|
Nr. 37, februarie - martie 2003
ROMANIA - singura tara candidata la UE care nu are o economie de piata functionala
Marcel Anghel
Anul trecut, Romania a obtinut doua succese notabile pe plan extern, constand in eliminarea vizelor de intrare pentru romaniin spatiul Shengen, precum si aderarea la NATO (neratificata insa de parlamentele tarilor membre). De asemenea, a obtinut si o data certa de aderare la UE, respectiv anul 2007. Pana la aceasta data, Romania va trebui sa-si faca “temele” necesare intrarii in UE, pe primul plan fiind realizarea unei economii functionale de piata la nivel european, intrucat, celelalte state (inclusiv Bulgaria) au trecut cu bine acest examen. Sa facem o trecere in revista a locului pe care-l ocupa Romania la principalii indicatori macroeconomici in randul tarilor candidate la integrarea in UE.
Dupa cum este prevazut in “calendarul” de aderare, in anul 2004 sunt invitate 10 state (Polonia, Ungaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru, Malta, Slovenia si Slovacia), iar in anul 2007 inca doua, respectib Romania si Bulgaria. Din cele 12 state prevazutein acest program de aderare, Romania, desi se afla pe locul doi ca marime, dupa Polonia, din punct de vedere al performantelor economice realizate in acesta perioada de tranzitie (care nu se mai termina!), se afla pe ultimul loc la aproape toti indicatorii macroeconomici. Daca de exemplu, Cipru cu o populatie cat jumatate din Bucuresti (800.000 locuitori), are insa un P.I.B. (10,2 md. $) cat un sfert din cel al Romaniei (cca. 40 md. $) la o populatie de cca. 25 de ori mai mare. Nu mai vorbesc de Cehia si Ungaria, care desi amandoua de abia se apropie de populatia Romaniei au P.I.B.-ul de 2,5 ori mai mare.
Din punct de vedere al exportului, Ungaria cu o populatie de putin peste 10 mil. Locuitori a avut un export de 30,4 md. $ fata de 11,3 md. $ al Romaniei, adica aproape de trei ori mai mare la o populatie de doua ori mai mica. Inflatia, acest fenomen care roade pe zi ce trece economiile romanilor, a ajuns anul trecut la cel mai mic nivel realizat dupa 1989 (17,8%) prin masuri luate mai mult cu caracter monetar prin BNR decat economic, in conditiile in care Polonia a realizat numai 2,3%, Ungaria 4,8%, Cehia 2,1% etc.
Totusi, Romania se poate mandri cu o rata a somajului de numai 9%, fata de 18% in Bulgaria, de 20% in Polonia, de 19% in Slovacia, etc. Aceasta situatie are drept cauza tocmai gradul redus de aplicare a reformelor structurale in economia nationala, guvernele post-decembriste fiind mai mult preocupate pentru pastrarea locurilor de munca ale salariatilor si mai putin de lichidarea sau restructurarea intreprinderilor nerentabile care produc mari pagube economiei.
Tocmai intarzierile in realizarea reformelor economice au condus la castiguri salariale sub nivelul celorlalte tari candidate la UE. Astfel, dupa un studiu efectuat de Deutsche Bank, salariul mediu brut al romanilor va ajunge la 171 euro in acest an, fata de 495 euro in Ungaria, 514 euro in Cehia, 530 euro in Polonia, 1057 euro in Slovenia etc. Din aceasta cauza, puterea de cumparare a romanilor este destul de redusa, ceea ce a facut ca din punct de vedere al gradului de inzestrare tehnologica (dotarea cu computere), Romania sa detina tot ultimul loc fata de celelalte tari candidate. Astfel, in Romania numai 7% din populatie detine un computer fata de 14% in Cehia, de 18% in Ungaria, de 25% in Cipru si de 28% in Slovenia.Dotarea redusa cu computere, face ca si din punct de vedere al utilizarii internetului, Romania sa aiba un grad de utilizare numai de 13%, fata de 30% in Estonia, Slovenia etc.
Chiar daca unii straini au ramas uimiti vazand cat de multe celulare au romanii pe strada, totusi studiile efectuate de GFC Romania ne arata ca numai 21% din populatia in varsta de peste 15 ani dispune de telefoane mobile, fata de 40% in Slovacia, 68% in Cehia, 76% in Slovenia etc.
