|
Nr. 40, august - septembrie 2003
JAMAICA
Marcela Trana
Mai mult de un milion de turisti viziteaza Jamaica in fiecare an. Fie ca se bronzeaza sub soarele fierbinte al Caraibelor, fie ca sorb punch-uri cu rom, fie ca danseaza pe ritmuri de reggae facut celebru de (sau care l-a facut celebru pe) Bob Marley… oricum, ei lasa anual pe insula ce l-a vrajit pe Cristofor Columb, peste 400 de milioane de dolari.
Asa se zice: ca, dupa ce a debarcat pe insula, la prima sa calatorie peste ocean, “Amiralul Oceanului”, cum ii placea genovezului sa i se spuna, impresia cu care s-a intors in Spania a fost atat de profunda incat a descris-o ca pe un “paradis” si s-a grabit sa o viziteze din nou, la prima ocazie! Iar la afirmatia ca el ar fi “descoperit” Jamaica, localnicii de azi raspund ca, dimpotriva, ei l-au gasit pe Columb atunci cand, pierdut intr-o Lume Noua pe care si-o imaginase cu totul altfel, trasese la mal undeva intre Montego Bay si Ocho Rios… Partea cetoasa a chestiunii este ca despre bastinasii Arawak, gasiti aici de spanioli, n-a mai ramas nici amintirea…Actualii locuitori nu sunt decat urmasii sclavilor africani adusi de englezi prin secolele XVII-XVIII, dupa ce au preluat stapanirea asupra arhipelagului Caraibelor… “Meritul” lor in gasirea unui Cristofor Columb nu poate fi, asadar, decat cel putin indoielnic…! Dar asta-i cu totul alta poveste. Legendele plac si ii amuza pe turisti, care se intreaba cand le va veni si lor randul sa figureze intr-o poveste cu “rataciti” gasiti pe plaja de o vesela societate, iesiti sa se racoreasca in mare dupa cine stie ce partida indracita de raggae…
Spuneam ca, dupa aproape 200 de ani de dominatie spaniola, Jamaica a trecut sub control englez. Asta s-a petrecut in ultima parte a sec. XVII, in cadrul fenomenului de decadenta a imperiului colonial al Spaniei (cel in care…”soarele nu apune niciodata”… cum obisnuia sa spuna Carol Quintul ca sa arate cat de imense erau posesiunile sale). Marea Caraibelor (daca ne referim la denumirea insulei, “Caraibelor”, daca ne referim la vechii autohtoni) a fost timp de sute de ani locul de desfasurare a rivalitatii maritime dintre spanioli si englezi. Sistemul de “brigandaj de stat” promovat sub regina Elisabeta I a Angliei a dus la aparitia unei adevarate generatii de pirati, denumiti “corsari”, deoarece cumparau “permisul de lucru” de la Coroana Britanica si-i plateau acesteia un impozsit pe “venituri”. Capitanul Blood, Morgan (celalalt pungas, nu bancherul), familia Cabot n-au facut nimic altceva. Acesti corsari isi aveau “baza de operatiuni” in minuscula insula Toretuga, adevarat “melting-pot” al violentei si talhariei, unde cutitarii englezi se imbatau alaturi de sclavii fugiti sau rascumparati, convertiti la cultul sabiei de abordaj. Si din Toretuga, ei lansau expeditii impotriva bogatelor porturi spaniole din Cuba, Porto Rico sau Jamaica, de unde i-au si alungat pana la urma pe iberici.
