|
Nr. 39, iunie - iulie 2003
Lung este drumul catre UE
Marcel Anghel
Ideea unei Europe Unite a venit din partea Frantei, iar decizia de creare a fost luata la 9 mai 1950, la Paris, cand ministrul francez de externe Robert Schuman a propus crearea unei “institutii europene pentru administrarea industriei carbunelui si otelului”, care erau considerate atunci baza puterii militare, pentru a se evita cursa inarmarilor, respectiv, un nou razboi mondial.
Uniunea Europeana este insa rezultatul unui proces indelungat de cooperare si integrare, inceput la 18 aprilie 1951 cu 6 tari (Belgia, Germania, Franta, Italia, luxemburg si Olanda) si care continua si in prezent.
In cei 50 de ani de functionare, U.E. a mai primit inca 9 tari, devenind astfel “Europa celor 15” (1973: Danemarca, Irlanda si regatul unit al Marii Britanii; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia).
Dupa summitul de la Atena din 16 aprilie 2003, U.E. a devenit “Europa celor 25” prin aderarea a inca 10 state: Cehia, Cipru, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria, ajungand astfel la o suprafata de 40,05 milioane kmp si o populatie inclusa de 451 milioane locuitori. In calendarul U.E. sunt prevazute sa adere in 2007 Bulgaria si Romania, iar ulterior, Turcia, a carei candidatura va fi reevaluata in anul 2004, astfel ca viitoarea uniune Europeana va ajunge la o suprafata de 5,07 milioane kmp si o populatie de de 549 milioane locuitori.
Mai bat la portile U.E. Albania, care este tot mai des luata in calcul, si tarile din fosta Iugoslavie (mai putin Slovenia, care a intrat deja), ramanad deocamdata in afara U.E. Norvegia, Islanda si Elvetia.
Obiectivul principal al U.E. este “de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea europeana”.
Spre deosebire de U.E., Consiliul Europei este o organizatie politica internationala, creata la 5 mai 1959, de catre 10 tari europene cu scopul “promovarii unei mai stranse unitati intre membrii sai”. Romania este membra a Consiliului Europei de la 7 octombrie 1993, astfel ca astazi numarul membrilor a ajuns la 43.
Daca U.E. se ocupa mai mult de probleme economice (in domeniile agriculturii, industriei, transporturilor etc), Consiliul Europei, care are sediul tot la Strasbourg - unde functioneaza Parlamentul U.E. - are in obiectiv probleme legate de drepturile omului, promovarea democratiei si asigurarea suprematiei legii. Pentru aderarea la U.E. Romania va trebui sa indeplineasca “criteriile de la Copenhaga”, stabilite in 1993 si anume:
criteriul politic (institutii care garanteaza democratia);
criteriul economic (economie de piata functionala);
criteriul administrativ (adoptarea legislatiei comunitare).
La reuniunea de la Copenhaga din luna decembrie 1993, cand au fost stabilite aceste criterii, s-a hotarat ca data de aderare a Bulgariei si Romaniei la U.E. anul 2007, ca “obiectiv strategic”.
Procesul de aderare la U.E. este insa unul lung si complicat si nu stim in ce masura va fi realizabil, deoarece din 31 capitole de negociere (care au ca termen anul 2004) Romania a inchis (provizoriu) numai 17 capitole.
Asupra modului de realizare a criteriilor de aderare, Comisia europeana publica anual un Raport de Tara care se bazeaza pe datele furnizate de statul respectiv, dar si pe Concluziile Delegatiei Comisiei Europene. In Raportul de Tara pe anul 2002 s-au precizat realizarile obtinute de Romania in anul respectiv, dar si nerealizarile sarcinilor prevazute in cele trei criterii, din care amintesc unele “bile negre” legate de : combaterea coruptiei; reducerea numarului de ordonante de urgenta ale guvernului; intarirea disciplinei financiare a intreprinderilor in domeniul fiscal; ineficienta administratiei.
CORUPTIA
Combaterea coruptiei a inceput sa preocupe pe toata lumea. Pentru ca este problema nr. 1 in ceea ce priveste aderarea la U.E., aceasta a inceput sa deranjeze unele structuri ale puterii, primul deranjat fiind chiar Primul ministru, care, sacait de presa a sarit ca ars si a pus o intrebare la care desigur nu se astepta nici un raspuns: “Cine-i coruptul pe care sa-l impuscam pe stadion?”