Acesti cativa indicatori macroeconomici mentionati, demonstreaza gradul inalt de saracie al populatiei romanesti (peste 40%), fapt ce a influentat desigur speranta de viata a romanilor care a ajuns la 69,9 ani, fata de 74,8 ani in Cehia, 75,3 ani in Slovenia etc. Ori, gradul inalt de saracie al populatiei s-a datorat faptului ca guvernele post-decembriste nu au creat o economie de piata functionala deoarece nu au reusit sa efectueze reformele structurale ce se impuneau a se lua in economie. Neefectuarea reformelor economice si administrative au mentinut unele racile ale vechiului sistem etalist, respectiv “conducerea de la centru”, conducere ce a dat posibilitatea legiferarii unor esalonari, scutiri sau reesalonari de la plata obligatiilor fiscale, atat pentru intreprinderile de stat cat si pentru persoanele influente in partidele de guvernare. Tocmai aceasta toleranta, sau mai bine zis, lipsa de fermitate in conducere, a determinat ca multi parlamentari sa faca parte din organele de conducere ale unor regii de stat, iar o serie de consilieri locali sa detina firme ce au contracte de executie pentru diverse lucrari cu primariile, din conducerea carora fac parte, ca sa nu mai vorbim de o serie de lideri de sindicate care erau foarte bataiosi pana la intrarea in partidele aflate la guvernare, ca apoi, dupa ce au fost “unsi” parlamentari sau ministri, sa devina ”mielusei”. Daca pentru integrarea (probabila) a Romaniei in NATO au primat in primul rand interesele geostrategice, pentru aderarea la UE, Romania trebuie “sa ia taurul de coarne” pentru a elimina acest “capitalism de cumetrie” , cum plastic s-a exprimat presedintele Ion Iliescu si sa se conformeze aquis-ului comunitar. Acest “capitalism de cumetrie” daca nu va fi urgent eliminat, va conduce Romania spre un capitalism romano-american, capitalism care nu se potriveste deloc cu cel european.
Cum se poate gandi cineva ca vom putea fi primiti in UE acum cand Romania are cei mai slabi indicatori macroeconomici si detine recordul in ceea ce priveste povara fiscala. Cu cele 225 impozite si taxe stabilite prin acte oficiale in vigoare la 31 decembrie 2002, Romania ocupa un rusinos loc intai in Europa si probabil in lume. Aceasta cifra se pare ca a fost depasita recent prin introducerea a inca unei taxe: “taxa de spitalizare”, anuntata de ministrul sanatatii.
Aceasta multitudine de impoite si taxe incepe cu impozitele cu caracter general (impozitul pe profit, impozitul pe venit etc.) si se termina (probabil) cu tot felul de taxe de genul: taxe pentru instruirea, revendicarea sau adoptia cainilor fara stapan, taxe de eliberare a certificatului energetic al cladirii, taxe pe numarul de scaune in restaurant etc., etc. Atatea impozite si taxe ce vor trebui platite de amaratii de contribuabili “este greu sa le numeri, dar sa le mai platesti” (cum plastic se exprima cineva), nu va face decat sa distruga micile afaceri, microintreprinderile si mai ales intreprinderile mici si mijlocii, care ar constitui baza crearii unei puternice clase de mijloc, in locul “capitalismului de cumetrie”. Tocmai intreprinderile mici si mijlocii sunt cele mai profitabile si cele mai bune platnice ale datoriilor catre buget. Astfel, in anul 2001, 72,3% din intreprinderile mici si 79,3% din intreprinderile mijlocii erau cele mai profitabile. Intreprinderile mari au insa si cele mai mari pierderi, ceea ce a facut ca la finele anului 2001, din cca 400.000 intreprinderi care au depus bilanturile la organele fiscale, ponderea intreprinderilor profitabile a fost de numai 44,5%.
Ori, o tara pentru a fi bogata are nevoie de o clasa de mijloc puternica care nu se poate constitui printr-o fiscalitate excesiva. Inexistenta unui “Cod fiscal” in care sa se prevada principiile de baza ale fiscalitatii a determinat adoptarea si a unor masuri cu caracter de “impozitare retroactiva”. Astfel, urmeaza a se impozita in acest an o serie de avantaje acordate de catre intreprinderi angajatorilor anul trecut, fara insa ca salariatii respectivi sa cunoasca in anul 2002 aceasta situatie, mai ales ca impozitarea va fi similara cu impozitul pe salariu. Tot in categoria “impozitelor retroactive” intra si asigurarile de viata care au reprezentat un “produs nou” pentru societatile de asigurari pentru recompensarea salariatilor cu activitati deosebite, fiind de altfel si un sistem de stimulare a acestora. Ca sa nu mai vorbim de ideea lansata de ministrul Finantelor la inceputul lunii ianuarie a.c. cu privire la “globalizarea tuturor veniturilor obtinute de persoanele fizice”, in care sa se obtina veniturile din dobanzi si dividente, care deja au fost impozitate. Ca urmare a reactiei specialistilor se pare ca ministrul a batut in retragere spunand ca “ideea a fost lansata spre dezbaterea opiniei publice”, adica, cu alte cuvinte, daca nimeni nu reactiona, ideea era foarte buna.