Din 1962 Jamaica a devenit independenta, ramanand, totusi, in cadrul Commonwealth-ului britanic. Si a iesit “in lume”. Cu reggae, dar si cu o oferta turistica din ce in ce mai tentanta. Poate ca nimic nu impresioneaza mai mult atitudinea pasnica si binevoitoare a localnicilor, de la care, dupa aspectul rasta (inselator agresiv si “macho”) dar si cunoscand mostenirea de violenta si faradelege a secolelor trecute, te-ai astepta la un cu totul alt comportament. Pesemne, fosta administratie britanica a avut meritele ei in aceasta directie…
Important este ca, desi viata paturilor largi ale populatiei nu este prea indestulata, jamaicanul te intampina neabatut cu un “Yeah, man!” sau cu un “No problem” care-ti creeaza o stare de reala buna dispozitie. De altfel, buna dispozitie, agrementata cu o anumita doza de nepasare, de insouciance, este cartea de vizita a localnicilor. Pana si postul de politie este numi cu simpatie “free hotel”. Doar ca el este gratis doar la check-in. La check-out te asteapta, si nota de plata, sub forma unei chitante de amenda… Si tot ca regula, orice sejur pe insula se desfasoara intre cateva repere bine definite: plaje precum cele de la MontegoBay, Ocho Rios sau Negril, cu atractiile lor, inclusiv incantatoarea vecinatate dintre mare si munte, atmosfera de permanent carnaval si… romul cu aroma si dulceata specifica (mai tin minte unii dintre dumneavoastra asa-zisul rom “Jamaischi”, dupa numele mijlocasului rapidist de prin anii ’60?) impreuna cu derivatele lui.
Blue Montains, adica inaltimile care aici trec drept munti, nu sunt doar un complement excitant al peisajului marin. Se spune ca pe coastele lor creste cea mai buna cafea din lume. Evident, asta o spun jamaicanii si nicidecum columbienii sau etiopienii din provincia Harrar!
Sunteti cumva naturalisti amatori? Un numar important de specii de pasari unice in lume, de raritati vegetale si floristice va asteapta. Peisajele submarine pot incanta si pe cel mai exigent scufundator. Bariera de corali este inca demna de interes, atata timp cat daunatorii aparuti in ultimii ani n-au apucat inca sa o distruga. Un motiv sa va grabiti… sau sa intrati in randurile ecologistilor. Sau si una si alta!
Iar daca nu sunteti, de fapt, decat niste vilegiaturisti inraiti, pai tot acolo va este locul! Hotelurile? Aproape fara cusur si pentru toate buzunarele. Servicii de buna calitate, o gastronomie variata, de la cea continentala clasica la cea exotica, baruri cu cocktailuri dintre cele mai… ametitoare, infratind muzica cu alcoolurile. Localuri primitoare, plaje imbietoare, bogate in activitati specifice de tot felul - scufundare, surfing, navigatie cu panze, pescuit oceanic (poate nu chiar a la Hemingway, dar oricum…). Pajisti bine amenajate, care nu asteapta decat cart-urile si crosele jucatorilor de golf.
Curiozitati peisagistice de genul cascadei de la Dunnis River Fallas: o succesiune de repezisuri sau cataracte daca preferati, pe o lungime de aproape 200 m si pe care o puteti parcurge in grup, tinandu-va de maini balansandu-va , desculti, pe pietrele raului de munte ce se arunca in mare la cativa pasi de dumneavoastra. Amuzant, interesant si… racoritor! Sau delfinii ce se dau in spectacol in largul plajei de la Port Antonio, sub privirile turistilor incantati. Intrebarea “Care spectacol face mai multa placere privitorilor, cel al delfinilor jucausi, pentru multimea de vizitatori, sau priveslitea acestora, minunandu-ne precum copiii, pentru delfini?” nu a primit inca un raspuns multumitor…
Iar dupa o sedere odihnitoare si nicidecum prohibitiva ca pret (se poate rezerva o saptamana de vacanta la doar 1200 de dolari, in ocupatie dubla, dar si la preturi mai mari, cu avantaje aferente), plecati acasa purtand in suflet o nostalgie comparabila cu cea care il facea pe Harry Belafonte (o vreme locuitor in Jamaica) sa cante Jamaica Farewell sau Kingston Market …
Telefonati-ne la (514) - 937 6411
Inter Pallas Voyages
|
|
