|
Nr. 38, aprilie - mai 2003
Caiet de literatura
Alexandru Vlad Lungu
URMELE PASILOR NOSTRI
timpul a sters
urmele pasilor nostri
de pe nisipul miscator
al existentei
Sunt un gand
Inchid ochii si incep un joc
de-a v-ati ascunselea cu amintirile.
amintirile numara, iar eu m-ascund
dupa tipatul unui albatros,
dupa mugetul unui val spart de stanci
iar ele cautandu-ma se pierd ...
si-atunci le caut si le-adun
intr-un castel de fire stravezii de nisip si alge
si ma las rostogolit printre urmele altor iubiri
de vei asculta ghiocul ce-am ajuns,
vei auzi vuietul nesfarsit al vietii:
vuuu, vuuu, vuuu . . .
AMINTIRI
am uitat adierea zefirului care sa te mangaie
acum, cand ai nevoie mai mult ...
l-am lasat sa-mi fuga printre degete,
crezand ca voi gasi alta putere in orizontul zarii.
dar valul tumultos din linistea firii se sparge
lasand linistea sa planga pe pereti.
urmele pasilor nostri se pierd in nisipul vamilor ce le platim
prin suferinta din destin, intre doua clipe eterne si sigure
care trec ca un suspin
din nefiinta-n nefiinta
ramanand o amintire dintr-o multime de amintiri.
TE INTREBI ...
te intrebi cine sunt eu ....
nu m-ai descoperit inca?
sunt castelul de nisip si alge,
sunt tipatul pescarusilor
in linistea noptii,
sunt valul care sapa tarmul,
sunt raza de luna care-ti vegheaza somnul,
sunt ploaia care-ti picura lacrima
pentru neajutoratii lumii,
sunt cel ce-ti aduce un zambet
ca o raza de soare
printre margaritarele de roua
ce-ti aburesc ochii,
sunt rosul din apusul aprins,
sunt bolta apasatoare a iernii,
sunt anonimul
care ar putea sa te mangaie
cu pala de frunze rasucite ale toamnei,
sunt poate totul sau nimic
din romantismul visurilor tale ...
|
|
