse, dar in final argumentele Ambasadei au fost mai puternice. Din cate am inteles, domnul Rapaport este un om care a sprijinit actiunile Ambasadei, care a organizat misiuni umanitare si economice in Romania, in fine un om care are relatii apropiate cu partidele importante din Canada.”

  Ceea ce spunea primul inistru al Romaniei contrazice cele sustinute de domnul ambasador si, ca atare, ne-am adresat din nou domnului Gabriel Gafita, dar de data aceasta domnia sa nu a dat raspuns intrebarilor jurnalistei noastre. Ca urmare a acestei atitudini, cu ajutorul unor persoane si institutii, ziarul nostru a desfasurat in ultimele luni o ancheta referitoare la acest subiect. Mai jos redam succint informatiile pe care le-am obtinut.
  Dupa anii 1990, diplomatia romaneasca a manifestat o deschidere spre diaspora romaneasca. In primul rand, a cautat sa atraga personalitatile care se manifestau in diferite domenii. Daca la inceput a fost un entuziasm in randul acestora, incet, o parte din ei au realizat duplicitatea politicii de la Bucuresti si s-au retras din orice colaborare. O alta parte, prinsa in angrenajul unor interese a continuat sa faca jocul guvernantilor romani. La nivelul afacerilor, au fost cultivati si sustinuti vechii “oameni de incredere” din perioada regimului Ceausescu. In cadrul ambasadelor si consulatelor, delegatii comerciali, ce apartineau Ministerului Comertului, erau majoritatea fosti lucratori in Comertul Exterior al Romaniei din perioada de dinainte de revolutie, deci buni cunoscatori ai retelelor oculte din afara granitelor. La Montreal, in perioada 1995-2000, delegatul oficial a fost domnul Dan Paxino, om deosebit de abil in “aranjamente”, de o politete dusa pana la umilinta cu superiorii, insa arogant si zeflemist cu cei mai putin importanti pentru el. In perioada in care si-a desfasurat activitatea in Montreal , a cautat sa-si rezolve interesele proprii si ale celor care il sustineau la post.
  Deci, d-l Rapaport, devenit prin filiatie “om de incredere”, a fost sfatuit sa puna bazele unei societati canadiene care sa se ocupe de “comert exterior” via Romania, societate “botezata” cu mare valva in prezenta corpului diplomatic si “sfiintita” de insasi excelenta sa, ambasadorul Romaniei la Ottawa, domnul Gabriel Gafita.
  De cate ori un om de afaceri sau o companie din Canada, mai precis din Quebec, se adresau Consulatului general al Romaniei din Montreal, sau chiar Ambasadei Romaniei la Ottawa, la modul elegant, erau indreptati spre firma intermediara a d-lui Rapaport si a asociatilor sai, care efectua, chipurile, contactele cu institutiile si afacerile din Romania.
  De contactele si aranjamentele in Romania se ocupa d-l Dan Paxino, personal prin intermediul retelei sale. D-l ambasador Gabriel gafita a devenit asociatul de baza al domnului Dan Paxino in desfasurarea activitatii. Rapoarte elegante si bine ticluite, pe masura talentului sau literar si diplomatic, scotand in evidenta meritele si faptele de glorie a d-lui Rapaport, au fost trimise la Ministerul de Externe al Romaniei. In perioada delegatiei sale, pe langa sprijinul nemijlocit al ambasadorului, domnul Dan Paxino a beneficiat si de starea de confuzie din cadrul Consulatului General de la Montreal unde, in perioada 1996-2000, s-au perindat trei consuli generali.
  In aceste conditii, nimic nu l-a impiedicat sa joace rolul personajului principal din cadrul Consulatului. Orice delegatie sosea de la Bucuresti avea “onoarea” sa-l cunoasca pe cel mai mare “binefacator” al Romaniei in Canada, domnul Rapaport.
  Cand a facut o vizita la Montreal, domnul Adrian Nastase, astazi primul ministru al Romaniei, pe atunci in opozitie, s-a bucurat de toate onorurile si atentiile oferite de domnul Rapoaport. Domnul Adrian Nastase nu a venit in contact cu comunitatea romaneasca din Canada, care i-a fost prezentata de domnul Dan Paxino, in culorile cele mai sumbre, ci numai cu persoanele recomandate ca fiind devotate PDSR si susceptibile de a-l sustine.
  Din informatiile avute de Ministerul de Externe al Romaniei, d-nul Adrian Nastase nu era strain de aceasta numire care face parte din politica sa de a-i rasplati pe cei devotati domniei sale.
  In felul acesta, d-nul Rapaport a ajuns consul onorific al Romaniei, avand subventie alocata de Gucernul Romaniei pentru reprezentare. Relatiile sale la nivel politic si de afaceri din provincia Quebec au fost inlesnite de catre Guvernul Romaniei prin importanta pe care i-au conferit-o si nu invers.
  Stim ca, intre timp, sotia d-lui Paxino s-a reintors in Canada in calitate de secretara a consulului onorific al Romaniei la Quebec, d-l Rapaport. Mai stim ca, ajutat de prieteni de interese, d-l Paxino se lupta din rasputeri sa se intoarca in Canada sau in SUA pe un post diplomatic important. Ambasadorul Romaniei la Ottawa, excelenta sa dn-ul Gabriel Gafita, si ”partenerul” d-lui Paxino se lupta din rasputeri sa-i refuze pe toti consulii generali pe care Ministerul de Externe ar dori sa-i trimita la Montreal. Pretextele sunt diferite - de la necunoasterea limbii franceze pana la neglijarea manierelor elegante.
  Adevarul este insa altul. Functionarea Consulatului general de la Montreal cu “interimi “ si supusi devotati ii permite d-lui Rapaport sa se poata manifesta in toata plenitudinea. In asemenea conditii, poate il vedem consulul general la Montreal pe prietenul si “modelul” sau “de viata”, d-l Dan Paxino. In ultima instanta , ce importanta are? Domnia sa, ambasadorul doreste liniste, caci in cateva luni, mandatul sau in Canada se termina.
  Poate intr-o zi informatiile noastre vor sta la baza unei noi pagini Armagedon.