|
Nr. 35, octombrie - noiembrie 2002
A inceput competitia dintre Euro si Dolar
Marcel Anghel
Inainte de lansarea oficiala a noii monede europene (1 ianuarie 1999) am scris un articol cum ca europenii sunt destul de increzatori in euro, dar nu exclud si o oarecare doza de risc. In acelasi timp, scoteam in evidenta unele implicatii asupra pietei valutare datorita inlocuirii celor 12 monede cu o moneda unica europeana. Iata ca, dupa mai bine trei ani de la lansarea oficiala a noii monede europene si numai dupa aproape sapte luni de la punerea efectiva in circulatie a inceput competitia de suprematie dintre euro si dolar. Desigur, aceasta competitie a fost favorizata si de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 ce au avut loc in Statele Unite. Dar, sa trecem in revista cateva din problemele aparute in economia mondiala in ultima perioada de timp, dupa punerea in circulatie a noii monede europene.
Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001 care au zguduit aproape intreaga lume, economia americana a intrat intr-un derapaj serios, cu toate insistentele Presedintelui Goerge W. Bush catre natiunea americana de a creste consumul de produse, stiut fiind ca cca. 70% din produsul intern brut se consuma in interiorul SUA. Parca nu a fost de ajuns acest “soc”, deoarece in luna decembrie a anului trecut, cunoscuta companie ENRON din Texas a intrat in faliment, iar in luna iulie a.c., gigantul american de Telecomunicatii WORLDCOM, care asigura jumatate din internetul Statelor Unite si-a anuntat si el intrarea sub protectia legii falimentului.
Derapajul in care a intrat economia americana a fost confirmat de pretul actiunilor de la Bursa din New York (care de altfel repezinta barometrul economiei americane), unde pretul actiunilor a inregistrat la inceput un declin usor, declin care s-a accentuat o data cu trecerea timpului. Socul economiei americane a fost atat de puternic incat indicii bursieri refuza sa mai creasca dupa aceasta data pentru a confirma in acest fel relansarea sectoarelor economice lovite de recesiune. Mai mult, deficitul contului curent al Statelor Unite a devenit destul de mare si poate avea un efect chiar periculos asupra monedei americane. Dupa parerea cunoscutului om de afaceri american George Soros, curba descendenta pe care s-a inscris dolarul american s-a datorat “factorului Bush” care “are la baza lipsa de incredere in modul de administrare din Statele Unite, in unilateralismul acestei administratii …, precum si in posibilitatea de a face fata responsbilitatii de a fi cea mai mare putere financiara din lume”. Desigur, este un punct de vedere al unui om de afaceri, dar sa nu uitam ca autoritatile americane s-au implicat in procesul deteriorarii monedei lor nationale, anuntand revizuirea finala a ratei de crestere economica la 6,1% in primul trimestru din acest an fata de trimestrul corespunzator al anului trecut. Cu toate acestea, tendinta descrescatoare a dolarului american nu a putut fi temperata.
Chiar daca in ultima perioada, economia americana a dat unele semne de revigorare, totusi piata valutara pare a nu tine seama de acesta siuatie. Tocmai scaderea dramatica a cursului dolarului american i-a determinat pe japonezi sa cumpere masiv dolari de pe piata (cca. 20 mild. $) pentru a impiedica astfel o apreciere, desigur, nedorita, a yenului japonez. Dar, pentru a mai “indulci” putin efectele falimentelor unor giganti americani asupra economiei si implicit asupra bursei de pe Wall Street, presedintele bursei newyorkeze a cerut investitorilor “sa aiba rabdare” si “sa priveasca dincolo de ce se intampla pe Wall Street”. Dar, viata a confirmat ca si dincolo de Wall Street problemele sunt destul de dificil de rezolvat. Insa nu numai pietele financiare din Statele Unite si Japonia au fost “zguduite” de declinul monedei americane, ci si piata valutara europeana a simtit din plin seismul deprecierii dolarului. Numai ca, pe piata valutara europeana, competitia dintre dolar si moneda unica europeana a intrat intr-o noua faza. Dupa peste doi ani de la lansare, euro a ajuns sa depaseasca cu putin dolarul american, insa departe de paritatea de 1,17 dolari pentru un euro cu care a fost lansat oficial ca moneda de cont la 1 ianuarie 1999. Daca la 1 ianuarie 2002, data introducerii bancnotelor si monedelor euro, cotatia a fost de 0,9 dolari pentru un euro, la 1 februarie a.c. euro a scazut la 0,85 dolari pentru ca la 16 iulie a.c. euro sa depaseasca pentru prima data, pe piata valutara moneda americana, inregistrand cea mai mare cotatie de la lansare, adica 1,008 dolari pentru un euro.
De asemenea, la mijlocul lunii august a.c. dolarul american a atins unul din cele mai scazute nivele din luna august fata de euro, dar si cel mi redus nivel din ultimele saptamani fata de yenul japonez. Astfel, dolarul a pierdut aproape doi yeni fata de cel mai mic curs inregistrat dupa 26 iulie a.c., dar in raport cu euro, dolarul a coborat din nou sub pragul de 0,99 $ ajungand la 0,9865.
