|
Nr. 38, aprilie - mai 2003
Caiet de literatura
George Filip
Sonet in florar
Florarul este luna-n sarbatoare
Ce ne cuprinde-n pure dimineti
Si cu livezi a toate roditoare!
Mai e si vremea cand se nasc poeti
Luceferii se scalda prin fantane
Si vetrele viseaza painea noua,
Lumina si verdeata sunt stapane
Cu fluturi si albine cerul ploua.
Si cate nu se-ntampla sub Florar,
O zodie cu Arta-ngemanata
Parfumul florilor e doar un dar
Sa revenim la buna glie - tata
In mai taran hamletian gandeai:
My God, to be or not to be. Malai?
Am uitat
Astazi am fugit in simetrie
Calul meu era nedumerit
Poate el stia ca de-o vecie
Am uitat ca nu l-am potcovit.
Dar de ce-mi necheaza manjii-n sange
Si de ce n-adorm cand e tarziu?
Dar de ce imi latra cainii-n craniu
Si de ce mi-e cerul plumburiu?
Plutonierul care-mi umbla-n viata
m-aresteaza zilnic de opt ori
vezi? - de aceea-n orice dimineata
ning pe mine vesnice ninsori.
Maica-mi bate-n geam cu deste mute
Trupu-mi e felin ca o mangusta
Maine voi striga pe bulevarde,
Dragi tovarasi - Viata nu e justa!
Surghiunit in biata-mi simetrie
Sug setos din evul Policrom
Si odata veti afla ca George
Filip-ala-mirosea a OM.
Prolog
"Si cand se leagana vazduhul
pe cerul biciuit de ploi
cocorii in corabii albe
aduc primavara inapoi;
O! Doamne al melancoliei,
de-aveai intelepciune-n gand
zideai cocorii intre doruri
si nu imbatraneam nicicand".
|
|
