|
Nr. 35, octombrie - noiembrie 2002
Evident si misterios, Numarul de aur
Letitia Militaru
Numarul de aur il regasim peste tot, intre poligoanele regulate, dar si in natura, imaginati-va, in dispozitia frunzelor pe tija tulpinei, in scrierile antichitatii, dar si in cele mai recente lucrari de specialitate. Da, in matematici si arhitectura! Greu de inchipuit ca stand de vorba cu un individ care gaseste placere toata viata in a rezolva dileme matematice, stai de vorba cu un poet, si dincolo de un "constructor", un arhitect poate fi si un artist. Arhitectura, dupa parerea lui Harry Mayerovitch, este "planificarea edificiilor si a mediului inconjurator ce le va gazdui, pentru ca ele, edificiile,sa ne intampine si sa ne protejeze in diversele activitati de zi cu zi". Cunoscutul profesor de la McGill, arhitect, pictor si fotograf, afirma ca arhitectura este la fel de esentiala supravietuirii noastre ca medicina. De acest lucru a incercat sa ma convinga si Victor Simion. In urma cu vreo doi ani, am intrat in cladirea in care isi are compania, cu un cu totul alt scop. La acelasi etaj la care aveam un interviu, am observat o eticheta: ARH. VICTOR SIMION. Gandurile din acel moment puteau sa stearga tot. Si totusi memoria vizuala, mi-a scos mai deunazi la suprafata acest nume. M-am intors in cladire, si de data aceasta am sunat. Cand usa s-a deschis, la salutul meu mi s-a raspuns cu o invitatie de a intra. Zambetul gazdei mele a cam pierit. Spera sa fie o arhitecta, nu cineva care il intrerupe de la lucru. I-am explicat ca scopul articolului meu este de a prezenta o reusita in acesta meserie. M-a intrebat direct de ce nu ma duc direct la Dan Hanganu. Am ras si eu: scrisesem deja in 2000 despre el, pentru presa din Romania. Dan Hanganu a venit acum douazeci si ceva de ani aici, Victor Simion dupa revolutie. Pentru cei care sosesc inca din tara, pentru cititorii nostri, am vrut sa aflu si eu o reteta de succes.
"Un arhitect trebuie sa aiba o buna instruire, sa fie indemanatic cu creionul, sa cunoasca geometria si istoria, sa fi studiat serios filosofia, sa inteleaga muzica si principii primare in medicina, sa stie opinia juristilor si sa fie familiar cu astronomia si teoria cercurilor" (VITRIVIUS, clasicul dascal al arhitecturii). In sinteza, sa fii un bun tehnician, dar si un artist. Despre latura artistica a ceea ce Victor Simion a conceput ca arhitect, ziarul nostru a mai relatat numind atunci ca realizari: Cladirea Comunitatii urbane Montreal, Spitalul Lakeshore, Birourile pentru Compania GEBO, Fabrica de biscuiti Carvin, din Lachine, Biserica Missione Madre dei Christiani, din LaSalle. Amenajari de locuinte si terenuri, nici nu le mai pune la socoteala.
Letitia Militaru: Cum ati conturat ideea unei companii?
Victor Simion: Simplu, nu gaseam de serviciu. Nu gaseam un serviciu stabil. Diploma de arhitect din Romania este recunoscuta aici, in Quebec, ca urmare, n-a trebuit decat sa o echivalez ca sa pot intra in Ordinul Arhitectilor. Mai lucrasem pentru diverse cabinete de specialitate. De multe ori am lasat de la mine, in sensul ca nu am pretins o recompensa in bani, bucuranduu-ma in schimb de o "punere la zi", de o actulizare a tot ceea ce se numeste arhitectura in Canada. M-am documentat pe la Bibliotecile universitatilor, pentru a percepe detalii, lucruri pe care totusi in Romania nu le facusem, desi nu s-ar putea spune ca am stat degeaba vreodata. Cand am gasit de lucru ocazional, n-am ezitat sa arat cat pot face, cum pot face, si mai ales am cautat sa invat din fiecare experienta. Nu mai spun ca a trebuit sa ma pun cu informatica la punct, sa abordez nu unul, ci mai multe programe pe care arhitectii le utilizeaza, asa cum spun contabilii apeleaza la serviciul . sa zicem.