Confruntandu-se cu aceste probleme, Rezerva Federala prognozeaza o reducere in viitor a dobanzilor, desi aceasta se afla la cel mai scazut nivel din ultimii 40 de ani, respectiv de 1,75%, cu toata campania dusa de autoritatile bancare americane de sustinere a economiei. Probabil ascensiunea monedei unice europene nu se va opri aici desi piata valutara cunoaste zilnic ascensiuni si caderi ale ale celor doua monede. Este de asteptat insa si reactia Statelor Unite pentru revigorarea monedei lor nationale, mai ales ca in luna iulie a.c. pietele bursiere mondiale au cunoscut cele mai mari scaderi ale indicilor bursieri din luna noiembrie 1998. Cea mai dramatica scadere a cunoscut-o insa indicele NASDAQ, care a ajuns la cel mai jos nivel din ultimii cinci ani. In acest context economico-financiar, seful Bancii Centrale Americane (Federal Reserve) a indemnat la prudenta pe “jucatorii” pietelor valutare avertizand ca, “previziunile cursurilor de schimb pot fi inselatoare”. Dl. Alan Greenspan, care este considerat un adevarat profet al pietelor financiar-bancare a mai precizat recent ca “economia americana arata deja semne de revenire si se va consolida in urma curateniei declansate de scandalurile valutare”. Mai mult, pentru a accentua faptul ca dolarul american va deveni aceeasi valuta forte care a controlat pietele financiare internationale dupa al II-lea razboi mondial, Dl. Greenspan a dat asigurari ca “fundamentele economice sunt la locul lor penru o crestere sustinuta”.
Cu toate acestea, reculul bursei americane a fost resimtit si pe pietele financiare europene din Londra, Frankfurt pe Main. Milano, Amsterdam, Zurich si Madrid, unde au avut loc scaderi ale dolarului american de pana la 3,5%. Deocamdata, aceste perturbatii ale pietelor financiare care au erodat moneda americana nu au avut prea multe influente asupra monedei unice europene care a continuat sa-si pastreze pozitia obtinuta fata de biletul verde. Insa, perturbatiile bursei americane au antrenat si pietele de capital din Europa Centrala si de Est (tarile fost comuniste), precum si economiile acestor tari. Ca urmare, previziunile cresterii PIB in acest an au fost reconsiderate prin scaderi semnificative fata de anul 2001. Astfel, in Romania PIB va scade de la 5,3% la 4,5%, in Bulgaria de la 4,5% la 4%, in Letonia de la 7% la 4,5%, in Cehia de la 3,6% la 3,3% etc. Exceptie face insa Slovacia unde se preconizeaza o crestere a PIB de la 3,3% in anul trecut la 3,7% in acest an.
In general, dinamismul unei economii se bazeaza in principal pe consum, care este determinat la randul sau de cresterea nivelului de trai. Aceasta situatie este valabila atunci cand inflatia este tinuta sub control. Intr-o orecare masura, acest lucru se intampla si in tarile din Europa Centrala si de Est, unde rata inflatiei este cuprinsa, in general, intre 3 si 7 %. Exceptie face insa Romania, iar rezultatele vorbesc de la sine. In Romania, nu toate preturile se stabilesc dupa legile economiei de piata, adica in functie de cerere si oferta. Mai exista inca monopolul preturilor la unele produse si servicii (petrol, gaze, electricitate, telefoane, etc.) din care cauza inflatia este cea mai mare in zona. Cu toate masurile luate de dezinflatie, in acest an se preconizeaza o inflatie medie de cca. 24% fata de 30% anul trecut, dar departe de tinta de o inflatie cu o singura cifra. In acest sens trebuie reliefata actiunea Guvernului si Bancii Nationale de a micsora dobanzile bancare la depozitele in lei si valuta, ceea ce va atrage reducerea dobanzilor la plasementele ce se vor efectua in principal in investitii pentru a revigora productia. Toate aceste masuri au fost luate in perspectiva aderarii Roamaniei la Uniunea Europeana, dar si pentru a-si indeplini unul din obiectivele impuse de FMI penru acordarea urmatoarelor transe de imprumut din acordul stand-by.
Sa vedem care va fi reactia bancilor comerciale deoarece o scadere brusca a dobanzilor active poate duce la dobanzi real negative ceea ce nu este in interesul acestora. Mai mult, nu stiu ce vor face micii deponenti cu economiile in lei si valuta deoarece scaderea dobanzilor chiar sub nivelul tintei inflatiei (la 20-23% fata de 23-25%) va conduce la erodarea economiilor populatiei in conditiile in care plasamentele la fondurile mutuale sunt din ce in ce mai mici datorita tristelor evenimente intamplate cu fondurile de investitii (SAFI, FNI, etc.) care au dat faliment.
