|
Nr. 39, iunie - iulie 2003
PENTRU MEMORIA DE MAINE
Despre experimentul comunist sovieto-roman intitulat “reeducare cu demascare”
Timofei N. Mandru, Montreal
Au trecut 13 ani de la Revolutie, dar Romania continua sa se zbata in aceiasi tranzitie istovitoare si fara speranta, care vine dupa o jumatate de secol de suferinte, de umilinte, de lipsuri pentru care nimeni nu ne va despagubi vreodata. “Construirea societatii socialiste si inaintarea Romaniei spre comunism” au la baza un imens sacrificiu uman - milioane de vieti omenesti, de destine distruse pentru totdeauna.
Incepand din acest numar “Tribuna Noastra” va propune un foileton despre inchisorile comuniste din Romania, in epoca in care “elanul revolutionar” ajunsese la paroxism. Unii cititori vor gasi, poate randurile care urmeaza greu de suportat. Limbajul “dur” este insa mult mai usor de suportat in comparatie cu situatiile limita pe care autorul acestor randuri a trebuit sa le indure.
Timofei N. Mandru, fost detinut politic si unul dintre cobaii acestui experiment, a fost arestat in noaptea de 21/22 iulie 1950, impreuna cu majoritatea membrilor organizatiei anticomuniste si antisovietice calndestine careia apartinea. Avea 17 ani. Dupa ce a fost judecat si condamnat, Timofei Mandru a trecut prin urmatoarele inchisori: Inchisoarea Militara constanta; Vacaresti - Bucuresti; Jilava; Aiud; Gherla; Targu Ocna; Galati; lagarele de munca fortata Salcia si Gradina; inchisoarea Botosani.
In Romania vanduta - laolalta cu intreg rasaritul si centrul Europei de englezi si americani lui Stalin in anul 1943 la murdarul si rusinosul targ de la Ialta, in Romania care - dupa semnarea la data de 12 septembrie 1944, la Moscova, a Conventiei de armistitiu dintre Romania si Natiunile Unite a fost ocupata in intregime de Armata Rosie, Moscova insusindu-si din nou Nordul Bucovinei, tinutul Hertei si Basarabia, in Romania in care, dupa ce Moscova prin A.I. Vasinski si in pofida refuzului regelui - a impus demiterea guvernului Radescu si numirea guvernului procomunist Petru Groza, au inceput si au mers crescendo represiunea, teroarea si crimele impotriva celor care se opuneau comunismului sau care refuzau comunizarea tarii.
S-a trecut la arestari din ce in ce mai numeroase pe motive politice; falsificarea rezultatului alegerilor parlamentare “libere” din 19 noiembrie 1946 - actiune tipic comunista - a fost urmata de dizolvarea partidelor istorice P.N.T. Maniu-Mihalache, P.N.L. - Bratianu, de arestarea, judecarea si condamnarea liderilor acestor partide, precum si a multora dintre membrii acestora, de silirea monarhului roman sa abdice (la 30 decembrie 1947) si de proclamarea Republicii Populare Romane, de infiintarea Partidului Unic al clasei muncitoare (P.M.R,. rezultat al unificarii Partidului Comunist din Romania cu Partidul Social-Democrat al lui Stefan Voitec).
Concomitent cu intensificarea represiunii si a terorii s-au intensificat si actiunile de sovietizare a Romaniei - pe care, in numai cativa ani, Partidul Unic al clasei muncitoare (P.M.R.) aservit, indrumat si controlat de Moscova prin consilierii sovietici de la Bucuresti, a transformat-o intr-un vast lagar ingradit cu garduri duble si inalte de sarma ghimpata. In acest “lagar” au fost infiintate o multime de inchisori, lagare de munca fortata, centre de exterminare, azile psihiatrice pentru adversarii politici, centre de deportare, centre D.O. (domiciliu obligatoriu), gropi comune pentru cei asasinati sau executati pe motive politice.
