|
Nr. 39, iunie - iulie 2003
Ziua nationala a autohtonilor
Nona Donos
21 iunie, o zi in care canadienii celebreaza si recunosc bogata contributie pe care inuitii, metisii si primele natiuni o aduc in societatea noastra. Desi amerindienii sarbatoreau de generatii aceasta zi, oficial, in calendarul Canadei, nu se recunostea aceasta celebrare anuala.
In 1982, Fraternitatea indienilor din Canada cere ca ziua de 21 iunie sa fie recunoscuta ca ziua solidaritatii autohtone. In 1990, pentru prima data intr-o provincie, Quebecul desemneaza ziua de 12 iunie ca Zi a celabrarii culturii autohtone. In 1995 Comisia regala pentru popoarele autohtone recomanda adoptarea unei Zile nationale a Primelor natiuni. In 1996, la 13 iunie, fostul guvernator general al Canadei, Romeo Leblanc, declara 21 iunie ca ZIUA NATIONALA A AUTOHTONILOR, ca urmare a numeroaselor consultari cu grupurile de pe intreg teritoriul Canadei. Astazi, aceasta celebrare face parte din festivitatile nationale reunite sub numele de “Le Canada en fete” ce debuteaza la 21 iunie si se termina la 1 iulie, in ziua de 21 iunie, ziua Solstitiului de vara este sarbatoarea luminii. In timpul ceremoniilor, cei care le savarsesc acumuleaza energii pentru tot anul. Cum este ziua cea mai lunga din an, se considera ca are cel mai mare nivel de energie. Ziua incepe prin purificarea in vapori. Apoi urmeaza celebrarea Rasaritului, care este in zori, in jurul orei patru si jumatate. Urmatorul gest semnificativ este construirea unui cort ce simbolizeaza legatura cu Pamantul. Ceremonia continua prin cantece inchinate Solstitiului ce soseste dupa mijlocul zilei, spre ora trei. Toate preparativele zilei se fac in liniste. Atitudinile sunt rezervate pe toata durata de lumina, pentru a lasa loc acumularilor de energii. Este ziua in care se vorbeste cel mai putin. Apusul soarelui declansaja bucuria petrecerii in grup. Rasul dansul si rugaciunea constitue valori spirituale ale celor dintai natiuni. Dansul evoca incarnarea pe pamant a energiilor perfecte ale lui Ungawi, exponentul formei ideale. Rugaciunea se face ca energiile sa se incarneze pe Pamant in deplina perfectiune. Focul aprins la apus, Focul Solstitiului, va fi intretinut toata noaptea de toti membrii comunitatii si este deja imaginea energiilor acumulate in ziua care tocmai s-a incheiat. Fiecare punct cardinal, in spiritualitatea amerindiana, reprezinta o forta spirituala ce poarta numeroase invataturi. Ziua Solstitiului de vara este asociata Sudului. Prin aceasta prisma, Solstitul de vara ii invata si ii sustine finalizarea tuturor proiectelor. Sudul este energia reusitei si evolutia permananta. Rasul, bucuria, inocenta, dragostea se asociaza acestui punct cardinal. Animalul care il reprezinta este coiotul. Lipsit de frumusete fizica, acest animal este cel care joaca cele mai subtile feste omului, obligandu-l sa invete, in ciuda superioritatilor sale. Rasul - sau mai bine zis atitudine de “a sti sa razi de tine insuti” - este considerat in randul primelor natiuni una din cele mai mari virtuti. Umorul ocupa un loc strategic in spiritualitatea amerindiana. Cand suntem veseli suntem mai putin expusi bolilor. Cand esti capabil sa razi de tine si de erorile pe care le-ai facut, ceea ce ai invatat din aceste erori este de o valoare inestimabila. La Solstitiul de vara, femeile care sunt deja bunicute danseaza cu cosuri pline de grane sau porumb pentru a invoca abundenta viitorului , dragostea si compasiunea de atatea ori necesare in viata.
Cele de mai sus le-am aflat de la purtatorul de cuvant al Zilei Autohtonilor, Vultur Albastru, pe site-ul Marelui Sanctuar al Focului Sacru, organizat in careul Grande Allee Est, Place George V, Manege militaire, chiar in orasul Quebec.
|
|
