|
Nr. 40, august - septembrie 2003
IARBA VERDE DE ACASA,
SA MA RATACESC IN LUME, NU MA LASA!
Letitia Militaru
In acest inceput de vara, dupa “Poveste fara sfarsit”, jucata in fata copiilor din parohia Sf. Ioan Botezatorul din Montreal, am rapit d-lui Adrian Munteanu cateva momente sa mai aflam cate ceva depre cel care ne-a purtat pe taramuri de fantezie …
“Gandul de la care am plecat a fost sa ma ratacesc printre toti oamenii care pastreaza un dram de inocenta. Cred ca ei sunt din ce in ce mai putini, dar eu ii caut cu asiduitate. Ati observat ca eu imi fac datoria, indiferent de conditiile in care joc piesa cu convingerea ferma ca si atunci cand, prin absurd, in salile de spectacol va ramane un sigur om, acela inseamna ca si-a dorit sa vina in intampinarea frumosului artistic, ca el este cel mai bun spectator si trebuie onorat.
In ceea ce priveste montarea piesei, mi-a fost destul de greu pentru ca initial, eu am scris 365 de basme, unul pentru fiecare zi a anului, basme concentrate in trei volume.
Dupa aparitia lor, m-am gandit sa compun un recital, care a fost o impletire a pasiunii pentru scris cu pasiunea pentru interpretare. Am selectat doar 11 basme. Am creat acest spectacol din dorinta de a aduce un zambet si o lacrima de “acasa”, de a cuprinde in mreaja bucuriei si mirarii orice spectator intre 7 si 77 de ani. Copii percep pe un anumit registru basmele, dupa care le ramane celor cuexperienta de viata sa savureze continutul si morala fiecarei secvente.”
M-am intrebat daca stateam de vorba cu un actor. D-l Adrian Munteanu mi-a raspuns:
“Nu sunt actor prin studii sunt actor prin pasiune. Sunt profesor de limba si literatura romana. In prezent, sunt redactor la Societatea Romana de Radiodifuziune, realizatorul emisiunii “Universul cultural” pe canalul Radio Cultural. Pasiunea pentru teatru vine inca din liceu. Mi-a adus in timp 21 de premii nationale de interpretare si numai o situatie nefericita din familie a facut sa nu devin actor de profesie. Prin formatie, sunt slujitorul celor care au un dram de sensibilitate, a celor care se apleaca spre orice forma de frumos. In emisiunile mele, stau de vorba cu oameni care au ceva de spus, oameni care s-au exprimat deschis in campul artelor, oameni care se pot constitui in modele. In ceea ce priveste RADIO-ul, detest tot ceea ce este comert pur. N-as putea supravietui intr-un radio comercial. Ma bucur ca Radiodifuziunea Romana isi poate permite inca aceste segnmente de cultura, care sa acopere toate nivelele de instruire si nevoi ale auditorului.”
Am aflat ca spectacolul lui Adrian Munteanu este primul in acest gen. In perspectiva un altul …
“Cu “Poveste fara sfarsit” am dat numai cateva spectacole in Romania, dupa care am facut acest turneu de 13 reprezentatii din Vancouver pana la Montreal, dar ma asteapta un alt drum greu … la Brasov. Spun aceasta, pentru ca o alta idee a mea va intra in aplicare: Voi realiza recitaluri de basme si muzica, cu toate filarmonicile din tara. Ilustratia muzicala va apartine cu totul orchestrei.
Interactivitatea cu spectatorul va ramane primordiala si va compensa cu siguranta momentele “de cabina” (n.r. momentele de inregistrare ale emisiunilor), ale radiofonistului … Toata calatoria mea aici in Canada a fost fabuloasa. Am cunoscut locuri, oameni, romani cu situatii si deveniri diferite, am cunoscut Montreal-ul in festival, Montreal-ul intr-un moment de frumos artistic.”
|
|
