|
Nr. 37, februarie - martie 2003
“La placinte inainte…”
Constantin Ditesti - Montreal
Acum cand moartea ne pandeste, in orice clipa si in orice loc ne-am afla, fara a alege: varsta, sexul, pozitia sociala sau politica, vinovati sau nu, cand umbra mortii poate acoperi spatii imense cuprinzand, tari si continente, cand mana sau eroarea omului, poate distruge insasi viata pe intregul globul este de preferat si chiar obligatoriu, pentru orice om cu mintea treaza, sa ma alatur celor ce lupta pentru limitarea si excluderea armelor de distrugere, ce depasesc nevoile de aparare a tarii respective, decat sa pier ca un las, impreuna cu fiintele dragi!
Impotriva RAULUI, trebuiesc luate masuri severe si fara posibilitate de replica. Sa ne amintim din Biblie, atunci cand a fost nevoie Domnul Iisus Cristos, a luat biciul si a evacuat Templul! Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ierte si sa facem ca Iisus, daca va fi nevoie, impotriva celor, ce pe de o parte cer ajutoare internationale, pentru hrana propriului popor, iar pe de alta parte consuma economiile tarii (si chiar ajutoarele primite) pentru a produce arme ce depasesc cu mult hotarele tarii respective si nevoile de aparare, care pun in pericol vietile nevinovate, actionand vizibil si impotriva celor ce-i ajuta.
NU SUNT PENTRU RAZBOI! Aveam noua ani si locuiam in Ploiesti, atunci cand bombele aliatilor, intorceau orasul pe dos, imparteau moartea printre noi si facea aerul de nerespirat. Am suferit si am vazut multe, atunci, cat si dupa. Cunosc destul de multe despre razboiul conventional, dar despre ce arme pregatesc unele tari, care mai bine ar avea grija de propriul popor, fara nici o justificare, cand nici eu si nici altii nu pot spune, cum sunt si cum ar arata omenirea, dupa infectarea apei, a aerului si distrugerea a tot ceea ce a fost viu etc. ?
Nu este dureros sa vezi cum mii si mii de oameni sunt scosi in strada, in naivitatea lor, pe un ger siberian, pentru a protesta contra unui razboi impotriva lui Sadam Husein? Demonstratia impotriva razboiului este buna, chiar foarte buna si necesara dar ar fi intr-adevar de valoare daca ar demonstra pentru interzicerea armelor de “distrugere masiva” si impotriva celor ce le detin si le fabrica. Refuzul Presedintelui Sadam, va duce tara sa in haos, cu marsuri sau fara si vom avea o noua Iugoslavie daca nu mai rau. Daca demonstratiile de azi si de maine, ar arata acelor sefi de state care accepta si incurajeaza asemenea fapte, ca opinia publica nu este de acord cu pozitia lor, este posibil ca acestia sa inteleaga (intrucat oameni sunt) si sa renunte de buna voie la pozitia lor actuala, primind laudele noastre si adevaratii lauri ai gloriei! Cei ce au demonstrat, sambata 15 feb. 2003 la New York, pe mormintele celor ce-au pierit nevinovati in atentatul asupra turnurilor gemene, au demonstrat pentru a fi ultimul atentat sau pentru incurajarea altora si mai distrugatoare? Este regretabil sa vezi, cum guvernele unor tari Europene, de la care asteptam macar acum o alta pozitie, dintre care unele, sub comanda lui Napoleon, Hitler si altii, au facut cu ani in urma milioane de victime, iar acum, cand sunt chemati sa fie alaturi de cei ce i-au protejat si ajutat masiv, nerecunoscundu-si nici propria semnatura pe care au dat-o pe acte internationale de valoare capitala, (atunci era pentru placinta!!!) gandindu-se numai la castig, iar acum, intorc spatele acestora si fac un mare rau omenirii, prin aceea ca, prin pozitia lor lasa sa se inteleaga ca cei “vizati” procedeaza bine si duc in eroare o mare parte din omenire si miile de demonstranti ai caror fapte trebuiesc laudate, dar nu si tinta lor.
Domnilor, ganditi-va de doua ori, pana nu e prea tarziu.
Nu pot sa nu amintesc, cele spuse de seful Guvernului Italian, atunci cand s-a terminat “placinta”. “Vom fi alaturi de americani, nu pentru presedintele Bush, ci pentru miile de fii ai Americii care au murit in lupta pentru eliberarea Italiei”. (“No comment” si un exemplu pentru cei ce au uitat!).
Faptul ca mass media, din multe parti ale lumii, sadeste in inimile si mintea oamenilor si in special a tinerilor, prin cele ce publica si comenteaza, sentimente anti-americane, nu face decat sa indeparteze crezul oamenilor despre adevarata democratie si libertate spre alte concepte, care nu au adus omenirii decat lacrimi si durere. Visul de generatii al miilor si miilor de oameni ce doresc sa vada America sau sa devina cetateni americani, cand se va indeplini, acum, sau atunci cand li se va spune “aici a fost America?” Ceea ce nu doresc si nu se va intampla!
Am vazut pe internet, am primit telefoane anonime si nu numai, am gasit in cutia postala diverse publicatii, am fost invitat sa-mi pun semnatura pe unele tabele etc. toate cu acelasi subiect, nu razboi impotriva lui Sadam. De ce oare? Nu era mai bine un NU hotarat impotriva celor ce fabrica arme ce pun in pericol milioane de vieti? Am vazut copii impartind manifeste in metrou si m-am oprit intreband o fetita care nu avea mai mult de 15 ani: “Tu stii ce inseamna razboi si care sunt mijloacele de lupta impotriva lui?” A zambit surprinsa si a spus firesc “Nu!” Va sti vreodata oare acel copil, ca munca si frigul in care isi desfasura activitatea, se va indrepta impotriva ei sau a celor dragi? Fortele ce se opun razboiului, vor invinge, numai atunci cand vor actiona in totalitate, la unison si masiv, cu o tematica de excludere a raului. Altfel nu vor fi decat ceva asemanator cu o orchestra ce canta dupa o partitura a caror pagini nu sunt uniform distribuite la toti interpretii iar in formatia respectiva, sunt si unii care nu cunosc bine notele de pe partitura.
Cuvintele “crima impotriva pacii”, “pentru Pace” etc. vehiculate astazi, in conditiile pe care le vedem, insemna un vot favorabil in favoarea celor ce fabrica si tainuiesc aceste arme distrugatoare despre care inca nu se stie nici cum arata si nici care le va fi efctul pe termen lung, in loc de chemarea la ordine a celor ce dispun fabricarea si poate utilizarea lor si indreptarea sumelor cheltuite si a inteligentei lor spre binele propriilor popoare si de ce nu spre al intregii omeniri.
Fac prin cele scrise o chemare, ce as dori sa fie pentru pace, un apel calduros, catre cei ce detin forta si puterea cat si pentru cei ce manipuleaza gresit mintile oamenilor, sa coboare din palate, (intrucat ei nu sunt si nu vor fi niciodata in strada) sa priveasca in jurul lor, sa vada miile de oameni cemor de foame si de boli, sau care sufera de frig, de apa, de lipsa de locuinte si de durere, “sa nu permita fortelor raului sa invinga” si sa faca ce-a facut Iisus de va fi nevoie.
|
|