“Reeducarea” cu “Demascari” (reeducare cu torturi) a inceput intr-o zi din luna noiembrie 1949 si s-a desfasurat in strict secret in Penitenciarul Pitesti - primul laborator al experimentului, in care s-au format tortionarii, primele cadrea ale reeducarii. De aici, din ordinul Ministerului Afacerilor Interne si al Securitatii, prin col. M.A.I. Iosif Nemes, inspector in Directia Generala a Penitenciarelor si Lagarelor de munca, actiunea de “reeducare cu demascari” a fost extinsa si in alte inchisori din tara, dupa cum urmeaza: 28 martie 1950, Penitenciarul din Brasov, 25 mai 1950, Lagarul de munca fortata si de exterminare Penisnsula - Canalul Dunare - Marea Neagra; 31 mai 1950, penitenciarul T.B.C. Targu Ocna; 6 iunie 1950, Penitenciarul Gherla; martie 1951, Penitenciarul Ocnele Mari.
Actiunea experiment “Reeducare cu demascari” - proiectata, inspirata si condusa din umbra de N.K.V.D., prin consilierii sovietici din ministerul Afacerilor Interne al R.P.R. si din Securitatea Romana - a fost organizata si condusa de lucratori superiori din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al R.P.R., Directia Generala a Securitatii si din Directia Generala a Penitenciarelor si Lagarelor, prin urmatoarele cadre: Marin Jianu, ministru adjunct in M.A.I.; col. M.A.I Raileanu; cl. M.A.I Iosif Nemes, inspector sef al D.G.P.; general maior de securitate si ofiter K.G.B. Alexandru Nicolschi (Boris Grumberg); locotenent-colonel M.A.I Tudor Sepeanu, sef serviciu Inspectii in D.G.P.; colonel de securitate Marin Constantinescu, fost tapiter, apoi luptator voluntar in brigazile comuniste in razboiul civil din Spania, poreclit “tapiterul”, Tunsul, Duba; colonel de securitate Ludovic Cseller (Zeller), mai intai inspector -sef in D.G.P., apoi Director general al D.G.P. pana la caderea in mai 1952, a grupului deviationistilor Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu alias Tescovici; colonel de securitate Misu Dulgheru (Dulbergher) - ofiter acoperit INU (Directia de spionaj N.K.V.D.), aflat in conducerea Securitatii inca de la infiintarea acesteia in august 1948; colonel Ion Baciu, sef serviciu n Directia Generala a Penitenciarelor si Lagarelor de munca (inainte de comunism fusese chelner la restaurantul ARO din Brasov); capitanul de securitate Carnu de la Inspectoratul Regional de Securitate Pitesti; slt. de securitate Mecu de la Inspectoratul Regional de Securitate Pitesti; un locotenent, un sublocotenent si un sergent major de la Inspectoratul Regional de Securitate Pitesti, ale caror nume nu au fost cunoscute; locotenent major de securitate Iordache, de la Inspectoratul Regional de Securitate Pitesti; locotenent-major M.A.I. Alexandru Dumitrescu, director al Penitenciarului Pitesti; Ion Marina (Iticovici), referent politic M.A.I. la Penitenciarul Pitesti; locotenent M.A.I. Mihai Mircea, sef al Biroului Inspectii al penitenciarului Pitesti; slt. M.A.I. Marin Jugaru, loctiitor al sefului Biroului Inspectii din Penitenciarul Pitesti; capitan M.A.I. Constantin Gheorghiu, director al Penitenciarului Gherla; locotenent Gheorghe Sucigan, seful Biroului Inspectii al Penitenciarului Gherla; slt. Constantin Avadanei, sef Birou Inspectii al Penitenciarului Gherla; locotenent M.A.I. Ciumas, ofiter politic Birou Inspectii al Penitenciarului Gherla; locotenent M.A.I. Zamfirescu, comandant al lagarului Peninsula - Canalul Dunare - Marea Neagra, fost hamal in Portul Constanta; locotenent M.A.I. Chirion, ofiter politic, sef al Biroului operativ al Lagarului de munca fortata si de exterminare Peninsula - Canalul Dunare - Marea Neagra; locotenent M.A.I. Bruma, director al Penitenciarului T.B.C. Tg. Ocna; slt. M.A.I. Augstin Sleam, sef al Biroului Inspectii al Penitenciarului T.B.C. Tg. Ocna, directorul si ofiterul politic al Penitenciarului Brasov; directorul si ofiterii politici ai Penitenciarului Ocnele Mari.
