|
Nr. 32, aprilie - mai 2002
Dialogul ecumenic - un vector al modernitatii
- Interviu cu domnul Theodor Baconsky -
In 1948, odata cu interzicerea cultului greco-catolic de catre autoritatile comuniste, Nuntiul Apostolic a interzis Bisericii Catolice din Romania sa-si alcatuiasca statutul cerut de legea cultelor de la vremea respectiva. Doi ani mai tarziu, Vaticanul a expulzat diplomatii romani din cetatea apostolica, intrerupand astfel relatiile dintre Sfantul Scaun si tara noastra. Theodor Baconsky a fost primul ambasador al Romaniei la Vatican, pe langa Sfantul Scaun dupa 1960.
Nascut in 1963, a absolvit Facultatea de Teologie ortodoxa, are titlu de doctor in antropologie religioasa si istoria comparata a religiilor, obtinut la Sorbona. A fost conferentiar la Facultatea de Filosofie din Bucuresti, director al editurii Anastasia, redactor sef al departamentului Viata Spirituala a Televiziunii Romane. Este scriitor, traducator, eseist, colaborator la BBC si Europa Libera.
L.M.:Domnule Baconsky, v-am auzit pomenind in comunicarea dumneavoastra despre dialogul ecumenc, acest dialog care incita, irita; nici nu stiu cum sa-i spun ca sa fiu mai aproape de realitate. Dialogul se poarta, este in curs, dar nu se stie cine cu cine dialogheaza, daca mai dialogheaza, despre ce se dialogheaza. Ce este mai rau, e ca rezultatele dialogului nu se vad nicaieri. care ar fi etapele de parcurs in acest proces de evolutie a societatii actuale?
T.B.: Dialogul ecumenic, miscarea ecumenica au un secol de existenta deja. Tot secolul XX si mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, bisericile si-au dat seama ca s-a ajuns la razboi si pentru ca polemicile dintre crestini au dus la o stare de diviziune spirituala pe continentul european in special. Deci, n-as minimaliza miscarea ecumenica si nici dialogul dintre biserici. E adevaratca acest dialog a avut loc intre teologi, in cercuri restranse sau intre ierarhiile bisericilor, fara sa penetreze in mase, in randul oamenilor obisnuiti, care continua sa traiasca cu prejudecati despre celelalte biserici crestine, sa-si identifice "adversarul" in alte biserici si sa creada in mod ingenuu ca poseda intregul adevar, s.a.m.d.
Deci, sigur, dialogul ecumenic este un vector al moderniatatii. Daca el se va democratiza, daca va implica parohiile ca si alte comunitati de baza, dioceze din intreaga lume, sigur, atunci va vea o descarcare culturala si simbolica mult mai puternica si va reflecta si comportamente; nu se va rezuma doar la declaratii oficiale. Eu cred ca acest proces este in curs si se sprijina pe noile tehnologii, pe posibilitatea de a intra in contact direct, mult mai repede, unii cu altii oriunde am trai in lume. Sunt convins ca secolul XXI va aduce progrese serioase in acest domeniu pentru ca se difuzeaza constiinta faptului ca avem mai multe lucruri in comun noi, ortodocsii, catolicii si protestantii, decat lucruri care ne separa. Exista in prezent o dorinta de repliere pe valori sigure, pe recuperarea traditiilor, care pot fi servite bine de ecumenism.
Ecumenismul nu trebuie sa devina o ideologie, ci un mediu in care, pastrandu-ne identitatea, invatam sa-i respectam si pe ceilalti.
L.M.: Ati atins un punct sensibil pentru romani in comunicarea dumneavoastra: conflictul dintre biserica ortodoxa si biserica greco-catolica. Care este, in momentul de fata, stadiul acestui coflict?
T.B.: As spune ca dupa ce s-au facut cativa pasi inainte, s-au facut si alti cativa inapoi; ca au reaparut tensiuni locale intre comunitatile ortodoxe si greco-catolice din Transilvania in special. Recent, a avut loc recensamantul populatiei in Romania si in curand vom sti, la nivelul anului 2002, cum stau lucrurile si din punct de vedere statistic: cati ortodoxi, cati greco-catolici sunt. Nu numarul conteaza in fond! Exista o comisie de dialog intre episcopii celor doua biserici care incearca sa scoata conflictul din tribunale si din pietele publice si sa il aduca pe un teren rational, sa gaseasca solutii. E adevarat insa ca este foarte greu sa dai istoria inapoi, este greu sa pansezi atatea rani aparute in ultimele sute de ani in conflictul intre biserici, pentru ca, de fapt, ambele institutii se simt afectate de interventia publicului in domeniul religios, dar eu cred ca prin construirea de noi biserici greco-catolice si prin restituirile care, desi merg destul de greu, continua, si ramanii greco-catolici vor avea unde sa se roage. Cel mult in zece ani se va rezolva problema, in special patrimoniala si juridica. Ar fi pacat ca greco-catolicii sa nu fie o punte catre catolici si in acelasi timp o punte catre lumea ortodoxa. Greco-catolicii au un rol foarte important din punct de vedere cultural, pa care trebuie sa si-l asume fara sa-si iroseasca energiile in acest conflict cu ortodocsii.
L.M.: Despre conflictul bisericilor ortodoxe din America aveti ceva sa ne spuneti?
T.B. : E trist ca preotii se cearta intre ei. Este un spectacol prost si din punct de vedere misionar, deoarece crestinismul isi pierde credibilitatea daca nu reuseste sa aduca pace chiar pe terenul pe care exista. Dar si aici politicul e de vina: comunismul, sechelele lui, amintirile lui, diviziunile pe care le-a generat. Nu pot sa spun in cat timp, poate 10-15 ani, dar treptat se vor normaliza si relatiile cu Patriarhia Romana, fiindca e mai normal pentru un roman-ortodox din America sa fie in legatura canonica cu biserica-mama, decat sa stea sub jurisdictie ucrainieana, ruseasca sau greaca. Totusi, este o anormalitate care se perpetueaza. Cred ca, incet, incet, prin innoirea generatiei de episcopi din tara, care au un alt discurs si o alta mentalitate, lucrurile se vor schimba.
L.M.:Iata, avem un nou episcop aici in America (protosinghel Nicolae Condrea care va fi hirotonisit in noul sau statut, in aceasta vara, la Montreal - in Biserica "Sf. Ioan Botezatorul", n.r.) - ales din tara.
T.B.: Da, aveti un episcop foarte tanar. Nu poate fi banuit de nimic. Eu ii urez succes; sigur va avea mult de lucru, dar cel putin, prin noua generatie, lucrurile se normalizeaza.
Interviu realizat de Letitia Militaru
|
|