L.M.: Simple Comptable, Acomba, Dynacom.
V.S.: Ei, cam asa si arhitectii se ajuta in conceptia si prezentarea proiectelor in concurs de aceste instrumente extrem de moderne.
L.M.: Deci a trebuit completata partea profesionala.
V.S.: Doar toata viata tot "completezi"! Pentru deschiderea unei companii, mai ales una axata pe proiecte de arhitectura, as completa putin imaginea pe care o aveti "dinafara domeniului", CUM CA ARHITECTURII I SE IMPUN CELE MAI MULTE RESTRICTII IN LEGATURA CU LIBERTATEA SA DE EXPRESIE. Arhitectura face fata unei nebunii de cereri si limitari contradictorii. Cand ai o meserie ca a mea. si iti iei raspunderea unei afaceri esti supus clientului, inginerului, Primariei, antreprenorului, finantistului, urbanistului. Gandesti un proiect dupa amplasarea terenului, dupa climat, dupa materiale. Ai restrictii legale impuse de deontologia meseriei (si lucrurile s-au miscat mult la acest capitol marind responsabilitatea tuturor partilor participante). Bugetul nu este niciodata de neglijat in elaborarea lucrarii. Clientul? . Clientul este cel care lasa o marca personala pe edificiu. Vedeti, in sensul acesta multi sunt gata sa construiasca ceva din care sa scoata bani, cat mai repede, putini sunt cei care pot afirma: Las o CASA in urma mea!
(L.M.: Remarcati, va rog majusculele). Cunostintele tehnice permit lucrarii sa corespunda cerintelor, dar cu fiecare lucrare te indrepti spre o noua metodologie. Toate aceste stipulari sunt impuse pe fondul culturii dominante in conjunctura careia existam, precum si a capriciilor si gusturilor actuale. Ei, acum sa nu ma intrebati daca mi-a fost greu!!! Mi-a fost. Cum sa nu fie, dar nu m-am lasat. Chiar cu probleme de sanatate la un moment dat, am stiut ca trebuie sa mai slabesc ritmul la care lucram, dar nu sa renunt.
L.M.: Cate ore pe zi lucreaza un arhitect?
V.S.: Cand lucrezi la "stapan", poate le mai numeri, dar cand lucrezi pentru tine, esti legat de termene, de idei. Poate nu esti la planseta, dar trebuie sa te ocupi de gasirea clientilor, de pastrarea relatiei cu ei, de gasirea altora noi. In primul rand a trebuit sa le dobandesc increderea, si atunci mi-am oferit serviciile pe scurat durata, chiar gratis. Clientela mea este compusa din proprietari de cladiri, promotori, primariile care pot reamenaja interioare sau chiar construiesc in functie de necesitati. Dupa un proiect, doua, publicitatea prin cunostinte, pe baza a ceea ce ai facut, este mai eficienta. Organizatii comunitare, organisme guvernamentale si persoane private ma solicita totodata. Trebuie sa ai si simtul afacerii, al negocierii. Asta se dobandeste. Era exact ce ne-a lipsit cand am sosit in Canada. Si era oarecum firesc, conform starii de neconcurenta din Romania. De vreo patru ani de zile nu am fost eu cel care a cautat lucrul. Lucrul a venit la mine.
L.M.: Cate locuri de munca ati creat cu Biroul de arhitecti pe care il aveti?
V.S.: In afara de al meu, mai sunt doi in permanenta. In functie de oportunitatile care se ivesc merg pana la cinci colaboratori. Dar daca vin romani la mine, ii ajut si le dau informatiile cu draga inima. Ba si trucuri. Trebuie sa respecti calitatile si limitele umane. Imi amintesc si acum de primul meu proiect, un ansamblu de locuinte la Boucherville, al caror proprietar era roman-basarabean. La inceput m-am cam certat cu el. Dar acum suntem prieteni. Proiectul a reusit. Si nici unul nu am regretat colaborarea. Am inceput sa ma dotez: mi-am luat calculator si mi-am inchiriat un spatiu. Sotia mea inca nu lucra, iar copiii trebuiau sa-si urmeze obiectivele lor de instruire. De lucru va fi mereu in arhitectura, ca si in medicina; atitudinea arhitectului conteaza! Dar nici un roman sa nu renunte la aceasta meseri! Romanii sunt buni!
