|
Nr. 35, octombrie - noiembrie 2002
Lucrurile de valoare se construiesc in timp
Ludmila Borcan
Domnul Constantin George este un om de afaceri roman din Canada, pentru care se pare ca toate problemele ce decurg din activitatea zilnica a unei firme au solutii care conduc numai la reusite. Este genul "nu se poate sa nu se poata", care respecta foarte mult principiile simple ale vietii: munca, seriozitatea, cinstea. De aceea, cred ca ideile si experienta pe care ni le-a impartasit in cele ce urmeaza vor fi mai mult decat utile pentru noi toti.
Ludmila Borcan: Cand v-ati hotarat sa va intemeiati propria afacere si care au fost dificultatile de debut?
Constantin George: Nu m-am hotarat singur, ci mi s-a ivit ocazia de a ma asocia cu cineva. E adevarat ca la inceput nu aveam nici cunostintele si nici fondurile necesare pentru a intemeia o afacere in domeniul in care sunt eu, pentru ca in acest domeniu iti trebuie bani. Muncind pentru altii, nu poti sa aduni acesti bani, deci trebuie sa astepti, dar eu am fost invitat sa particip la crearea acestei afaceri, data fiind nevoia unui specialist. Aceasta invitatie am primit-o acum doi ani si este adevarat ca am fost tatonat cu vreo 6 luni inainte de a accepta. Lucrul cel mai greu cu care m-am confruntat la inceput a fost lipsa de structura viabila a companiei in care am intrat; deci, firma nu avea o structura corespunzatoare unui business de durata. Daca as fi intarziat intrarea mea in aceasta companie, viata ei ar fi fost mult mai scurta, adica sigur ar fi dat faliment in felul in care functiona. Cel mai greu mi s-a parut faptul ca trebuia sa impun un sistem pa care il cunosteam, sa impun o anumita rigoare si, de asemeni, sa reiau niste lucrari care erau deja facute, dar nu functionau cum trebuie. Bineinteles ca m-am descurcat, nu pentru ca am vrut, ci pentru ca nu aveam de ales; atunci cand pornesti pe o cale pe care singur ai ales-o, trebuie sa faci ceva ca sa reusesti, caci mie nu-mi place sa pierd in viata atunci cand ma angajez sa fac ceva. Fac tot ce pot, bineinteles ca nu singur, caci niciodata nu suntem singuri, intotdeauna exista interactiuni intre oameni; deci, impreuna cu cunostintele mele am reusit sa depasesc aceste obstacole de inceput. Frica cea mai mare a fost teama de faliment care este iminent atunci cand este vorba de lucrari proaste.
L.B.: V-as ruga sa-mi spuneti cate ceva despre produsele si serviciile oferite de firma dumneavoastra, cat si despre clientela pe care o deserviti.
C.G.: Firma in care lucrez este o firma care se ocupa in mod special de partea de climatizare, de refrigerare si automatizare a instalatiilor, penru constructii comerciale si industriale. Clientela pe care o deservim este tot ceea ce inseamna clientela de tip comercial, adica un client care detine o cladire, in care opereaza un anume tip de activitate si care are nevoie de aceste sisteme. Deci, practic deservim orice tip de constructie sau orice tip de business care are nevoie de asemenea servicii, servicii oferite prin competenta pe care firma a dobandit-o de cand exista. Firma exista de mai multi ani, dar noul drum si noua competenta le-a dobandit de cand am intrat eu in afacere, eu fiind singurul inginer din firma. De altfel, in Quebec, in firmele de acest profil nu exista prea multi ingineri. Deci, serviciile pe care le oferim, sunt de intretinere a echipamentelor de climatizare, de refrigerare si de incalzire, ceea ce inseamna contracte anuale cu clientii in care ne asumam responsabilitatea intretinerii sistemelor, repararea lor in caz ca se defecteaza si, de asemeni, servicii de instalare a acestor instalatii ce includ tubulatura necesara, partea de automatizare, deci tot ceea ce inseamna un sistem de climatizare, refrigerare, de incalzire. Alt serviciu oferit este cel de inginerie, eu fiind inginer, pot sa le furnizez planuri si devize pentru diferite instalatii legate de partea de constructii. Serviciile sunt oferite 24 de ore din 24, 7 zile din7. Deci, la orice ora primim apel, fie ce este miez de noapte sau la pranz, noi ne ocupam cu promptitudine caci avem camioane care se deplaseaza si rezolvam reparatia necesara.