Intr-adevar, nu toate institutiile care administreaza actul de justitie care administreaza actul de justitie dupa 1989 au fost in stare sa-l (sa-i) descopere pe marele (marii) corupt (corupti), scotandu-ne ochii cu cativa ageamii in materie de corupti, adica “plevusca coruptiei”. Astfel s-a creeat un flagrant pentru un profesoras de microbiologie din Oltenia care a luat 300.000 lei pentru un examen si caruia i s-a dat un mandat de retinere pentru 30 de zile pentru ca era un “pericol social” (?!).
Dar unde sunt marii corupti care au devalizat aproape toate marile banci romanesti, care i-au pacalit pe romani cu tot felul de “fonduri”? “Vrem sa-i vedem in tribunale pe marii delapidatori ai iluziilor investite in libertate” spunea dl. Paler. “Si daca sunt vinovati sa-i vedem dupa gratii”. Insa aceasta dorinta a d-lui Paler pare sa fie o “iluzie”.
Insa nu numai Primul ministru s-a simtit deranjat de problema coruptiei, ci si presedintele, care, desi recunostea in fata presedintelui american ca marea problema a Romaniei este coruptia, a fost afectat de de declaratiile ambasadorului american, care a declarat ca in Romania “coruptia este o plaga nationala”. Intr-un interviu acordat unui ziar german, ca raspuns la problema ridicata de ambasadorul american, Presedintele Romaniei, a declarat ca “nici un ambasador al nici unei tari nu ne va da noua lectii in materie de lupta impotriva coruptiei, mai ales ca acesta nu ar trebui sa se pronunte asupra problemelor interne din tara unde este acreditat”.
Desigur, in domeniul coruptiei suntem cei mai tari si nu are voie nimeni sa ne dea lectii. Noi avem coruptii nostri si ei au coruptii lor. Au fost descoperiti cativa “gainari” de controlorii de tren sau politatii care nu au “scoala coruptiei”. Cei mai mari stau la umbra legilor si nici macar nu sunt sanctionati politic, ce sa mai vorbim de “impuscarea” de care spunea Premierul.
Dar nu numai coruptia reprezinta o problema pentru Romania pe drumul catre U.E..
Reformele structurale, adica incheierea procesului de privatizare si de reforma a sistemului energetic, ar trebui sa fie principalele tinte ale actualei guvernari, in vederea obtinerii unui rating de tara cat mai bun si a unei economii de piata functionale. De altfel, directorul de ratinguri de la Standard & Poor’s declara intr-un interviu ca privatizarea este necesara pentru Romania deoarece “activele de stat nu functioneaza la valoarea maxima si sunt subventionate”. Privatizarea intreprinderilor de utilitati si continuarea privatizarii la celelalte intreprinderi de stat reprezinta unul din “elementele cruciale ale procesului de privatizare”, care pot imbunatati ratingul Romaniei pentru anul 2007, anul prevazut pentru aderarea la U.E. .
Insa, in ciuda eforturilor de a realiza o realiza o restructurare economica, Romania bate pasul pe loc. Astfel, intr-un studiu al Societatii Academice Romane se releva performantele obtinute de guvernele post-decembriste. In acest sens, studiul arata ca “venitul scazut pe cap de locuitor, lipsa unei competivitati serioase, infrastructura slaba si rata mare mare a emigrarii celor tineri si talentati sunt mai degraba efecte decat cauze ale ramanerii in urma a tarii ”.
Totusi, nu putem trece cu vederea ca in ultimii trei ani a avut loc o crestere economica sustinuta, mai ales ca in ultimii doi ani cresterea P.I.B. in Romania a fost obtinuta pe fondul recesiunii economice in majoritatea tarilor care fac parte din U.E. .
In ciuda unei deteriorari a conjuncturii internationale si a scaderii consumului intern de bunuri si servicii, Guvernul anticipa pentru acest an o crestere economica de 5,25% fata de o crestere cuprinsa intre 0,5 si 1 pentru “zona euro”.
MONEDA DE REFERINTA
Desigur, anticiparile Guvernului par putin optimiste in conditiile ascesiunii monedei unice europene fata de dolarul american, dar si fata de leul romanesc, ceea ce produce presiuni inflationiste, deoarece accizele sunt calculate in euro, iar de la 1 martie 2003 “moneda de referinta” luata in calcul de BNR este euro - cu o participare de 60% in “costul valutar”.
Si tocmai aprecierea monedei unice europene, care reprezinta circa 70% din exporturile romanesti, va conduce la micsorarea profiturilor intreprinderilor exportatoare, mai ales ca structura exporturilor continua sa plaseze Romania pe unul din ultimele locuri in Europa, dat fiind faptul; ca 90% din exporturi il formeaza materiile prime si produsele cu consum de mare forta de munca ieftina.