In competitia dintre euro si dolar, trebuie subliniata desigur si evaluarea implicatiilor acestui fenomen asupra economiei romanesti. Raportul dintre dolar euro are implicatii directe asupra procesului de apreciere sau depreciere a monedei nationale romanesti, deoarece cursul acesteia se stabileste in functie de “cosul valutar” care acum este format numai din cele doua monede. In general, BNR a pastrat in acest an aceeasi politica ca in anul trecut de apreciere a leului in raport cu acest “cos valutar”. Interesant de semnalat este si faptul ca politica dezinflationista dusa de BNR a contribuit si la o apreciere relativa de durata a monedei nationale romanesti in raport cu cursul euro-dolar. Aprecierea monedei unice europene la care am asistat in ultima perioada ne conduce la concluzia ca la 31 dec. a.c. euro ar putea ajunge la cca. 1,06 fata de dolar, ceea ce ar avantaja in continuare pe cei care au depozite constituite in euro, chiar daca dobanda este foarte mica (in jurul a 3%). Desigur, acestea sunt anticipari teoretice, urmand ca piata valutara sa-si spuna ultimul cuvant, in functie insa si de ce se va intampla cu economiile americana si cea europeana.
Pentru Romania deocamdata este necesar a se rezolva contradictia dintre faptul ca ponderea exportului (cca. 60%) se face in tarile din Uniunea Europeana, deci pe euro, in timp ce ponderea importului o detine petrolul care se achizitioneaza pe dolari. Din aceasta cauza, deocamdata, moneda de referinta in functie de care se stabileste cursul leului este tot dolarul american. Este posibil ca in viitorul apropiat (anul 2004, probabil) euro sa devina o moneda de referinta. Deocamdata, chiar daca moneda de referinta este dolarul american, autoritatile romanesti cauta ca “din mers” sa se alinieze la euro prin ajustarile de preturi care se fac, din ce in ce mai des in functie de cursul euro-leu si nu dolar-leu, pentru ca este mai “avantajos”. Curios este faptul ca indexarile de preturi la energie, care atrage dupa sine cresteri de preturi la toate celelalte produse, se fac in functie de cursul euro-leu desi importul de titei se face in dolari. Nu stiu daca autoritatile vor pastra acelasi sistem de indexare a preturilor in situatia in care dolarul va cunoaste o curba ascendenta a cursului fata de euro. Oricum, cresterile de preturi la energie (electrica si termica) care se fac din ce in ce mai des vor conduce nu numai la cresterea inflatiei, ci si la cresterea gradului de saracie al populatiei. Potrivit Raportului EWR nr. 5/2001*, in Romania, in perioada februarie 1997- aprilie 2001, pretul energiei electrice a crescut de peste 4 ori (de la 10$ la peste 45$ / MWh), iar al energiei termice de peste 3 ori (de la 5$ la 17$ / Gcal) si nu se vor opri aici mai ales ca se apropie iarna si vom asista la tot mai multe debransari de la termoficare si apa calda, cu toate ca Ministerul Industriei si Resurselor a amintit ca in luna septembrie a.c. o scadere a pretului kilowatului ca urmare a aprecierii leului.
Revenind la competitia dintre euro si dolar este de asteptat ca aceasta “ cursa” sa dureze o perioada de timp mai mare din cauza problemelor prin care trece economia americana cu toate masurile luate de autoritati, dar si economia europeana, mai ales datorita procesului de largire a zonei “euro”. Ca urmare, dupa aceasta “cadere” a dolarului o sa urmeze si “caderea” monedei unice europene. Deocamdata, in urmatorea perioada de cca.12 luni se asteapta o crestere a cotatiei euro fata de dolar care va ajunge la cca. 1,12 si chiar 1,15, oricum sub paritatea de 1,17 cu care s-a lansat.
Dar, o data cu comemorarea evenimentelor din 11 septembrie 2001, preturile actiunilor europene s-au inscris pe un fond ascendent. Astfel, indicele FTSE Eurotop 30 al principalelor actiuni europene a urcat cu 1.76%, iar DJ Euro Stoxx 50 va avansa cu 2,55%. De asemenea, la bursa din Tokyo, indicele Nikkei a progresat cu 0,98% la un nivel superior cu 3% celui atins la 6 decembrie a.c. si cu 4% fata de cel mai mic nivel atins in ultimi 19 ani. Totodata, dolarul american s-a apreciat constant, cursul sau de schimb ajungand la cca. 0.9733 unitati/ euro si respectiv 120.13 yeni/ dolar. Degringolada dintre euro si dolar va continua si in perioada urmatoare, insa pentru un orizont de timp mai indepartat ne asteptam la scadere brusca a monedei unice europene, urmare a aderarii celorlalte tari candidate la UE, dupa care se asteapta ca o data cu relativa uniformizare economica a zonei ”EURO” moneda unica europeana sa ajunga la paritatea cu care s-a lansat oficial.
Oricum din aceasta competitie dintre cele doua “supermonede” se asteapta si o crestere economica in celelalte tari candidate la UE, deci si in Romania. Sa speram ca asa va fi !
*Early Warning Report elaborate de SAR si publicat cu sprijinul UNDP
|
|