Desigur, ministrul Finantelor are dreptate ca “sunt multe firme care au case, masini pentru sotii, pentru soti, pentru nepoti, care sunt ale firmei”, iar aceste cheltuieli s-au facut in detrimentul impozitului pe profit pe care trebuie sa-l plateasca statul, insa tocmai ambiguitatile sistemului fiscal romanesc au condus la asemenea “subterfugii”. In legea de impozitare pe venitul global nu se arata in mod clar care sunt cheltuielile din venit si care nu, din care cauza oamenii se trezesc acum cu impozite retroactive.
Pentru a atinge un nivel de dezvoltare care sa aproprie economia romaneasca de standardele europene, respectiv ca Romania sa aiba o economie de piata functionabila,Romania a primit si va primi in continuare o serie de fonduri din partea Uniunii Europene. Dar asa cum spunea directorul general pentru Extindere din cadrul Comisiei Europene , dl. Eneko Landaburu “Romania nu are capacitatea administrativa de atragere a fondurilor “. Dece romanii nu sunt in stare sa cheltuie niste bani! Ca urmare, domnia sa a solicitat guvernului ca “ Romania sa treaca de urgenta la reforma administrativa de atragere a fondurilor”. Deci, romanii nu sunt in stare sa cheltuie niste bani! Ca urmare, domnia sa a solicitat guvernului ca Romania sa treaca de urgenta la reforma administrativa, “pentru ca aaceasta tara sa se poata integra in UE in anul 2007”.
Dupa aceasta “atentionare”, guvernul a luat la inceputul lunii ianuarie a.c. masura infiintarii a opt guvernorate, conduse de catre un guvernator, care sunt “regiuni de dezvoltare economica” ce au ca obiect “monitorizarea cheltuirii banului UE”. Dar nici nu s-a terminat bine luna ca s-a revenit asupra masurii luate.
Este curios cum pentru o tara ca Romania, care nu duce lipsa de oameni competenti sa nu sa se gaseasca solutii pentru a absorbi, desigur, in mod eficient, fondurile europene puse la dispozitie prin programele PHARE, mai ales ca in 2006, conform d-lui Landaburn, Romania va primi de la UE peste un md. de euro. Daca nu suntem in stare sa cheltuim niste bani ce ni se ofera pentru a face o economie functionabila, compatibila cu cea europeana, ce sa mai vorbim de creditele aprobate de Banca Europeana de Investitii (BEI) din anul 2000, pentru realizarea unor lucrari de infrastructura in Bucuresti (un pasaj subteran, o parcare moderna la Gara de Nord si pentru modernizarea unor tramvaie) care nu se pot consuma pentru ca primarul general al capitalei este PD-ist, iar Consiliul General al Capitalei este in majoritate PSD-ist. Desi toata lumea stie ca prima caracteristica a unui credit este “obiectul” sau destinatia acesstuia, Consiliul general ignora acest fapt, cu toate ca aceste credite au si o aprobare parlamentara (Legea nr 489/2001 de notificare a acordului de imprumut cu BEI), spunand ca mai urgenta este reabilitarea unor strazi la periferia orasului. Desi, pentru aceasta problema va fi intocmita o alta documentatie si obtine alte aprobari, care va insemna inca 2-3 ani. Daca se avea in vedere interesele cetatenilor si nu interesele partinice, se puteau folosi creditele aprobate, intocmindu-se o alta documentatie pentru “reabilitarea strazii”, care sa urmeze cursul normal de aprobare.
Aceasta aprobare a BEI (probabil unica), l-a ingrijorat si pe seful Delegatiei Comisiei Europene care, intr-o scrisoare adresata Guvernului roman s-a aratat indignat de aceasta situatie, respectiv, de disputa dintre primarul general Traian Basescu si reprezentantii Consiliului General, atragand atentia asupra “seriosului impact negativ pe care actuala situatie risca sa il aiba asupra credibilitatii Romaniei ca partener in operatiile internationale de finantare la nivelul autoritatilor locale”.
Cu toate acestea, guvernul isi sustine reprezentantii sai, iar bucurestenii sufera, desi creditele BEI sunt cele mai ieftine deoarece aceasta banca este singura care lucreaza fara profit. Dar, tranzitia la romani este dureroasa si nociva mai ales din cauza mentalitatii unora. Daca pentru aderarea la NATO Romania a fost (poate) ajutata si de o conjunctura favorabila, intrarea in Uniunea Europeana este mult mai dificila. Reformele pe care trebuie sa le infaptuiasca Romania sunt mult mai dificile si nu pot fi facute cu jumatate de masura. Fara o economie de piata functionabila care sa aiba la baza o reforma structurala a intregii economii romanesti, bazata pe privatizarea sectoarelor de baza (industrie, energie, banci etc.) si eliminarea coruptiei la toate nivelurile, Romania ar putea fi amanata de la aderarea in Uniunea Europeana prevazuta pentru anul 2007 si ar fi pacat de toate sacrificiile facute pana acum de populatia tarii.
|
|