In aceste conditii, asa cum reiese dintr-un raport al bancii Mondiale pe anul 2000, intervalul de timp necesar pentru recuperarea decalajului venitului pe locuitor (la paritatea puterii de cumparare) fata de U.E. este de 45 ani, comparativ cu media europeana de 35 ani fata de 75% din media europeana si de 21 de ani fata de 50% din media U.E. In urma noastra se situa, la nivelul anului 2000, Bulgaria cu 50, 40 si respectiv 26 de ani.
In ceea ce priveste agricultura (tot la nivelul anului 2000), Romania este a doua tara agricola dupa Polonia (din fostele tari comuniste), insa populatia ocupata in aceasta ramura reprezinta 41% in Romania fata de 18% in Polonia, in timp ce contributia la PIB a fost de 11,4 in Romania si 4% in Polonia.
Cu toate ca in Romania exista o populatie numeroasa care lucreaza in agricultura, Romania a devenit un importator de produse agricole din U.E. “deficitul balantei in acest sector ajungand la 4,6 mld. USD in sase ani”.
Se impune deci, pe langa o schimbare de mentalitate, si ajustarea politicii Guvernului pentru a evita o dependenta a Romaniei de produsele agricole din import.
Desigur, exemplele pot continua, mai ales ca suntem in competitie cu vecinii nostri bulgari care, pe primele 4 luni, au obtinut cea mai mare crestere reala din Europa la o inflatie de 0% si nu s-au confruntat cu “criza medicamentelor” sau cu “creditele neperformante”.
Pe planul reformelor, fata de statele est-europene, Romania se afla destul de in urma, ceea ce l-a determinat pe Pascal Lamy, comisarul european pentru comert, sa afirme ca ceea ce dauneaza Romaniei sunt “indecizia, luptele polotice, lipsa de consecventa pe calea reformelor”. Pentru a fi mai convingator, Lamy a dat exemplul Poloniei, al carei drum spre integrare “a fost clar”, chiar daca “au dus si ei batalii politice, au schimbat guverne, dar niciodata nu si-au schimbat directia”.
CONSILIUL STRATEGIC AL AGENTIEI ROMANE PENTRU INVESTITII STRAINE
Sesizand semnalele negative care vin din partea U.E., Primul ministru a luat cateva decizii (cam tarziu), numind un Consilier strain pentru reformele in justitie si aproband un Consiliu Strategic al Agentiei Romane pentru Investitii Straine, care va sprijini Agentia in desfasurarea activitatii de promovare si atragere a capitalului strain. Acest Consiliu va fi format din “persoane cu pregatire profesionala si experienta relevanta in domeniu, cu o probitate morala recunoscuta” si va forma un fel de interfata intre mediul de afaceri din Romania si cel din strainatate. Desi masura a fost luata, asa cum spuneam, cam tarziu, sa asteptam “roadele” acestui consiliu, mai ales ca in fruntea acestuia a fost numit cunoscutul om de afaceri Ion Tiriac, care deja a atras “nume cu greutate din economia Europei”, cum sunt: presedintele diviziei financiare a firmei Daimler Chrysler, fostul presedinte al companiei Philips, fostul presedinte al pactului European pentru stabilitate, presedintele companiei Magna Europa etc, precum si alte 12 personalitati din mediul de afaceri.
Sa speram ca, date fiind profesionalismul si seriozitatea cunoscutului om de afaceri, precum si echidistanta politica a acestuia “Consiliul” va da roadele necesare schimbarii mediului romenesc de afaceri, iar capitalul va fi investit si in domenii productive, nu numai in tigari, bauturi, servicii, etc.
Prin masurile luate recent, precum si prin cele care se vor lua, apreciem ca exista conditii pentru ca “tinta” de aderare la U.E., in 2007 sa fie cat mai reala, chiar daca in prezent, in comertul cu U.E., Romania “scoate din buzunar mai mult dolari decat aduce”.
Dar pretul aderarii la U.E. este platit de toate tarile candidate, fiind insa mai putin “usturator” pentru tarile cu economii atractive. Date fiind cele aratate precum si angajamentele luate la reuniunea istorica de la Atena din din 16 aprilie 2003, cu privire la o “singura Europa”, in care sa intre Bulgaria si Romania, sa uram drum bun Romaniei catre Uniunea Europeana!
|
|
