|
Nr. 35, octombrie - noiembrie 2002
EURO-NEC Inc. - O afacere romaneasca
Alexandru Vlad Lungu
Astazi vi-l prezentam pe domnul EMIL MITRU. Sosit la Montreal in 1991, dupa o aventuroasa trecere a frontierelor comuniste inainte de 1989, si o viata plina de lipsuri in Austria, domnul Mitru, impreuana cu sotia si fiica sa, s-au stabilit la Montreal.
Adaptarea si-a facut-o muncind, ajutat de sotie, ca si concierge (administrator de bloc la diverse companii). Avand pe langa alte calitati si un dram de noroc, in 1996 a castigat o viza la loteria americana. Astfel, dupa o iarna de munca a intregii familii in Florida, a reusit sa cumpere, in anul urmator, un depanneur la Montreal. Acest pas, impreuna cu experienta acumulata de-a lungul timpului, au fost ca o rampa de lansare, ajungand proprietarul unui magazin de mezeluri cu un specific unic in retete culinare romanesti, cu condimente aduse special din Romania.
(Vlad Lungu) Amandoi avem o experienta comuna. Dupa parerea ta, care au fost cauzele nerealizarii ei?
(Emil Mitru) La un moment dat, ne-am asociat incercand sa facem o afacere impreuna cu case canadiene prefabricate pentru Romania. Esecul demersurilor noastre s-a datorat nu numai partii romanesti, care nu accepta ideea unei firme intermediare intre furnizori si beneficiari, dar si lipsei de informatii din partea noastra; proiectul nostru a fost considerat nerational de banca unde am cerut un sprijin.
(V.L.) Cum trebuie inceputa o afacere?
(E.M.) In primul rand, trebuiesc puse la punct cunostintele in domeniul in care vrei sa incepi o afacere. De exemplu, eu am obtinut in Romania o diploma in comertul exterior si ani de zile am fost sef de cantina-restaurant: aici, la Montreal, mi-am completat studiile obtinand alte doua diplome la nivel colegial, una in domeniul restaurantelor de lux, cealalta in comert international si marketing. Apoi, trebuie sa existe o baza financiara; posibilitateade a da un acont in functie de care banca va calcula restul ipotecii, si trebuiesc garantii (dolari in cont, casa, terenuri). Fara garantii, si daca nu ai in vedere o linie de productie, nici o banca nu face imprumuturi, in special pentru a deschide un restaurant, o cafenea sau magazin de orice profil.
Bineinteles ca exista tot felul de programe guvernamentale de subventionare a unei afaceri, mai ales pentru PME (intreprinderi mici si mijlocii ), de care am incercat sa beneficiem si noi, asa cum stii. Pentru aceasta, trebuie facut un tur de orizont pentru a le cauta, pentru a obtine informatiile pertinente. Astazi este mai usor a le obtine navigand pe Internet. Dar in general, demararea unei afaceri trebuie facuta din efort propriu, iar ulterior, in timp, daca exista intrari in contul firmei sub forma de venituri, atunci se pot obtine ajutoare financiare (guvernamentale sau/si bancare) dupa 12, 18 sau 24 de luni.
(V.L.) Ajungand sa ai propria ta afacere, care sunt punctele ei nevralgice?
(E.M.) O afacere inseamna a investi timp si bani . In cazul meu, familia este implicata 100%: sotia este in permanenta in magazin, fiica mea, fiind studenta, ne ajuta cand poate, vineri dupa- amiaza si sambata, iar eu fac aprovizionarea, treburile administrativ-financiare, productie si vanzarea. Unul din punctele nevralgice este ponderea importanta pe care o au taxele de tot felul: comerciale, municipale, de companie, de utilaje, salariale eetc. In Quebec sunt foarte ridicate in raport cu celelalte provincii. Apoi, exista o bariera comerciala intre provinciile canadiene, mai ales intre Quebec si Ontario, astfel ca produsele din carne ontariene importate, sunt interzise a fi vandute in Quebec daca firma producatoare nu are licenta federala. Quebec-ul isi protejeaza astfel producatorii locali, chiar daca marfa acestora nu atinge nivelul calitativ sau pretul scazut al ontarienilor.
(V.L.) In ce masura investitiile facute in obtinerea unei productii proprii te-au ajutat sa cresti nivelul vanzarilor?
(E.M.) Fiind un magazin cu pondere de mezeluri si beneficiind de un spatiu adecvat, am cumparat utilaje de prelucrare a carnii, inclusiv o afumatoare. Mezelurile pe care le obtinem sunt, in general, pe fgustul est-euopenilor, si in particular al romanilor, deoarece produsul final este”ca la mama acasa”, prin caracteristicile calitative ale acestuia. Mini productia a facut ca numarul de clienti sa creasca, s-a creat o uniformizare a vanzarilor, fata de momentul in care am cumparat afacerea, acum patru ani. La inceput ponderea vanzarilor era ridicata in ajunul sarbatorilor (Pasti, Craciun). Acum clientul vine periodic sa se aprovizioneze. Sunt clienti care vin saptamanal sau la doua saptamani; sunt multi care nu locuiesc in zona metropolei sau care sunt in trecere prin Montreal si vin sa-si faca o aprovizionare substantiala cu produse specific romanesti sau importate din Romania.
(V.L) Numai la gandul acestor produse, imi lasa gura apa. Spune-mi cateva din cele obtinute in productia proprie si din cele aduse din Romania.
(E.M.) Carnaciori oltenesti, mici, csabai (mai mult sau mai putin picanti), salam de vara, salam italian, babic, slaninuta afumata, muschi tiganesc, jumari, pastrama de porc, etc.; toamna avem pastrama de oaie si must. Printre produsele de import din Romania, avem zacusca de ciuperci, dulceturi si gemuri, eugenii, esente rafinate, bors magic, supe la pachet, etc. pentru gusturi mai rafinate, am adus dulceata de cirese amare, de nuci verzi si piure de castane.
(V.L.) Unde este situat acest paradis culinar? Si cand e deschis magazinul?
(E.M.) In St. Laurent, la nr.2150 Lucien Thiems, fiind deschis miercuri si sambata de la 10 la 17, joi si vineri de la 10 la 20; pentru informatii suplimentare putem fi contactati la tel.: (514) 332-9102.
(V.L.) Daca cineva ar dori sa obtinainfomatii de la sursa privind domeniul afacerilor, unde te poate contacta?
(E.M.) Oricine este interesat, pote veni la magazin . voi raspunde si-l voi indruma cu placere in lumea afacerilor.
(V.L.) In incheiere, iti urez prosperitate.
(E.M.) Multumesc si ii invit pe romani sa guste din produsele noastre. Poftiti pe la noi !
|
|
