|
Nr. 36, decembrie 2002 - ianuarie 2003
Icoana este rugaciunea mea
Letitia Militaru
In urma cu multi ani, Eugenia Bunea Otetelesanu, a sosit aici in Canada aducand toate regretele ca acasa, in tara, n-a avut dreptul sa frecventeze o universitate. N-avea o origine sociala pe placul structurilor de partid si de stat. Dar niciodata n-a parasit-o gustul lecturii si al acumularilor intelectuale. Dupa ce a invatat engleza, s-a mutat la Waterloo, parasind Toronto-ul aproape cu indiferenta. La Waterloo (On) exista o binecotata comunitate universitara. In scurt timp de la sosire se hotaraste sa urmeze un “bac” cu optiunea principala franceza si cea secundara arte frumoase. In fond, in ambele optiuni era “ca acasa”. Numeroase lucrari ii erau cunoscute inca din copilarie si din tinerete. Nici de pictura nu traise departe. Casa in care a locuit din Bucuresti, a gazduit ierni intregi reuniunile si creatia unei pleiade remarcabile a unei generatii de pictori si sculptori. O insiruire n-ar face decat sa neindreptateasca pe altii. Tot in anii tineretii cand viata ii rezervase aproape un statut de “castelana” la Peles, molipsindu-se de la cei care o inconjurau, a inceput sa picteze. La Waterloo, bucuroasa de darul de a putea studia, a iesit din “umbra” bucurandu-si profesorii si colegii cu prezenta si contributia proprie la cursurile pe care le urma. La incheierea facultatii, tema proiectului final a fost arta inuita.
Genna nu s-a speriat, dar elanul a mai scazut nitel de teama englezei. Si ce noroc ca teama te face sa indraznesti! Schimbarea titlului n-a facut decat sa i se acorde sansa extraordinara de a tine o dizertatie despre icoana pe sticla. Apoi ca sa profeseze i s-a mai cerut si un “bac” in educatie (pedagogie), si la 2 decembrie 1976, doamnei Eugenia Otetelesanu i se inmana si aceasta diploma cu sigiliul Universitatii Waterloo.
Dupa Universitate a suplinit ca inceput, apoi la full time a predat franceza in scolile din Ontario. A venit si pensia si iata decizie importanta: stabilirea la Montreal. Este Montrealul un purtator de iz european. In toti anii de cand este aici a pictat mereu uneori mai intens alteori mai rar. Pictura de sevalet s-a concretizat in peisaje. Temele religioase in icoane si emailuri.
Arta emailului s-a practicat demult in casa Otetelesanu. Otilia Mihail Otetelesanu a infrumusetat Biserica Patriarhiei Bucuresti cu patru icoane imparatesti in email.
Dar Otilia Mihail Otetelesanu a fost si o nemarginita acuarelista. Asa ca Genna si Radu, gazdele mele, s-au gasit mereu in preajma frumosului. Genna s-a oprit la icoane. S-a documentat mult, dar nu si-a propus sa urmeze pas cu pas toate canoanele tehnicii. “Uratenia naiva a icoanelor este admirabila, este sincera. Icoana este rugaciunea mea”. Si de cele mai multe ori cand inaltam ochii spre icoana o facem tristi cerand cate ceva. Eugenia Otetelesanu si-a linistit sufletul cand a pictat din arhicunoscutele teme religioase!
|
|
