|
|
|
TRIBUNA NOASTRA "Spune intotdeauna adevarul si nu va mai trebui sa tii minte nimic" (Mark Twain) Magazin pentru romanii canadieni si nu numai, editat de Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada |
||
|
Basile Gliga Paradoxuri... sau culmea ironiei Marcel Anghel Romania si economia de piata Timofei N. Mandru Pentru memoria de maine (partea a 3a) Alexandru Lungu Intre doua lumi Wladimir Paskievici Spre o reabilitare a lui Vintila Horia Liliana Nicorescu Cronica de cafenea Anca Fetea Discriminarea pozitiva Marcela Trana Antilele Petru Cotnareanu Investitia Imobiliara
|
Paradoxuri… sau culmea ironiei Progresul tehnologic in domeniul internetului a dus la abolirea distanœelor fizice, la inlaturarea unor bariere comerciale si schimbarea metodelor de lucru. In Statele Unite un programator in informatica poate castiga 60.000 de dolari pe an, iar in India, 5.000 de dolari pe an. India este o tara de aproape 1 miliard de locuitori si o mare parte dintre ei vorbesc limba engleza. In fiecare an doua milioane de specialisti ies de pe bancile universitatilor indiene. In ultimii ani, datorita internetului, cateva sute de mii de specialisti lucreaza direct din India pentru companii precum Sprint, Yahoo, Amazon.com, care deservesc America si Europa. Companii multinationale precum IBM, Oracle, Microsoft folosesc ingineri indieni, altfel spus o mana de lucru ieftina, cu titlu de conceptori de microprocesoare, programe si sisteme informatice. Banci si companii de asigurari precum American Express, Citibank, Axa folosesc subcontractori pentru o parte din contabilitatea si analiza lor financiara, cat si pentru intretinerea de date. In felul acesta, in ultimii patru ani, in sectorul financiar american s-a realizat o economie de sase miliarde de dolari. Se prevede ca pana in 2008 sa se creeze in India un milion de posturi in sectorul de servicii legat de tehnlogie, iar pana in 2015 sa se ajunga la 3 milioane de posturi. Se adauga concurentei Indiei si alte tari anglofone precum Africa de Sud si Filipine. In acelasi timp, China si Rusia sunt pline de specialisti gata sa lucreze pentru un salariu de mizerie, doar cat sa-si intretina existenta. Tarile Europei Occidentale folosesc tot mai mult specialisti din Romania si Bulgaria, iar in cazul Frantei, din Maroc si Tunisia. New York Times remarca: “Dezvoltarea comertului international trebuia sa ne aduca posturi mai bune si un nivel un mai bun de viata”. Argumentul era ca “muncile mai putin calificate vor fi tran-sferate in strainatate, ceea ce va permite americanilor sa se concentreze asupra profesiilor calificate si bine platite”. Iata insa ca previziunile marilor “guru” nu s-au indeplinit: conform statisticilor americane, tot mai multi ingineri informaticieni, economisti, contabili nu au un loc de munca. In unele state americane se studiazs posibilitatea de a interzice companiilor recurgerea la mana de lucru straina in anumite domenii. Sindicatele se organizeaza spre a exercita o presiune mai mare asupra lumii politice in vederea includerii in conventiile colective de legi de protectie fata de mana de lucru ieftina din exterior. Poate putini isi amintesc ca ultima adevarata dezbatere politica in Statele Unite asupra obiectivelor societatii a fost in anii ‘80 intre Regan si Carter. De atunci, obsesia reusitei economice individuale a crescut de la an la an, in locul dezbaterilor de idei instaurandu-se un patriotism ce promoveaza superioritatea americana. Rezultatele incep sa fie vizibile: un presedinte care dupa alegeri credea ca talibanii sunt un grup rock si-a gasit “vocatia” de a impune cu orice pret democratia in lume. Guvernatorul statului Minnesota este un luptator de la WWF si iata ca cel mai cunoscut stat american, California, si-a ales un guvernator care si-a inchinat viata mai degraba dezvoltarii muschilor, dar care isi propune sa faca “curatenie” in administratia statului. Cum? Nu stim, insa matura pe care o vantura la stanga si la dreapta in timpul campaniei electorale, este sugestiva pentru intentiile sale. Un lucru este sigur: America ramane tara tuturor posibilitatilor. Nici Europa rasariteana, fost bastion al comunismului sovietic, nu este lipsita de bizarerii ori de simple paradoxuri. Ca romani, ne intereseaza si ne preocupa, fireste, soarta tarii in care ne-am nascut. Disparitia sistemului comunist nu inseamna desfiintarea instantanee a structurilor sale. Dimpotriva, asa cum se vede, la mai bine de 13 ani dupa “revolutie”, ele inca mai functioneaza. Prin indelungata lor dominatie si cu indoctrinarea idelogica practicata de ei, comunistii au distrus orice credinta in conceptul de socialism, motiv pentru care orice tendinta politica a ajuns sa fie privita cu suspiciune. Cetatenii nu mai cred in nimic si refuza orice implicare sociala. Pentru ca in sistemul comunist totul apartinea tuturor si nimeni nu mai poseda nimic, constiinta responsabilitatii sociale a disparut: fiecare are idealurile sale, iar indiferenta a devenit un obstacol in calea democratizarii. Gruparile politice se deosebesc putin unele de altele: multe lozinci fara realizari concrete. Dupa prabusirea comunismului oamenii nu mai au rabdare. Vor sa vada progrese rapide si sa profite de ele. Daca in Republica Ceha, in Polonia, in Ungaria, exista o evolutie vizibila, in tarile legate de spatiul balcanic (Romania, Bulgaria si Albania), unde nomenclatura mai detine puterea (daca nu in prima, in a doua generatie), evolutia este extrem de lenta. Copiii nomenclaturistilor au avut intotdeauna un avans substantial in domeniul pregatirii si al informatiei fata de restul populatiei tarii, au beneficiat de studii si de calatorii in strainatate, ocupand posturi-cheie in comertul exterior, in diplomatie, in economie si in universitati. Astazi ei detin puterea economica si politica, dar in ciuda calificarii lor (sau poate mai degraba din cauza faptului ca au crescut departe de cei multi), fac aprecieri totalmente gresite fata de realitatile sociale. Omul de rand, cu nevoile lui, le este foarte putin cunoscut. Acest fenomen a atins cote dramatice in Romania. Din cauza dictaturii absolute din perioada Ceausescu, in Romania nu a existat practic o opozitie care sa asigure preluarea puterii dupa rasturnarea regimului. Pretinsa opozitie (cu exceptia catorva persoane care si-au sacrificat viata) provenea din acelasi sistem si nu se opunea acestuia, ci persoanei lui Ceausescu. Evolutia spre o societate democrata ar fi presupus si reorientarea institutiilor care reprezinta constiinta colectiva (precum justitia, mass-media, politia, sindicatele, biserica), insa, in locul transparentei acestor institutii, in vederea crearii bazei democratice, s-au instaurat manipularea, santajul si influenta politica. Monarhia (care pentru unii ar fi putut garanta evolutia occidentala si democratica a Romaniei, iar pentru altii ar fi putut inlocui vidul de putere din perioada post-comunista) nu mai este de mult o optiune realista. Functionarea initiativei private cere nu numai schimbarea conceptiei economice, ci si a conceptiei sociale, revizuirea radicala a sistemului proprietatii si garantarea statului de drept. In Occident formele de proprietate cat si cele juridice corespunzatoare sunt rezultatul unei evolutii indelungate. De aceea cred ca instaurarea lor in Romania (care pentru moment nu este decat un “paradis” al speculantilor, escrocilor si profitorilor) va dura decenii de-a randul. Romania are o nota particulara in toate, incepand cu “democratia originala” si sfarsind, mai deunazi, prin situarea in fruntea Europei ca cea mai corupta tara*, rivalizata fiind in plutonul fruntas doar de Rusia si de Albania. Romania este singura tara candidata la integrarea in Uniunea Europeana care nu are o economie de piata functionala. In aceste conditii, noile generatii ajunse la maturitate si care nu intrezaresc nici o speranta de viata mai buna cauta prin toate mijloacele sa paraseasca tara. In utimii zece ani populatia Romaniei a scazut cu peste un million de locuitori. In fiecare an mii de specialisti romani sosesc in Canada. Majoritatea erau adolescenti la momentul “revolutiei” din decembrie 1989, iar frati de-ai lor au fost rapusi de gloante in manifestatiile de strada. Ei au sperat intr-o lume mai buna decat cea cladita prin silnicie de generatiile inaintasilor, insa speranta lor a devenit zadarnica.
Mijloacele mass-media, care slujeau regimul comunist, calificau pe romanii
din Occident drept “tradatori”. Astazi, aceleasi mijloace mass-media (care
si-au schimbat denumirea si stapanii, dar nu si “specialistii”) vorbesc
despre lipsa de patriotism a celor care pleaca din tara. Dar, culmea
ironiei, acest tip de discurs este, in mare parte, produsul gandirii celor
ai caror copii s-au stabilit si continua sa se stabileasca, in conditii
confortabile si cu venituri asigurate de conturile parintilor, in Occident. * Raportul pe 2003 al organizatiei Transparency International |
|
