|
Nr. 34, august - septembrie 2002
Am fost acasa…
Maria Mihalceanu (Windsor)
Ai fost acasa? Ai fost in tara? Ai fost in Romania? Cam asa suna intebarile curioase ale cunostintelor si prietenilor mei, care asteapta nerabdatori sa le astampar dorul de tara natala cu un cuvant incurajator, cu un cuvant de bucurie.
<< Da, am fost>>, raspund eu cu lacrimi in ochi si cu glas tremurat!
Simt ca le-am taiat elanul si totusi cineva continua sa ma intrebe scurt si concis: Cu ce sentiment te-ai intors din Romania? Pentru moment imi scapa raspunsul dar incerc totusi sa conturez unul: << Mila si sila >>. Acesta este sentimentul pe care l-am trait: mila, pentru bietii oameni care stau incremeniti in fata televizoarelor sau cu ureche la aparatul de radio ascultand cum alesii lor, care au painea si cutitul in mana, comenteaza si deplang starea jalnica in care traiesc penionarii, somerii si mare parte din cei care muncesc, dar nu intreprind nimic spre mai binele lor, ci mai degraba spre mai rau; sila, ei bine, sila, tocmai pentru acesti alesi care nu sunt altceva decat o tagma de jefuitori ca sa-l citez pe Tudor Vladimirescu. Si iata numai un singur exemplu pentru a sustine afirmatiile de mai sus: intr-o zi, Domnul Presedinte in persoana parea revoltat de faptul ca pensionarilor nu le ajunge pensia, uneori nici pentru a-si plati cheltuielile de intretinere la bloc, nemaifiind vorba sa le ramana pentru lumina, telefon, mancare, transport etc. << Cam tarziu >>, m-am gandit eu, dar tot e bine ca a aflat in sfarsit si conducerea suprema, astfel incat vor lua niste masuri. Tocmai ca au luat, intrucat peste cateva zile, la acelasi aparat, toata omenirea a aflat ca, incepand cu 1 iulie anul curent, pretul unei gigacalorii va creste de la 600000 lei la 800000 lei. Iata, in sfarsit, o masura cu adevarat “eficienta”! Cum isi va plati acum intretinerea pensionarul falimentar pe care il deplangea domnul Presedinte? Greu de raspuns! Lasand la o parte milioanele care ne pot duce in deruta, eu o sa va spun numai ce poate sa-si cumpere pe zi un roman cu salariul mediu: sau 5 litri de benzina, sau 4 kg de banane, sau ˝ kg de cafea, sau 2 kg mezeluri, sau isi poate plati intretinerea la bloc pentru 2-4 zile. Dar acestea sunt probleme marunte, de care alesii nu au timp sa se ocupe. Problemele lor sunt cu bataie lunga - pentru anii 2005, chiar 2015 (cine o sa mai apuce), probleme care sunt pe cat de abstracte, pe atat de costisitoare pentru tara si popor. Atat presedintele cat si membrii guvernului, parlamentarii si toti cei dornici sa mai dea o raita prin lume, pe banii statului alearga pe unde nici nu ne duce gandul sa caute sprijinitori la aderarea la NATO si UE. Toti se intorc victoriosi, anuntand ca John, Rudolf, Nicholas sau alte nume reale sau inventate de ei au promis ferm ca ne vor sprijini. Asta imi aduce aminte de vestitul Bula, care a fost intrebat cum sprijina el Partidul. Iar raspunsul a venit prompt prin intrebarea: “Dar ce, se clatina?” Da, se clatina tara si poporul care va trebui sprijinit cu carje si atele, daca nu cumva domnii vor sa intre singuri in Europa si in NATO.
Spre deosebire de anii trecuti, cand oamenii mai sperau ceva, o schimbare, o minune, azi nu mai cred in nimic si alaturi de mizeria materiala, vedem cum se cuibareste, regretabil, mizeria morala. Bietul popor roman, care a indurat toate navalirile popoarelor migratoare, imperii puternice si hraparete, razboaie, revolutii, partide, fanfaroni si patrioti de tot felul, pare acum ca nu mai asteapta nimic. Nedreptati, umiliti, tristi, nefericiti, si resemnati sunt cei saraci, iar cei bogati, pe cat de hapsani si nesatui sunt, nu mai au timp sa fie si fericiti; si atunci cand inima nu vibreaza la durerea si nefericirea celorlalti semeni va ramane nesimtitoare la orice sentiment. Exista in Biblie o pilda deosebit de frumoasa, pe care ar trebui sa o cunoasca si cei de mai sus: cand bogatul planuia sa-si construiasca hambare mai multe si mai mari, in care sa-si depoziteze recolta, ca sa poata trai in belsug si huzur tot restul vietii, Dumnezeu ii vorbeste in vis: ,,Nebunule, tu nu stii caci chiar noaptea asta ti se va cere inapoi sufletul, la ce ti-a folosit toata agoniseala?”
La televizor, precum si la radio, se predica mai mult ca oricand asa -zisa limba de lemn, de catre personalitati care vor sa convinga spectatorii de lucruri pe care nici ei nu le cred si nu le inteleg, pentru derutarea adversarilor dinafara si dinauntru.cei dinauntru trebuie sa creada ca toate esecurile sunt din cauza ca cei din afara nu inteleg problemele noastre, iar cei din afara trebuie sa vada realizari invizibile (precum hainele imparatului din poveste), expuneri si explicatii din care nu poti pricepe nici o iota, cuvinte ascunse in spatele altor cuvinte din care lipseste cu desavarsire continutul.
Iar in parlament se dezbat probleme care nu intereseaza pe nimeni altcineva decat pe ei, asa-zisi fripturisti preocupati doar de imagine, probleme politice, de partide ce se fac si se desfac, liste de alesi care-si pregatesc ramele pentru alegatori, legi, comisii anticoruptie si multe alte ,,anti”, in timp ce lupii pazesc stanele de oi si vulpile cotetele de gaini.
,,S-au luat hotii de mana, lupi-s pazitori la stana
Imbracati in piei de oi,
Doamne!Indura-Te de noi!”
|
|