L.B.: Cum vi se pare mediul de afaceri de aici in ceea ce priveste atat mentalitatea partenerilor de afaceri cat si a clientelei?
C.G.: Mediul de afaceri aici, cat si toate celelalte, sunt bazate pe principiul capitalist al dezvoltarii economice; adica, inainte de toate, exista lupta pentru profit si pentru supravietuire. Sa nu uitam ca la intreprinderile canadiene, si ma refer la cele de talie mica si mijlocie, nu la cele mari, este vorba de o lupta de supravietuire, nu este nimic altceva. Deci nu exista planuri cincinale sau ca in statul comunist sa ti se dea de lucru pentru 5 ani, iar tu sa stai linistit sate ocupi de partea tehnica; nu, aici este de multe ori legea junglei, depinde pe cine cunosti, ce relatii ai ,unde poti aduce, ce poti da ca sa ti se dea un business. Exista bineinteles si lucrari publice la care toti au acces, vorbesc de lucrari care implica guvernul, lucrari la care toata lumea poate sa participe, dar concurenta este si mai feroce caci pot fi 10 firme care pot sa aiba acelasi proiect.
Cat priveste clientii, cei mai pretentiosi sunt cei care nu cunosc nimic despre aceste sisteme. Marea lor majoritate este acceptabila. Dar exista si clienti nu pretentiosi, ci pur si simplu nebuni, care nu inteleg o iota din ceea ce inseamna un sistem si cred ca echipamentul in nici un caz nu are voie sa se strice. In general, clientela este acceptabila caci si noi ne-o selectionam acceptabila.
L.B.: As vrea sa-mi spuneti daca aveti angajati romani si daca da, ce anume apreciati in munca lor si daca nu, de ce nu aveti?
C.G.: Raspunsul este foarte simplu: angajati romani nu avem. De ce nu avem? Pentru faptul ca este foarte greu pentru un roman, si ma refer aici la partea de instalare, tehnica, de meserie, sa patrunda in sistemul de lucru al canadianului. Trebuie sa vina cu un anume numar de ore lucrate, sa faca parte dintr-un sindicat al muncitorilor, ceea ce pentru multi romani nu este posibil, iar pe de alta parte nu am putea angaja romani, caci Canada nu incurajeaza imigrarea muncitorilor cu inalte calificari tehnice deci nu prea sunt. Calitatile pe care le-am cere angajatilor romani ar fi calitatile cerute de companie si anume sa-si faca treaba, sa fie cinstiti si sa cunoasca meserie, deci astea ar fi cele trei reguli de baza.
L.B.: Cum reusiti sa faceti fata momentelor dificile prin care trece activitatea unei firme in cazul in care conjunctura economica este nefavorabila?
C.G.: Momente dificile traim tot timpul. Existand o competitie permanenta, fiecare zi este dificila, rareori soarele straluceste si ne strangem in brate, in fiecare zi poti sa pierzi un client si tot in aceeasi zi poti sa aduci un altul. Dupa cum v-am spus, intreprinderea capitalista de tip mic si mijlociu este o intreprindere care lupta pentru supravietuire, deci nu este o firma care traieste, ci care supravietuieste. Supravietuire inseamna ca in fiecare zi trebuie sa te zbati, clientela nu se umfla zilnic precum un balon si constructii multe nu prea sunt, iar unele nu sunt pe masura cerintelor busniss-ului nostru; deci piata este ca o placinta din care toti ne luptam sa obtinem bucata cea mai mare. Deci, fiecare zi este dificila.
L.B.: Cum reusiti totusi sa pastrati echilibrul?
C.G.: Eu am noroc ca vin dintr-un alt sistem, cel comunist; am intrat in cel capitalist si ma gandesc ca lucrul cel mai rau care s-ar putea intampla este moartea, asa ca nu ma mai deranjeaza momentele dificile; ajung la birou, ma asez, respir, spun "hai sa vedem ce putem face", ne calmam cu totii si atunci luam decizia cea mai buna. Probleme sunt zilnic sau poate sa intervina la trei luni un accident de munca sau nu reusim sa facem o reparatie sau se intampla ca un compresor sa se arda dupa-amiaza si, sigur ca pe moment te deranjeaza, dar cum totul este legat de bani, daca nu te duci la client, se duce altul si in felul acesta rezolvi problema foarte usor. Bineinteles ca nu intotdeauna lucrurile sunt cum am vrea, dar incercam sa le aducem in avantajul nostru si reusim.
L.B.: Cum ati reactiona daca angajatul dumneavoastra cel mai bun, care tot timpul a avut un randament maxim, ar comite o eroare grava in munca sa , eroare care v-ar aduce o pierdere insemnata de bani?
