TRIBUNA NOASTRA

"Spune intotdeauna adevarul si nu va mai trebui sa tii minte nimic" (Mark Twain)

Magazin pentru romanii canadieni si nu numai, editat de Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada

DIN SUMAR

Basile Gliga Paradoxuri... sau culmea ironiei

Marcel Anghel Romania si economia de piata

Timofei N. Mandru Pentru memoria de maine (partea a 3a)

Alexandru Lungu Intre doua lumi

Wladimir Paskievici Spre o reabilitare a lui Vintila Horia

Liliana Nicorescu Cronica de cafenea

Anca Fetea Discriminarea pozitiva

Marcela Trana Antilele

Petru Cotnareanu Investitia Imobiliara

ARHIVA

PENTRU MEMORIA DE MAINE

Despre experimentul comunist sovieto-roman intitulat “reeducare cu demascare”

Continuam in acest numar cu episodul trei din foiletonul despre inchisorile comuniste din Romania epocii in care “elanul revolutionar” ajunsese la paroxism. Unii dintre cititori vor gasi, poate, randurile care urmeaza greu de suportat. Limbajul “dur” este insa mult mai usor de suportat in comparatie cu situatiile limita pe care autorul acestor randuri a trebuit sa le indure.

In reeducarea cu demascari din Penitenciarul Gherla, in camera nr. 99, reeducatorii - tortionari Stoian Ion, sef de camera si al comitetului de reeducare al acesteia, si Romanescu Grigore organizau si regizau din cand in cand, in luna aprilie 1951, niste spectacole obscene, pentru a se distra si pentru a-i distra si pe cei care fusesera reeducati, dar mai ales pentru a batjocori Religia Crestina, Sfanta Familie, pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului, pe Sf. Iosif, Sf. Treime, Invierea si Inaltarea Domnului, Sfintele Taine etc, dar si pentru a-i batjocori, degrada si pentru a le distruge personalitatea si credinta in Dumnezeu “banditilor” nereeducabili.

“Cum s-a zamislit si cum s-a nascut Hristos”

In dupa-amiaza primei zile a Pastelui crestin-ortodox din 1951, cei doi reeducatori - tortionari au organizat o sceneta care s-a jucat pe suprafata din mijlocul camerei, suprafata denumita in deradere si dupa imprejurari “manej”, “ring” sau “scena”. Ca actori, i-au ales pe urmatorii detinuti “banditi” (nereeducati): M.O., N. si I. Primul fusese arestat la varsta de 18 ani, executase peste sapte ani de inchisoare din pedeapsa totala primita pentru activitate legionara, iar inainte de arestare fusese ucenic intr-o mare fabrica. Ceilalti doi (N. si I.) fusesera elevi de liceu inainte de arestare si erau condamnati la vreo 5 ani de inchisoare pentru activitate legionara.

