|
Nr. 39, iunie - iulie 2003
Interviu cu doamna Magda Botez,
Consul General al Romaniei la Montreal
Letitia Militaru
18 iunie 2003, 7.30 a.m. ... Am acceptat intalnirea bucuroasa ca la ora aceea am putea fi deranjate mai putin, dat fiind programul - inca sau deja - incarcat al noii echipe din Consulatul general al Romaniei la Montreal.
Tribuna Noastra: Bine ati venit la Montreal! Aceasta scurta intalnire va incepe cu : daca ar trebui sa va prezentati romanilor de la Montreal, ce le-ati spune mai intai?
Magda Botez: Cred ca le-as spune ca sunt foarte aproape de dansii, intrucat am plecat din Romania in 1979, impreuna cu mama si fetita mea care la varsta aceea avea 5 ani. Am primit azil politic in Elvetia, unde am lucrat ca medic stomatolog si chirurg la “Policlinique universitaire” din Lausanne, iar dupa aceea am ajuns in Statele Unite. In Romania m-am intors cu sotul meu Mihai Botez in 1992, deci binisor dupa Revolutie.
T.N.: Pentru cei care nu l-au cunoscut sau stiu mult prea putin despre Mihai Horia Botez, subiniez ca este vorba de matematicianul si profesorul universitar, care, odata devenit dizident anti-Ceausescu, si-a pecetlui pentru totdeauna cariera de pedagog si succesele profesionale. Desi multi din apropiati, dupa evenimentele din 1989, au aruncat umbre de indoiala asupra atitudinii sale fata de noua putere, Mihai Horia Botez si-a pastrat principiile clare, principii care “puneau pret pe competenta si nu pe judecati generale”. Experienta l-a transformat intr-un diplomat perfect, fermecator ca personalitate, sclipitor si amuzant (N. Manolescu). Asa l-am cunoscut, in toamna lui 1994, cand, ca redactor-radio, l-am intervievat la Sala Radio cu ocazia unui concert ce reunise (pentru cateva ore) viata politica si viata muzicala a capitalei, pentru simplul motiva ca dirijorul din acea seara era o marcanta personalitate politica a unei tari nordice.
T.N.: In 1994 Mihai Horia Botez reprezenta Romania la ONU…
M.B.: Este adevarat, apoi, pana in 1995, a fost la Washington DC, in aceiasi functie. Sotul meu a fost un om absolut de exceptie. Avea inteligenta bunatatii si bunatatea inteligentei. Fiind matematician, profesoor la Hoover Institution, stia - in orice situatie data - sa faca pe intelesul tututor solutia pe care o gasea. Imi amintesc ca la inceput, la una din primele reuniuni diplomatice la care am participat, le-a spus celor de fata - el nefiind diplomat de cariera - ca pentru primele trei luni cere permisiunea greselilor, dar ca dupa aceste trei luni nu le va mai face, ca pasul sau va fi unul rapid si ca cere colaboritorilor sai sa munceasca cel putin jumatate din cat munceste el. Muncea non-stop, inteligent. Era nu numai eficient. Era si o bucurie sa lucrezi cu el, dupa cum mai spun vechii colegi.
T.N.: Ne-ati spus ca ti plecat ca “refugiat”. Azi aveti dubla cetatenie?
M.B.: Sunt cetatean roman si cetatean american. Unui american poti sa-i spui ca-i idiot, dar nu mincinos! V-am pregatit pentru o marturisire si s-ar putea sa nu ma iubiti foarte tare: dragostea pentru Romania mi-a fost insuflata de sotul meu. Avea o iubire aparte pentru acest pamant “uitat de oameni si de Dumnezeu”. Sunea ca, in loc sa-i criticam, putem sa-i ajutam pe cei de acasa. Spunea ceva foarte frumos: ca Romania este MAMA. S-ar putea sa va sochez, dar fiind si psiholog, eu am gasit ca este “tochant”: sa presupunem ca mama (a mea, a dvs., a oricui) este o prostituata. Ei, niciodata, in calitate de fiu sau fiica, nu spunem asta, incercam sa spunem un lucru bun. Deci, de la el am invat sa iubesc Romania. La inceput, putin - pentru ca aveam acrelile mele, resentimentele mele. Incet-incet, am inceput sa vad lucrurile prin prisma lui, am inceput sa iubesc cu pasiune pamantul de unde am plecat.
T.N.: Stiati ca la momentul la care ati fost numita Consul la Los Angeles, la 18 august 2002, la Montreal nu mai era de multa vreme un “consul general”, iar la Ottawa postul de ambasador era vacant?
M.B.: Da, eram la curent. Situatia Statelor Unite era una speciala, in contextul politc mondial. Personal, am vizitat Montrealul ca sa-m fac o imagine despre ceea ce exista aici ca reprezentare a Romaniei si, mai ales, sa vad daca eu insami puteam sa aduc in plus la imaginea Romaniei.
T.N.: Cum vedeti dumneavostra, ca femeie statutul de diplomat?
M.B.: Pentru ca sunt medic si de multe ori in cariera mea vietile semenilor mi-au fost in mana (i-am operat sau tratat), am invatat o disciplina riguroasa de viata. Sunt un om care face ceea ce spune si sune ceea ce face. Ca sa simplific, emotiile, atunci cand le voi avea, ma privesc, dar asta nu se va vedea in relatiile mele cu comunitatea romaneasca de aici. Intentionez sa lucrez cu intregul, nu cu fractiuni. Asta se va vedea de la inceput. Va fi putin dureros pentru ca, pobabil, comunitatea este obisnuita sa lucreze intrucatva prin eliminare si fie anumite grupuri privilegiate, iar altele sa treaca mai in umbra, marginalizate. Nu se va intampla acest lucru cu mine, pentru ca vreau sa va amintesc ca eu sunt aici ca sa reprezint tara de unde am plecat cu totii, ca Romania are nevoie de ajutorul dvs., asa ca va rog pe toti cei de aici sa va uniti, sa ma ajutati sa facem ceva pentru “locul sfant de unde am pornit”, cum spunea sotul meu.
T.N.: Sa inteleg ca vom discuta prioritatile misiunii dumneavoastra cu proxima ocazie…
M.B.: Da. Va multumesc pentru acest interviu de prezentare.
T.N.: Si noi!
|
|