C.G.: Daca este o eroare neintentionata, ce putem sa facem este decat sa o "inghitim", adica o absorbim, o stergem si mergem mai departe. Am avut cazuri in care s-au intamplat accidente si am platit pentru ele si chiar daca nu ne surade asta e situatia, caci accidentele nu sunt voite, ci se intampla. Nu dam afara daca este neintentionat. S-a intamplat acum vreo doua luni ca unul dintre tehnicieni sa cada: a daramat un tavan, a facut stricaciuni pe care a trebuit sa le platim. Am fost suparati dar eram mult mai ingrijorati despre starea lui; sa nu se fi accidentat, pentru ca ne gandim mai intai la oameni, caci au familie, casa de platit, copii de intretinut, etc. Daca insa face o prostie, inseamna ca este incompetent si ne asumam riscul, caci noi am fost cei care l-am apreciat, numai ca atunci cand te inconjuri de incompetenti dai faliment. Daca este vorba despre un accident, nu-l da nimeni afara pe angajatul respectiv; asta e, platesti si mergi mai departe.
L.B.: Va regasiti in munca pe care o faceti? Va place? Sunteti multumit? Daca ar trebui sa o luati de la capat, ati face acelasi lucru?
C.G.: In primul rand, angajat pentru altcineva nu m-as intoarce niciodata. O data ce stii ca poti sa ai propria afacere si poti sa raspunzi numai fata de tine si partenerii tai si nu fata de un proprietar unic, nu! Daca as avea de ales, tot ceea ce fac acum as face! As fi coproprietar sau patron, cum se spune aici. Aceasta este o oportunitate unica ce li se da oamenilor in viata; cei ce nu stiu sa o ia si sa o duca mai departe sunt cei care nu stiu ce inseamna viata. Fiind proprietar, evident ca tu decizi; nu mai ai stresul altcuiva, nu mai dai socoteala altcuiva decat eventual coproprietarului sau partenerilor tai de afaceri.
L.B.: Ce i-ati sfatui pe cei care, sa spunem, au calitatile profesionale necesare intemeierii unei afaceri proprii si doresc aceasta, dar nu au curajul necesar?
C.G.: Pai, in business, nu este o chestiune de curaj. Trebuie sa cunosti piata, trebuie sa cunosti sistemul. Poti sa fii inteligent, poti sa ai si bani si curaj, dar daca nu stii cum se desfasoara activitatea comerciala aici, care sunt procedurile, standardele, nu poti reusi. Deci, daca vrei sa profesezi o meserie cu care vii din Romania, trebuie mai intai sa-ti faci un stagiu, la cineva care este deja implicat intr-o afacere ce tine de specialitatea ta si sa inveti cum functioneaza, macar 2-3 ani, iar dupa aceea, cu cunostintele acumulate, sa stii ce te asteapta cand pornesti. Sigur ca te ajuta foarte mult si experienta din Romania, ca de altfel, orice experienta. Experienta tehnica din Romania este de neinlocuit. Ingineria, matematicile, fizica sunt universale, si, in general, sculele sunt asemanatoare. Ce nu este la fel sunt relatiile de munca, preturile, cat si felul de a porni si conduce afacerea. Experienta din Romania este capitala, caci cel care nu a muncit in Romania si nu a facut nimic acolo, nu o sa munceasca nici aici. Deci, cel care a muncit si a fost serios in Romania se adapteaza foarte repede, numai ca-i trebuie timp sa cunoasca procedurile; deci 2-3 ani ar fi necesari.
L.B.: Puteti sa oferiti o "reteta a succesului" celor care vor sa se lanseze aici in afaceri?
C.G.: In primul rand trebuie sa fie competenti, sa cunoasca foarte bine business-ul in care se lanseaza, sa aiba rabdare, sa stie sa indure lucrurile rele care vin primele si sunt de multe ori mai dese decat cele bune; trebuie sa fie cinstiti atat cu ei insisi cat si cu ceilalti. Sansa intervine din cand in cand in viata fiecaruia, dar nu ea este cea care decide! Si, bineinteles, "sa se grabeasca incet", caci sunt si unii care vin aici sa se imbogateasca de pe o zi pe alta. NU EXISTA! Lucrurile de valoare se construiesc in timp! Deci, sa fie rabdatori, si sa indure si vor reusi! Si, desigur, trebuie sa stie ce vor si ce le trebuie ca sa ajunga la telul propus.
|
|