“Ma banditilor! Sa va iasa din cap Jilava, Aiudul si celelate inchisori in care ati stat si de la care veniti! Si sa va iasa din cap americanii … si alte prostii, caci aici este Universitatea Gherla! Iar langa ea se afla cimitirul Roja Sandor.”
Conducatorul executant si tortionarul-sef al centrului de “reeducare cu demascari” Pitesti a fost detinutul politic Eugen Turcanu, nascut la 8 iulie 1925 in comuna Paltinis-Campulung (Bucovina). La arestare, era student in anul II la Facultatea de Drept din Iasi. A fost legionar F.D.C.-ist din 1940 pana in 1947, cand s-a inscris in uniunea Tineretului comunist din Romania in care a activat pana la activarea sa, in luna iunie 1948. Era casatorit cu una din fiicele avocatului Erhan din Campulung Moldovenesc, ajutor de comandant legionar si vechi legionar gradat de Corneliu Zelea Codreanu. La 5 ianuarie 1949 Eugen Turcanu a fost condamnat de Tribunalul Militar Iasi la 7 ani inchisoare corectionala pentru participare la rebeliunea legionara din 1941 si pentru intreaga sa activitate legionara de pana in iunie 1946. Initiatorul, conducatorul executant si tortionarul sef al centrului de “reducare cu demascari” Gherla a fost detinutul politic Alexandru Popa (Tanu), nascut la 13 noiembrie 1924 in comuna Prajila, judetul Soroca (Basarabia). La arestare era student in anul II la Facultatea de Agronomie din Iasi. Arestat la jumatatea lunii mai 1948, este condamnat de tribunalul Militar Iasi la 6 ani de inchisoare corectionala (anticomunista).
In vederea actiunii-experiment “reducare cu demascari”, care viza studentimea - intelectuali in devenire, cu cateva exceptii de detinuti nestudenti --inchisoarea Pitesti a fost golita de detinuti nestudenti, care au fost transferati in alte inchisori, in locul lor, in Penitenciarul Pitesti fiind comasata marea majoritate a detinutilor care fusesera studenti pana la arestare.
Inainte de transferarea detinutilor fosti studenti la Penitenciarul Suceava la Penitenciarul Pitesti, detinutii Eugen Turcanu si Alexandru (Sura) Bogdanovici - fost initiator si conducator al reeducarii prin autoconvingere - au infiintat in luna februarie 1949 in Penitenciarul Suceava Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste (O.D.C.C.).
Dupa ce in luna mai 1949 Penitenciarul Pitesti a devenit penitenciar pentru detinutii fosti studenti pana la arestare, acestia s-au bucurat de un regim normal de detentiune, de o mancare relativ mai buna decat in celelalte inchisori din Romania, de scoaterea zilnica la aer, de un bun comportament al lucratorilor din administratia inchisorii. Studentii aveau dreptul de a trimite familiilor lor o carte postala in care sa ceara lunar un pachet de alimente - insa nu alimente de lux - in greutate de 5 kg, precum si un vorbitor lunar. Insa aceasta imbunatatire a vietii detinutilor din inchisoarea Pitesti n-a durat decat o luna de zile.
Dupa inspectia pe care un inalt personaj din M.A.I. a facut-o la Penitenciarul Pitesti, au inceput restrictiile: scurtarea timpului de plimbare in curtea penitenciarului sau chiar renuntarea la scoaterea detinutilor la aer pentru a-si scutura paturile si hainele; anularea dreptului de a trimite si primi scrisori sau pachete si de a avea vorbitor; izolarea totala a detinutilor in camerele sau celulele in care erau incarcerati, fara posibilitatea de a intalni alti detinuti; interzicerea plimbarilor in camere sau celule precum si vorbitul intre detinuti; in timpul zilei detinutii erau obligati sa stea numai la marginea patului, in pozitia in care se sta pe scaun. Detinutii care nu respectau aceste ordine erau batuti de militienii-gardieni si chiar de directorul inchisorii, locotenent-major Alexandru Dumitrescu. Aceasta situatie a durat pana in luna februarie 1950, cand ministrul adjunct al M.A.I. Marin Jianu, inspectand Penitenciarul Pitesti, a ordonat incetarea unora din aceste restrictii.
|
|
