|
Nr. 39, iunie - iulie 2003
Razboiul sexelor
Liliana Nicorescu
In ianuarie 2003 a aparut varianta in limba romana a lucrarii “Religiile, izvoare de subjugare a femeilor” semnata de prof. universitar Anisia Campos. Subtilul - Invitatie la reflectie si actiune -, precum si ultimele randuri ale prefetei semnata de Dr. Remus Tzincoca (cel caruia ii datoram prezenta editie) m-au determinat sa scriu randurile urmatoare, un omagiu autoarei si, in acelasi timp o modesta prelungire a reflectiilor domniei sale pe marginea conditiei femeii de ieri, de astazi si, cu putin ghinion de maine …
“Lucrarea doamnei Anisia Campos va suscita posibile dezbateri, polemici, reactii adverse, dar va ramane, dincolo de toate acestea o << invitatie la reflectie si actiune >>, << un gest de solidaritate fata de toate surorile mele, casta feminina >>.”
Femeia moderna: coafata si imbracata in pas cu moda (sau contrar tuturor tendintelor acesteia), libera in gandire si in exprimare, independenta, cu o cariera frumoasa si promitatoare in fata, stapanind fara probleme tot mai nabadoiosii si seducatorii cai-putere ai vremurilor noastre …
Femeia moderna: Profesoara, Avocata, Actrita, Scriitoarea, Politista, Medicul, Astronautul, Preotul, Soldatul si atatea altele … “Femeia moderna” este o realitate dar si o iluzie!
O analiza atenta a lucrurilor arata un dezechilibru atat de evident intre cele doua sexe, incat cucerirea spatiului, descoperirile stiintei, ale tehnicii, pana si ingratele si sofisticatele mijloace de distrugere in masa par o joaca de copil in comparatie cu eforturile umilitoare ale femeilor, de la Facere incoace, de a-si demonstra si apara statul de … fiinte umane, cu indatoriri dar si cu drepturi, cu sentimente, aspiratii, idei, nelisnisti, sperante. Care sunt cauzele care au condus si contribuit la adancirea prapastiei care le desparte pe fiicele Evei de urmasii lui Adam?
Reprezentantele sexului “slab” dar “frumos” trebuiau convinse ca, stiintific vorbind, nu poate exista egalitate intre femei si barbati: sangele femeii contine mai putine globule rosii, mai putina hemogoblina si mai multa apa decat sangele barbatului, capacitatea ei toracica, vocala, scheletul sunt mai mici decat la babat; forma exterioara a craniului barbatilor e un semn neindoielnic de superioritate intelectuala; Spencer sustine chiar ca acivitatea intelectuala si procreatia sunt incompatibile.
Fizic inferioare, femeile au trebuit mentinute in inferoritate intelectuala. Secole intregi “educatia” tinerelor fete s-a rezumat la nimicuri care azi ne fac sa zambim. Dupa revolutia franceza lucururile incep, timid, sa se schimbe ici-colo. Nu orea repede, insa, fiindca “Ratiune vrea ca femeile care se vor incapatana sa scrie carti sa nu mai aiba dreptul de a avea copii” (conform unui proiect de lege elaborat la 1801 de revolutionarul francez Sylvain Marechal). In Londra, Queen’s College nu le permite invatatoarelor - pe care incepe sa le formeze inca din 1848 - sa obtina o diploma pana in 1878. Nici la Oxford sau la Cambridge lucrurile nu stau mai bine: tot ce putea obtine o femeie aici erau cursurile de … pian. In Norvegia, femeile sunt admise in universitati dupa 1884. In Finlanda, din 1870, dar cu permis special, care va fi abolit in 1901. In Spania femeile pot frecventa universitatile abia dupa 1888, tot cu un permis special, la care se va renunta in 1910. In Germania, incapand cu anul 1901 femeile se pot inscrie la universitatile din Heidelberg si din Freiburg.
In Canada (provincia Quebec), jurnalistul Olivar Asselin a scris ca dand dreptul de vot femeilor se dadea dreptul de vot la “mii de creiere de pasari”.
In Franta (…) ziarul Le Figaro se intreba daca dupa dreptul de vot acordat femeilor vor vota si boii.
Nici in plan politic sansa n-a suras femeilor cu una cu doua. A fost nevoie de aproape un secol pentru ca femeia sa obtina - greu, ca pe o jucarie de mare pret - dreptul de vot: in Finlanda - in 1906; in Norvegia - in 1912; in Marea Britanie - in 1928; in Spania - in 1931; in Franta - in 1945; in Argentina - in 1946; in Elvetia - in 1974; in Portugalia - in 1976; in Lichtenstein - in 1984, etc., etc.