Cei trei au fost pusi sa se dezbrace complet. Apoi, M.O. si N. au fost obligati   sa-si infasoare capul pana deasupra sprancenelor cu indispensabilii, ca si cum ar fi purtat un turban. M.O. trebuia sa joace rolul Sf. Nicolae. N., care avea sa joace rolul Maicii Domnului, a fost pus sa-si aseze pe cap izmenele, ca o broboada. Apoi, l-au pus pe I. sa se culce pe pardoseala, cu fata in sus, in centrul “scenei”, si l-au acoperit cu o patura. Langa el, M.O. si N., fortati cu un amestec de injuraturi si lovituri de cozi de matura aplicate in crestetul capului si peste intreg corpul invinetit de batai si schingiuiri anterioare, au inceput sa-si joace rolurile la indicatiile lui Grigore Romanescu: “Hai, Iosife, de ce stai? Pune-o jos si-ncalec-o! Hai, Marie, desfa-ti, fa, picioarele!Y Hai, Iosife! De ce stai? Ce mai astepti? Hai, incalec-o odata!Y Ce, tu nu stii sa fY? Tu n-ai fost niciodata la curve? Si trage-i-o, ma!Y N-auzi, Iosife?Y Hai, fa, desfa-ti si mai mult craciiY si da si tu din cur!Y Si pune-i pe umerii lui Iosif. Ce stai ca o proasta?... Fa, n-auzi ce-ti spun? ‘Tu-ti pastii si dumnezeii ma-ti de curva putu-roasa...” “Hai si in alta pozitie!” “Hai si in pozitia asta!” le ordona Romanescu si le arata cum... “Hai, incepeti! Asa! Asa!... Ca sa vada banditii si idiotii astia care cred in balivernele din Scriptura si in palavrele popilor, cum s-a zamislit si cum s-a nascut Hristos, cristosii mamelor voastre de banditi cretini!...” urlau ca iesiti din minti cei doi reeducatori - tortionari, in timp ce membrii comitetului de reeducare - Marcel Buta, Traian Ungureanu, Sergiu Turcu - precum si ceilalti reeducati din camera radeau cu hohote, privind la ceea ce se petrecea pe Ascena@ pe care napastuitii “actori”, indemnati cu lovituri de cozi de maturi si injuraturi, mimau actul sexual “din care s-a zamislit si nascut Iisus Hristos”. Unii dintre cei care eram “banditi” supusi anchetelor cu torturi continue, si care eram pusi in pozitii chinuitoare “de gandire”, paziti de reeducati (plantoane vigilente, care ne loveau cu cozi de matura sau curele in cazul in care priveam in jos sau inchideam ochii pentru a nu vedea si a nu pufni in ras) nu ne puteam stapani si radeam inabusit, strangand cat puteam maxilarele. Numai Nicolae Mateescu - care innebunise in timpul “demascarii” sale si care era singurul dintre detinutii “banditi” lasat sa stea culcat in timpul zilei -, culcat fiind pe spate si cu palmele asezate sub ceafa, tresarind din cand in cand si nemultumit de ceea ce se petrecea pe asa-zisa scena, arcuindu-si spatele, s-a ridicat pe sezut si, cu un ton de om deranjat, a strigat la reeducatorii - tortionari: “Ba! Da= mai lasati-i in pace, ca s-au f... destul!...” Apoi s-a lasat din nou pe spate, privind in cu totul alta parte.

Dupa ce cei doi “banditi – actori” au terminat de mimat actul procreatiei, “Maica Domnului” a fost pusa sa intre sub patura sub care statea culcat, in pielea goala, “banditul” I. (care arata ca un “Iisus”). Apoi, Ion Stoian a smucit patura, dezvelindu-i pe N. (Maica Domnului) si pe I. (Iisus Hristos) caruia cei doi reeducatori - tortionari i-au poruncit sa se ridice si sa spuna cu voce tare: “Eu sunt Iisus Hristos, care m-am zamislit si m-am nascut asa dupa cum ati vazut, si-n care credeti voi, cei care sunteti idioti si banditi ca mine! Amin”.

Tot in luna mai 1951 si tot in camera 99 a mai avut loc un astfel de spectacol, “director de scena” fiind tot Ion Stoian, iar “regizor”, tot Grigore Romanescu.

