spune intotdeauna adevarul si nu va mai trebui sa tii minte nimic (Mark Twain)
Tribuna Noastra Logo
  
  
 
 
 
 
    Nr. 38, aprilie - mai 2003

    Caiet de literatura
 
 
     Ileana Anghel Mester, Montreal

  Icoana de Maramures
 
  SOARELE uimit
  s'a rostogolit
  Din crestet de bolta
  Si-a risipit aurul
  Si s'a oprit PLOAIA
  a spalat
  Obrazul uscat
  Al pamantului.
  Si, rasucind franghie, in joaca
  Din pletele vantului,
  A adapat izvoarele
  Si in unda lor, a lasat sa zaca
  Oglindit,
  OMUL
      si
      POARTA
          si
          SOARELE
  CURCUBEUL
  Si-a prelins culorile
  Pe toate florile
  Pe cruci, pe oluri, pe naframa
  Si s'a tesut
  Cu mana grijullie de mama
  In albul de zapada
  Al camesii de fata,
  Pe cerga, pe covor in zgarda.
  NOAPTEA, invarstata cu sange,
  A incremenit pe zadie
  Si strange
  Trup tanar de Marie
  Sa se stie
  Ca este intaiasi oara
  Si pruncul ce va sa vie
  Ion ori Irinca ori Marioara
  Va sa fie
  Soarele drag
  Din prag
  In casa lui Gheorghe si Marie,
  Cu franghie rasucita si innodata
  Si soare alb
  Rotit in lemn
  La poarta.
 
 
 
  CHRISTOS A INVIAT
 
  La icoana din odaia mare
  O maicuta a ingenunchiat
  Ruga-i se sfarseste-n asteptare;
  Pentr-a cata oara, i se pare,
  Ca atata dor si-atata jale
  Va aduce-n pragu-i de baiat
 
  Isi dorea sa-i vina-acum feciorul
  De-undeva, din lume-nstrainat.
  De-un pustiu de vreme-i duce dorul.
  Si-ar fi vrut sa-l vada, azi, in sat,
  Mandru cu flacaii laolalta,
  In gub nou si clopul instrutat.
 
  Clopotul doineste a chemare
  La biserica de lemn din sat.
  Pleaca-ncet maicuta pe carare.
  Cosu-i randuit a-ndestulare,
  Pentru Taina Sfanta de-nchinare
  Cu colac si ou incondeiat.
 
  ........................................
 
  Slujba s-a sfarsit spre dimineata
  Si de-acum satenii au plecat.
  Singura, maicuta-si da povata:
  "Daca Domnu'asa a judecat ..."
  Resemnata, sterge de pe fata
  Lacrima,
  "Christos a inviat!"