|
Nr. 38, aprilie - mai 2003
Caiet de literatura
Livia Nemteanu
ASTEPTAREA
Asteptarea e o casa inalta
Cladita de mesteri nevazuti
Tremurand ca un abur pe balta
Fata morgana in desertul cu struti,
Care alearga starnind nisipul
Acoperind si descoperind volute
Asemenea vantului turbat, dupa chipul
Balaurului cu sapte capete slute.
Cu cat timpul se apropie de sfarsit
Cu atat se ridica malul de fiere
In echilibru descumpanit
Nevazut ca o durere
***
Asteptarea e samanta mirabila
Incoltita in timpul fugind
Catarandu-se pe patru zari deodata
Stravezie ca un colid
Glasul ei cu aripi de fluturi
Ne palpaie dulci alizee-n urechi
Spargand zagazurile nemiscarii
Intepenite in lacate vechi.
Cu cat timpul se apropie de sfarsit
Creste lumina izbavitoare
Doame, pune un inceput
Si un sfarsit la plecare
GOL
Si te-ai dus si m-ai lasat
Singura pe craca
Pasare fara pereche
Lacrimand posaca
Se de cand te-ai izbavit
Mi-am uitat si ghiersul
Si padurea s-a-negrit
Doru-i greu, fara sfarsit
Piere universul.
VIESPILE CALDE
Da-mi inapoi viespile calde
Adu-mi timpul ca mierea, zumzetul nebun
Care se legana de dimineta pana seara
In culcusul primaverii, ca un paun
Viespile calde venind si plecand -
Perpetuum mobile al anilor ramasi
Langa fata morgana pe drumul sinuos
Al timpului sinucigas -
Viespile calde mirosind a tamaie
Cand din poala-nserarii se umfla brusc vantul
Sangerand naruirea inversa a orelor
Peste tacerile care-si ascut cuvantul
Dar vai, cu ochi viclean un alter ego
Vorbeste, si nu pot sa mai raspund
Decat cu umbra pleoapei inchise
Peste timpul rotund.
SFERE
Ma dau de-a dura prin univers
Cu partea mea buna, cu partea mea rea,
O emisfera aduceam de departe
Si cealalta se implinea
Pe jumatate sunt lupul salbatic
Sunt pasarea cerului libera-n vant,
Ochii mei sorb lumina si gerul
Trupul meu freamata-n dragoste band;
Pe jumatate sunt ochiul cunoasterii
Biciul memoriei hipertaios,
Evoluez cu viteze ardente
Pe drumu-ndoielilor alunecos.
Ma rostogolesc fara oprire
Pe rand fiecare jumatate aratand,
Dar care-i cea buna, care-i cea rea
Ma intreb si nu aflu nicicand.
LINIILE CARE NU SE INTALNESC NICIODATA
Timpul, padurile care vin
De departe de la totem
Raul care curge spre mare
Umflandu-se ca un blestem
Sufletul pasarii care-mi smulge
Din piept angoase ascete
Cantecul ei care se-ntoarce
Spatii pustii sa desfete
Pasii mei care urca spre cer
Cautandu-te printre uitari
Timpul, painea care creste
Din nesfarsitele-ntrebari.
|
|