Reeducarea preotilor

Intr-o duminica de pe la inceputul lunii iulie, in camera 79, etajul 3 - izolare “re-educare” - camera libera, in care nu erau incarcerati detinuti, s-au petrecut urmatoarele: subsemnatul, Teodor Socaci si Vasile Podaru, zis “Padure” - cei doi luptasera ca partizani in munti - am fost scosi din camera 106 in care ne aflam si dusi pentru cateva ore de catre Vasile Puscasu (planton sef pe sala etajului 3 si prim-adjunct al lui Alexandru Popa zis Tanu) in camera 79, camera in care mai fuseseram dusi in ziua de Inaltarea Domnului, si in care atat noi, “banditii”, cat si preotul armean Papken Kevorikian din Constanta, dupa ce am fost impartasiti cu fecale diluate in urina, preotul armean a fost fortat sa se masturbeze; apoi i-au infipt in rect capatul cozii de matura. Tot in camera 79 au fost adusi si alti “banditi” din diferite camere sau celule de la etajul 3 - izolare, inclusiv “banditul” Gheorghe (Puiu) Bozenovici, care de zece ani si cateva luni facea puscarie pentru activitate legionara, fiind condamnat in martie 1941, la varsta de 16 ani, la 25 de ani de munca silnica. Acolo se aflau si reeducatori - tortionari dintre care cunosteam mai mult de 10 persoane. Si tot acolo au fost adusi si doi detinuti despre care Vasile Puscasu ne-a spus ca in libertate au fost popi care au trait ca belferii, prostindu-i si imbecilizandu-i pe cei creduli cu minciunile din Evanghelie si cu toate scamatoriile facute in biserica sau aiurea. Ni s-a spus ca acum li s-a infundat sarlatanilor astora, care nici dupa ce au fost inchisi nu s-au cumintit; ca au continuat sa faca slujbe religioase prin camerele si celulele in care au stat incarcerati; ca se rugau lui Dumnezeu, lui Hristos si “Maicii Ma-si” sa inceapa razboiul, sa vina americanii, sa cada comunismul etc; insa au fost demascati de detinutii cinstiti, care s-au rupt de trecut, si acesti banditi si sarlatani de popi, aici la etajul 3 - izolare isi vor plati toate pacatele. Alexandru Popa (Tanu) ne-a spus ca cei doi popi nu au fost sinceri atunci cand si-au facut demascarea, ca nu au spus tot ce stiau despre alti banditi de afara. Dupa ce Vasile Puscasu a facut prezentarea celor doi preoti, reeducatorul sef Alexandru Popa (Tanu) li s-a adresat celor doi preoti: “Ma, escrocilor! dezbracati-va imediat! Dezbracati-va complet! Hai, scoateti-va si izmenele!”. Apoi li s-a poruncit sa se scuipe pe fata si in gura, sa se palmuiasca, sa se injure si sa-si adreseze invective unul altuia. Au fost pusi sa boxeze, sa se bata reciproc cu doua cozi de matura, sa se calareasca, sa faca tumbe, sa grohaie si sa guite ca porcii, sa necheze, sa raga, sa faca trante, sa se plimbe in patru labe prin mijlocul camerei, sa se plimbe unul pe spatele altuia, mergand pe genunchi si pe palme. Au fost pusi sa oficieze o scurta slujba, unul dintre ei facand pe preotul, iar celalalt pe dascalul. Au fost pusi sa mimeze actul procreatiei, ca sa vada toti cum s-a zamislit si nascut Iisus Hristos. Au fost pusi sa se traga unul pe altul de penis, sa-si faca o scurta autocritica, dupa care din nou au fost pusi sa se scuipe unul pe altul.

Dupa ce sinistrul spectacol s-a sfarsit, noi, spectatorii “banditi” nereeducati supusi demascarii, am fost dusi pe rand de plantoanele de la etajul 3 - izolare - reeducare in camerele si celulele din care fuseseram scosi. In acea duminica in care a avut loc “spectacolul” descris mai sus, pe Sectia etaj 3 era de serviciu sergentul major Augustin Vascan, caruia ii facea placere sa priveasca prin vizete la cele ce se petreceau  in camerele si in celulele in care se faceau demascari (in care asa-zisii detinuti cinstiti actionau asupra detinutilor “banditi”, maltratandu-i, schingiuindu-i si torturandu-i). Pe unul dintre cei doi preoti batjocoriti si batuti in camera 79 il cunosteam din “spectacolul” din ziua Inaltarii Domnului, in care preotul “bandit” “jucase” rolul principal in “piesa religioasa” “Sfanta Inaltare”, “slujba” anume facuta pentru a batjocori sfanta sarbatoare a Inaltarii, demnitatea si personalitatea “actorilor”. Si curand aveam sa stau incarcerat cu acel preot in doua dintre camerele in care se faceau demascari la etajul 3 - izolare.

 Acolo, in acea “reeducare” comunista, la care am fost supus la varsta de 17 si 18 ani, acolo, pentru intaia oara in viata mea, mi-a fost rusine ca fac parte din specia umana, sentiment rofund si dureros, care nu m-a parasit niciodata.

 (va urma)

PRIMA PAGINA