Poate ca incercarile de a tine femeia departe de orice sursa de instructie au pornit nu de la ideea ca ea este incapabila de efort intelectual, ci din convingerea naiva ca rostul ei pe lume tine mai mult de pragmatica decat de domeniul abstract al a gandirii. O simpla lege a firii - femeia poate aduce pe lume copii, desi ambele sexe sunt capabile sa procreeze - a facut din ea un instrument, o simpla “mana de lucru” buna la toate.
Substanta problemei sta in natura “religoasa” a fiintei umane, urmarite de spaime ancestrale, de ideea fixa - si gresita - a unui soi de monstru care, de acolo de sus, ne pandeste orice gest si orice vorba, gata sa ne nimiceasca de la o clipa la alta. E adevarat ca Dumnezeul Vechiului Testament este mai degraba vindicativ si intolerant fata de “copii” Sai, dar nici omenirea, nici esenta insasi a crestinismului nu se pot rezuma numai la Vechiul Testament.
“Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie”. (Facerea 1,27)
“Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie.” (Facerea 2,7)
“Sia azis Domul Dumnezeu <> (…) Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam. Si azis Adam: iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata de la barbatul sau.” (Facerea 2,22-23)
In Noul Testament familia este mai degraba intrega comunitate a credinciosilor. Statutul femeii este radical schimbat: Eva cea pacatoasa, iscoditoare si nechibzuita atinge dumnezeirea, primind in trupul ei faptura divina. Isus insusi practica si propavaduieste un alt tip de relatii interumane, intelegerea, iubirea, mila fata de aproape depasind in intensitate -si prin exemplu viu al lui Hristos-tot ce omenirea vazuse si traise pana atunci.
De secole, oamenii vorbesc - fiecare dupa puterile sale - despre Iisus, despre jertfa sa, despre minunea Nasterii Sale si sansa mantuirii nostre.
In mod paradoxal insa, modelul de gandire si de conduita absolut unic in lume, pe care prezenta Sa printre noi ar fi trebuit sa ni le impuna, ne lasa reci. Il judecam inclestati in propriile nostre limite omenesti: a venit, a patimit, a murit si a inviat deci vom fi mantuiti.
Lumea pare sa fi incremenit in epoca Vechiului Testament.
“Femeia este facuta de natura pentru munca domestica si trebuie sa fie supusa sotului sau si sa-l asculte.” (Papa Leon XIII)
“Fiecare femeie ar trebui sa fie coplesita de rusine la ideea ca este femeie” (Clement din Alexandria)
“Femeia este poarta infernului” (Tertulian)
“Femeia este dependenta de barbat pentru ca se ocupa de treburile casnice si de bucatarie” (Sf. Ioan Gura de aur)
“Legile, ca si femeile, sunt facue pentru a fi violate” (judecatorul Dionne, Quebec)
Drumul femeii spre libertate, spre afirmarea de sine, a mers paralel cu drumul intregii umanitati spre educatie - in sensul laic al cuvantului -, spre ruperea pecetilor pe care gandirea si traditia bisericii le-au pus secole in sir, peste spiritul uman. Nimeni nu poate contesta rolul Bisericii in conservarea si imbogatirea culturii unei colectivitati, oricare ar fi, tot asa cum nimeni nu poate trece peste gravele sale erori, care, din “exces de zel”, au aschimbat iremediabil cursul istoriei omenirii. Coincidenta sau nu, femeia a fost recunoscuta ca egala a barbatului numai atunci cand si acolo unde Biserica s-a retras din viata publica si s-a multumit cu mult mai decentul si nobilul statut de “trup al lui Hristos”. Pe de alta parte, trebuie inteles - si respectat - faptul ca nici unul dintre sexe nu va accepta suprematia celuilalt (in nici un caz pentru totdeauna). Supunerea fata de Dumnezeu nu trebuie confundata cu supunerea fata de barbat, tot asa cum emanciparea femeii nu trebuie confundata cu haosul, cu anarhia sau cu vreun curent subversiv de gandire care va culmina, candva, cu reinstaurarea matriarhatului.
Exista pe lumea aceasta lucruri de care unii se pot indoi, dar care, totusi, nu pot fi “negociate” sau acordate dupa bunul plac. Iar demnitatea femeii cu tot ce inseamna si implica aceasta, este unul dintre ele.
|
|
