|
Nr. 39, iunie - iulie 2003
A fi canadian
Basile Gliga
Dupa ce “Nouvelle France” a fost cucerita de britanici in 1759, elita si puterea religioasa s-au concentrat in orasul Quebec, astazi capitala provinciei Quebec. In timp ce Montrealul, printr-o imigratie masiva, devine cosmopolit, Quebecul are chiar si astazi o societate inchisa, cu aristocratia si plebea ei. Liniile de demarcatie se trec greu. Ca vizitator esti binevenit, orasul este sarmant si unic in felul lui, in contextul Americii de Nord. Locuind in orasul Quebec realizezi ca atmosfera prieteneasca este de fatada. Imigrantii sunt asimilati, iar daca nu, devin marginali.
Montrealul in schimb, este un “turn al lui Babel” in care pot fi intalnite toate rasele si natiunile pamantului, care comunica in limile franceza si engleza, mai mult sau mai putin aproximative.
Cu toate ca in restul Canadei mai traiesc cam doua milioane de francezi, canadienii francezi sunt sunt identificati mai mult cu locitorii provinciei Quebec, iar imaginea-cliseu asupra lor este ca se bucura de viata buna, de mancare, vin, cantec si petreceri.
Un sondaj efectuat de prestigioasa revista “L’Actualite” a stabilit ca 68% dintre locuitorii Quebecului pun placerea inaintea datoriei, pe cand in restul Canadei numai 51% din populatie alege placerea.
In Quebec cei educati ii privesc de sus pe cei mai putin educati. Cei mai putin educati constituie o “cultura” de “poutine” (amestec de cartofi prajiti cu branza si sos brun) si de “chien chaud” (traducere bizara a hot-dogului) asortati cu pepsi. Cei mai realizati locuitori ai Quebecului constituie un “club al parvenitilor” sau sunt descendenti ai seniorilor coloniali. Unele profesii precum cea de medic, de inginer, de arhitect - sunt constituite in “ordine” aproape inexpugnabile. In Quebec, 83% dintre medici sunt canadieni francezi, pe cand in alte provincii aproape 60% din randul medicilor provin din randul imigrantilor.
Cei din Quebec ai si “placeri” care se aseamana profund cu cele ale romanilor. Trubadurul natiunii canadiene franceze, Felix Leclerc, spune intr-un cantec al sau : “Le plsir de l’un c’est le voir l’autre se casser le cou” (placerea unuia este de a vedea cum celalat isi franage gatul). Nu au incredere in straini si isi aleg prietenii cu atentie.
La francofoni, atitudinea fata de vecini difera drastic fata de cea a anlofonilor. “L’Actualite” descria nu demult experienta unui montrealez transferat pentru un timp la Toronto. “Vecinii ne-au asteptat cu cafea si gustari. Mai tarziu ne-au ajutat sa renovam casa. Cand am revenit la Montreal dupa cativa ani, in St. Lambert, in timp ce descarcam lucrurile, vecinii au chemat politia fiindca au considerat ca este prea multa miscare in strada”.
Qubecoazilor nu le place sa li se impuna prea multe legi. Multi ani au detinut recordul accidenteleor in Canada datorita alcoolului si a vitezei excesive.
In privinta permisivitatii sexuale, Quebecul este diferit de restul Canadei: 46% dintre adulti accepta ca adolescentii de 15-16 ani sa se angajeze in relatii sexuale, fata de 30% in restul Canadei. In Quebec 68% din populatie considera casatoria o institutie importanta; in restul Canadei, 92%.
Sexul in cluburi si filme este in lucru firesc in Quebec; in filme celebre precum “Declinul imperiului American” al lui Denis Arcad, film sofisticat pe plan intelectual, sexul ese tratat deschis si fara reticente.
In privinta banilor, qubecoazii considera ca este mai bine sa ii cheltuiesti “deoarece nu ii duci cu tine”.
In orasele Quebec si Montreal femeile se imbraca mai bine decat in restul Canadei. 71% dintre femeile din provincia Quebec considera o mare placere a-ti cumpara ceva, pe cand in restul provinciilor numai 51% dintre femei sunt de aceiasi parere.
Pentru lumea anglofona prima chestiune este “How much does it cost?” (Cat costa?)
Locuitorii Quebecului cred in noroc. In Montreal se cumpara bilete loto cu 40% mai mut decat in Toronto. Tot conform sondajelor, in Quebec nu se citeste prea mult: 47% dintre cei intrebati in Quebec nu au citit o carte in ultimul an. In restul Canadei, 28%. In schimb, intr-un alt sondaj, 14% dintre qubecoazi stiau ca Gabriel Garcia Marquez este un scriitor; in Canada Engleza numai 6% stiau.
