|
Nr. 37, februarie - martie 2003
Tandrete de o clipa - Pictorita Marina Maslovskaia la “Interpallas”
Letitia Militaru
Februarie, 2003. Galeriile “Interpallas” din Montreal s-au imbogatit cu un eveniment artistic: vernisajul pictoritei Marina Maslovskaia. Am cunoscut-o in urma cu cativa ani, cand grupul “Versus” avea bunul obicei de a se plia pe cate o tema, conform careia fiecare dintre componenti crea in maniera sa. Era un soi de confruntare cu sine insuti si o comparare cu ceilalti. Rezultatul? Descoperirea unor noi secrete de abordare tehnica si conceptuala.
De atunci, am vazut ca Marina Maslovskaia exista, ca pictor in doua planuri: cel al acuarelei, in mica dimensiune si cel al compositului sintetic (de dimensiuni mai mari). Nudul feminin era obiectivul temetic. Dar ca sa intelegi ceea ce picteaza si mai ales ce exprima picturile Marinei, trebuie sa o cunosti pe Marina: plina de umor, naturala, fara a se complica in notiuni filozofice, aproape de cotidian. “Corpurile” ei au, nu toate, un usor aer grotesc, caricatural la prima vedere. Dar daca stai de vorba cu ea, nu se va jena sa iti spuna ca ceea ce a pus ea pe panza sunt imagini ale unor femei care au fost candva frumoase, dar peste care timpul si-a lasat urma fireasca. Este frumusetea reala. “M-am gandit chiar la mama mea. Pentru fiecare dintre noi mama ramane frumoasa pana la sfarsit. Este o chestiune de atasament neconditionat”, mi-a spus privind dincolo de panzele ei, printre amintiri. Acuarelele surprind miscarea, care nu mai este gratioasa, dar este minunata prin valoarea ei de o clipa. Aceasta serie de “clipe” in mica dimensiune, cred eu ca este cu adevarat semnatura artistica a Marinei Maslovskaia.
Sigur, nu sunt de neglijat nici compozitiile abstracte! Marina si-a ales ca titlu de expozitie ”Cinci ani de betie”. Este tot comicul sau de vina. In fond, sunt cinci ani de cautari, cinci ani de confruntari cu noutatile cursurilor pe care le-a urmat dincoace de ocean. Consacrata ca pictor in tara sa de origine, aici si-a impus punerea la punct cu ceea ce arta occidentala ofera: nonconformismul sau posibilitatea de a merge pe cararea ta. Cum Marina Maslovskaia este la varsta decantarilor artistice, reuseste sa convinga in ciuda unei prime impresii socante, ca este intr-o permanenta complicitate cu tot ce a acumulat in armonia culorilor, a luminilor puse pe panze, cu starea modelului sau, cu ambianta in care picteaza, cu intelegerea a tot ceea ce “a fost” si “este”. Urmare a acestei complicitati sunt titlurile lucrarilor de pe simeze.
Pentru obisnuitii si mai putin obisnuitii galeriilor de arta, expozitia ramane deschisa pana in aprilie 2003.
|
|
