|
Nr. 38, aprilie - mai 2003
Caiet de literatura
Traian Gardus
Cuvantul
Lui Homer
Din ochi de noapte poate ca sa vaza
Cetati ce-au fost si alte ce-o sa vie
Miscari de-ostiri pe camp de batalie,
Caci el detine o putere treaza.
Cu-n vers o intreaga lume reinvie,
Obscure fapte viu le coloreaza,
Si-n tot ce e neclar arunc-o raza
De palimpsest atins cu apa vie.
Cuvantul manuit cu har, Poete,
Cuvantul dur - solemnul semn pe-o carte,
Menit sa lumineze de departe;
Suavei file viata noua-i dete
Cum astri sori sau trene de comete
Si astfel, iata, mantuie de moarte.
Batranul cavaler
Acum, batran si vinovat,
Ma-ntorc, Domnita mea, la tine
Si ranile de doruri pline
Ravnesc iar pacea din palat.
Prin cruciade bizantine,
De ani si ani inmarmurat
Si-acum batran si vinovat,
Ma-ntorc domnita mea, la tine!
Iatacul nostru preacurat
Stropeste-l dar, cum se cuvine,
Cu-arome fine, levantine,
Caci vin ca mire si barbat,
Acum, batran si vinovat.
Tristele nunti
Batranii, negre semne de-ntrebare,
Trecand solemn pe uliti desuete,
Zapezile mai vechi le poarta-n plete,
Pe cele noi le calca in picioare.
Cu mersul lor stangaci pe indelete,
Ne par piezise pietre funerare;
Batranii, negre semne de intrebare,
Trecand solemn pe uliti desuete
Pe drept cuvant am sa te-ntreb poete,
Cu care din licorile Barbare,
Facura mosi si babe sa se-mbete
Pornind peste troiene la plimbare
Batranii negre semne de-intrebare.
|
|