Conditia scriitorului de limba franceza este precara. Conform statisticilor Asociatiei Scriitorilor din Quebec, venitul lui annual este de 8000 de dolari. Majoritatea scriitorilor sunt pe ajutor social. Scriitorul “etnic” (adica dintr-oa alta comunitate decat cea qubecoaza) de limba franceza poate ajunge sa publice o carte in cadrul programelor pentru incurajarea “comunitatilor” subventionate de guvern sau pe bani proprii. Vanzarea acestor carti atinge mai putin de 1% din volumul vanzarilor in librarii.
La nivel de masa, in Quebec nu se vorbeste franceza internationala, ci un dialect numit “joual”. “Joual” deriva din cuvantul francez “cheval” si se refera la limbajul rudimentar al taranilor si al taietorilor de lemne.
Dupa Frere Untel* dialectul “joual” este, din punct de vedere lingvistic, o macelarire a limbii franceze: dictie neingrijita, cu silabe elidate sau nedeslusite; fraze presarate cu anglicisme “conjugate” cu franceza. Injuraturile, in general, provin din cuvinte religioase distorsionate: crisse (Christ), “calisse” (chalice), cea mai comuna fiind “tabarnak” (tabernacle), datorita careia turistii din Quebec sunt supranumiti in Mexic “los tabernacos”.
Numai 8% dintre canadienii francezi din Quebec se uita la programe de televiziune altele decat cele in limba franceza.
Sistemul de invatamant subventionatde stat pana la sfarsitul anului cinci de secundar este obligatoriu in limba franceza in provincia Quebec si in engleza in restul provinciilor canadiene.
Diferentele de mentalitate si de atitudine dintre Canada franceza si cea engleza fac subiectul unor vaste monografii. Intentia acestui editorial este de a-i face pe compatriotii mei care sosesc cu miile in fiecare an in Canada sa inteleaga ca stabilirea intr-o noua tara nu constituie doar o perspectiva spre o viata mai buna, ci si o schimbare profunda in tot ceea ce suntem.
Consider ca atitudinea fata de diversele aspecte ale vietii are o importanta covarsitoare. Pentru a reusi pe plan economic este necesar sa ne integram pe plan social. Dupa ce reusim sa ne atingem scopurile materiale constatam ca am neglijat partea spirituala si ca in viata noastra s-a creat un dezechilibru. In Canada, datorita istoriei sale, avem de-a face cu un dualism cultural oficializat, dualism care creeaza o mare dificultate noilor imigranti in procesul de integrare.
Imigrantii din Romania si in general din Europa de Est sunt selectionati pe niste criterii convenabile Canadei, precum studiile, varsta si situatia familiala.
Ajunsi aici, nimeni nu mai tine cont de aceste criterii. Primul impact - limba franceza in Quebec, engleza in restul Canadei. Dificultatea suplimentara in provincia Quebec este ca, pe langa necesitatea de de a vorbi limba franceza, pentru a avea un post bun este de dorit sa se cunoasca si limba engleza. Nu uitati ca in America de Nord vorbitorii de limba franceza reprezinta doar 2% din populatie.
In majoritatea cazurilor, cei care doresc sa-si practice vechea profesievor trebui sa-si refaca studiile sau sa treaca diverse examene - de ordin profesional sau ale diverselor ghilde de meseriasi.
De aceea varsta la care se emigreaza este foarte importanta. Pentru integrare avem nevoie de o perioada cuprinsa intre cinci si zece ani; depinde de varsta, temperament, educatie s.a.
Se stie ca dupa patruzeci de ani structurile sunt fixate si ca acceptam cu dificultate schimbarile. De aceea, in mare parte, cei care emigreaza dupa aceasta varsta se acomodeaza, nu se integreaza.
Cei care simt nevoia de comunicare afectiva si de relatii amicale au de suferit in primii ani, datorita mentalitatilor diferite. Insa, in ciuda tuturor vicisitudinilor, atunci cand ne integram devenim mandri de a fi canadieni, indiferent de originea noastra.
Contradictiile sunt inerente, insa se gasesc solutii, datorita dialogului si intelegerii unuia fata de celalalt.
Unele aparente inconveniente - la inceput - devin pe parcurs, odata cu integrarea si intelegerea mediului in care traim, avantaje.
De exemplu, in Quebec suntem nevoiti sa invatam doua limbi straine; pentru inceput este un inconvenient, dar ulterior realizam ca avem acces la doua mari culturi.
Pastrand ce avem viabil in cultura si educatia noastra, luand de la fiecare cultura la care avem acces ceea ce ne convine, putem deveni mai bogati pe plan spiritual. In acelasi timp, putem avea sentimentul de a fi cetateni ai lumii, care traiesc intr-o tara ce se lupta pentru pace si respect reciproc, infruntand pentru aceasta chiar si imperiul care o invecineaza.
*Calugar carturar francez canadian care s-a ridicat impotriva dialectului “joual”
|
|
