|
Nr. 37, februarie - martie 2003
“Adevarul este prea important pentru a nu fi protejat de minciuni”
Basile Gliga
Dupa statisticile existente, bogatia a un miliard de oameni din zonele cele mai sarace ale planetei echivaleaza cu cea acumulata de catre o suta dintre cei mai bogati oameni ai plantei*.
Problema, in profunzimea ei, nu vine de la cei mai bogati, ci din faptul ca cei un miliard nu stiu cum sa iasa din situatie.
11 septembrie 2001 si tragedia de la World Trade Center din New York, ne arata ca securitatea fizica a celor mai bogati depinde din ce in ce mai mult de securitatea economica a celor mai saraci. Lupta contra saraciei nu trebuie confundata cu lupta contra celor bogati asa cum a fost cunoscuta in secolele trecute. Lupta contra saraciei - la ora actuala - este o lupta impotriva ignorantei, a dependentei, a iresponsabilitatii si a individualismului excesiv. Altadata, a fi sarac insemna prin definitie a nu avea; astazi, saracia este determinata in mare parte de a nu invata si de a nu sti. Vom putea combate saracia democratizand crearea bogatiei.
Saracia ameninta echilibrul economic si social al unor societati. Ea genereaza o industrie subterana infloritoare, prostitutie, jocuri de noroc, imprumuturi cu dobanzi exorbitante (si altele), iar coruptia ia proportiile unui flagel. Problema saraciei nu se rezolva din exterior, ci din interior. Ajutorul din exterior poate fi util daca contribuie la instruirea si emanciparea celor saraci, sau in cazul unor catastrofe naturale, cand un popor sau o comunitate trebuie ajutate sa iasa din impas. Ajutorul sub forma de “pomana” poate fi nefast, descurajand orice efort, dand un sentiment paralizant de incapacitate. Ceea ce conteaza este munca, cinstea, rabdarea si tenacitatea. Fiecare om trebuie sa aiba locul sau sub soare.
Toate popoarele si-ar dori prosperitate, insa - din ratiuni religioase si culturale - nu toate pot sa o realizeze. Hinduismul sanctifica saracia si imobilismul social al castelor inferioare, promitandu-le renasterea pe o scara superioara intr-o viata de apoi. Pentru a-l reconcilia pe om cu pozitia pe care o are in societatea de la ora actuala, islamismul recurge la constrangere excesiva si la fanatizare.
Cultura, in sensul valorilor si comportamentului unei societati, este dificil de a fi comentata din exterior, fiindca atinge egoul profund, putand rani identitatea. Nu natura sau sansa regleaza problemele unei societati, ci initiativa individuala si colectiva. Acestea sunt elementele care au dus societatea nord-americana la un apogeu de bunastare fara precedent in istoria omenirii.
In anul 1941, America producea jumatate din bunurile lumii, era o tara autosuficienta, nedepinzand de exterior. In schimb, in ultimele decenii, America a valorificat mai mult caile care duc la castigul imediat si la succesul rapid, abandonand in parte drumul anevoios dar sigur al muncii perseverente. Speculatia financiara dusa la paroxism a falsificat datele realitatii, creand o bogatie excesiva si iresponsabila, generatoare de conflicte sociale.
Abandonand productia proprie, America a devenit dependenta de tari si de culturi cu care nu are nimic in comun. Lipsiti de capacitatea de a gasi solutii imediate pentru a multumi o poplatie care traieste cu aproximativ 20% deasupra posibilitatilor sale (si care isi doreste tot mai mult), guvernantii gasesc ca poarta de iesire razboiul - actiune de o gravitate deosebita, ale carei consecinte sunt imprevizibile si pot sa duca chiar la deriva Americii.
Pentru a da justificare unui razoi nejustficat, Wolfowitz** l-a convertit pe George W. Bush la doctrina “razboiului preventiv”, doctrina ce a primit “binecuvantarea“ marelui rabinat cand Israelul a distrus in anii ’80 reactorul nuclear al Irakului.
Acelasi Wolfowitz l-a convins intr-o intrevedere pe “iluminatul’ George W. Bush ca “America are capacitatea de a construi o lume mai buna, bazata pe valorile sale”. Apoi si-a continuat asertiunea spunand ca in Irakul cucerit, America va putea implanta prima democratie din zona: “chiar daca va fi o democratie in stil romanesc”. ** (este de presupus ca Wolfowitz cunoaste bine situatia din Romania deoarece consilierii guvernantilor romani sunt formati la aceleasi izvoare de intelepciune). Remarca este chiar “magulitoare” pentru Romania gandindu-ne ca in lumea araba supusa Coranului chiar si obscurul Ev Mediu din Europa, devine o “epoca a luminilor”.
Pe de alta parte, aflam ca America a inarmat Irakul timp de decenii, ca au fost trimise din laboratoarele americane spre Bagdad toate tipurile de arme bacteriologice si chimice.
Ba mai mult, ca familia lui Ousama Bin Laden l-a ajutat in permanenta pe George W. Bush in activitatea petroliera, salvandu-l de la faliment. Consider ca razboiul proiectat in Orientul Mijlociu are mai multe fatete: diversiune in politica interna, unde guvernantii nu sunt capabili sa gaseasca solutii optime; accesul sigur la resursele de petrol; demonstratie de forta militara pentru intimidarea celor care vor indrazni sa se opuna Washingtonului si in cele din urma, dar nu in ltimul rand, interesele Israelului - stat distrus in urma cu doua mii de ani de Imperiul Roman, nascut din cenusa precum pasarea Phoenix , si care vede in ultimele decenii o oportunitate in prietenia inconditionala a imperiului american de a resuscita vremurile glorioase ale lui David.
De aceea, exponentii statului Israel isi vor sustine interesele prin toate mijloacele. George W. Bush este liderul ideal. Fara o filosofie proprie, de un orgoliu si o aroganta fara margini, pronind de la o doctrina care i s-a oferit, dar cu care s-a identificat, crezand chiar ca el este autorul, acest presedinte va incerca sa mearga pana in panzele albe. Exista speranta ca poporul american sa realizeze - in ciuda “naivitatii” sale proverbiale - ca este supus dezinformarii rpin operatiuni concertate ale mass media, serviciilor secrete si de relatii publice ale Casei Albe. “Adevarul este prea important pntru a nu fi protejat de minciuni” ii place lui Donald Runsfeld**** sa spuna, citandu-l pe Winston Churchill. Poporul american este mandru de democratia pe care a cladit-o de-a lungul vremii. Speram sa fie capabil sa o apere pana nu se prabuseste sub povara intereselor.
*Jaques Attali - “Fraternites une nouvelle utopie” - Paris - Fayard
**Paul Wolfowitz - ministru adjunct al Apararii SUA
***Eric Laurent, La Guerre des Bush. Edit. Plon 2003, pag. 125
****Donald Runsfeld - ministru al Apararii SUA
|
|