L.M.: In cei 6-7 ani de existenta a companiei, cate semnaturi VICTOR SIMION au aparut pe harta Montrealului?
V.S.: Sunt multe, dar cele care merita amintite sunt foarte putine, imi raspunde interlocuitorul meu chiar cu prea multa modestie.
Nu ma impiedic sa i-o spun, cu atat mai mult cu cat in documentarea mea asupra subiectului dadusem si peste articolul din The Gazette a lui David Rose (2001) elogios la adresa elementelor arhitecturale pe care Victor Simion le utilizeaza si inoveaza. De altfel, Victor Simion mi-a marurisit ca gaseste mai intotdeauna oportunitatea sa plaseze undeva in proiect ferestrele-gemene cu cruce, ca la casele de tara ce-i sunt dragi si acum. Inainte sa formulez eu o intrebare care ar putea scoate in evidenta aportul familiei, am aflat ca Sonia, sotia, este "ca o albina". Cat de frumos a rostit-o, tandru si apreciativ.
V.S.: Din liceu, ea si-a dorit sa aduca pe lume copii. Eu glumeam si-o numeam "moasa". Azi are drept de profesare aici si in SUA si este medic ginecolog. Baiatul cel mare, casatorit deja, a luat-o pe drumul medicinei. Am o nora pe care o apreciez mult pentru felul in care munceste; a facut niste acumulari intelectuale intr-un timp teribil de scurt. Ei, cel mic, ne-a facut o surpriza. Cu foarte putin timp inainte de limita inscrierilor la cursurile universitare a optat pentru arhitectura. Sigur, s-a familiarizat cu instrumentele de lucru in compania mea. Asta l-a ajutat. De altfel, curand vom fi alaturi in birou. Are un "bun simt extraordinar"!
L.M.: Ce inseamna "bun simt" in arhitectura?
V.S.: Sa gasesti echilibrul masurilor, proportiile cele mai rafinate.
Si cand a rostit aceste cuvinte, a facut gestul aprecierii subtile. Mainile, privire si aplecarea usoara a umerilor tradau concentrarea pe ceva nevazut, dar bine cunocut in arta creatiei arhitecturale. Victor Simion nu a stiut ca intuiesc si eu NUMARUL DE AUR, evidenta si misterioasa proportie pe care o cauta cei pasionati de valoarea muncii lor. .. Fascinata de filozofia perfectiunii, am uitat o ultima intrebare. M-am facut luntre-punte si am dat de celular. Sambata era inchis. Duminica a uitat sa o faca. Norocul meu!
L.M.: Ce perspective, planuri de viitor si-a propus Compania VICTOR SIMION ARH.?
V.S.: Sunt departe sa-ti spun tot ce am de spus. Sunt pe malul unui lac.
L.M.: La pescuit! spun eu.
V.S.: Nici vorba! La admirat natura, cu undita in mana, ca pretext.
Inca o data in cautarea Numarului de aur, dar de data aceasta in natura. Sufletul crescut la poalele muntilor se mai linisteste cu iesirile si resursele din natura. Dupa o scurta pauza, dintr-o suflare a spus:
V.S.: In prezent, in santier este Sinagoga comunitatii ortodoxe evreiesti Congregatia "Amour pour Israel". In aceeasi faza de lucru sunt cladirile cu apartamente de locuinte din strada Chopin, si alte 24, in Lachine. Am incheiat de curand un Proiect de dezvoltare in Laval. Este un complex pe malul lacului Lagace ce cuprinde un hotel, birouri, si chiar o "casa de odihna".
L.M.: Multumesc pentru interviu si ata intinsa (stiind ca pescarilor nu li spune altceva.)
|
|
