TRIBUNA NOASTRA

Draga mama, eu sunt bine, sanatos, care sanatate ti-o doresc si tie, si la-ntreaga familie!
Vreau sa-ti spun ca am participat la deja traditionalul "Bal al romanilor", care a avut loc si in acest an la Chateau Royal, restaurantul care isi merita pe deplin numele (asa i-am promis patronului ca scriu, cu toate ca nu am fost in prea multe localuri selecte din Montreal, ca sa am termen de comparatie...). Bun, de fraza asta de inceput am scapat, acum ar trebui sa ma refer la meniu... Aici ar trebui iar sa dau cu laudele in bucataria restaurantului (daca-i mai spun o data numele zice seful de la ziar ca este reclama mascata, asa ca ma abtin), dar cum sa fac sa evit adevarul dureros ca ma asteptam la un meniu mai ... asa ... mai romanesc? Pai am sa o spun (de fapt am spus-o deja!), dar am sa o "dreg" imediat, luand asupra mea cea mai mare parte de vine: sunt nou in Canada, si la prima (dupa cum scriu articolul asta, probabil si singura) participare la "Balul romanilor", asa ca nu aveam de unde sa stiu ca dupa ce s-au obisnuit tot anul cu mancari quebecoase, romanii nici nu mai vor sa auda de o sarmalutza, de o slaninutza, de un mititel cu mutar... Ce, de aia au venit ei in Canada? Nu, draga, un meniu format din creme de poireaux (adica nu "de pere", ci "de poireaux"...), penne napolitane (Ca tot ne tragem noi pe jumatate din romani, deci mancam mancare italieneasca!), salade du chef (asa, da! - macar sa mancam ca sefii daca nu putem fi toti sefi!), filet de poulet farci au veau (nu mai traduc, ca suntem francofoni cu totii!), sauce au poivre rose (macar daca era ardei iute...), pommes de terres parisiennes (asa, maica, de ce sa fie un cartof a la Caracal, las sa fie parizieni!), legumes melanges, pains & beurre (nu mai spunem "paine cu unt", punem semnul "&"...) cafe, the... GATA, am terminat cu meniul! Ca sa nu mai vorbim de o tzuiculitza de la mama ei, ca doar suntem ca si intrati in NATO si in UE, asa ca ... traiasca whisky-ul! Vin? Avem... Rosu, alb, cum doriti... Frantuzesc! Muzica romaneasca? Un Gica Petrescu (probabil pe placa de ebonita, ca pe vremea cand a inceput sa cante el, era o inventie "traznet", mai ceva ca DVD-ul astazi...), Dan Spataru, amandoi pe banda, si vreo doua-trei manele play-back. Si sa te tii petrecere romaneasca. Asezonata cu muzici latino, inclusiv in format"karaoke", cu "bajlare-bajlare" din aceeasi zona sud-americana, si cu un "Zorba grecul" care deja era "din vecini", in comparatie cu celelalte. Si-auzi, cea mai faina chestie era ca in invitatie scria ca "in pretul biletului de 65 de dolari sunt incluse parcarea, pourboire si dansul". "Pourboire", adica "bacsisul"... Si mai zice lumea ca in Romania se da mita, spaga, spert, bacsis... Pai daca aici scrie oficial, pe invitatie... Si apropo, sa recunosc totusi cel mai important lucru dintre toate. Invitatia era scrisa in romana, cu exceptia meniului, pe care l-am tradus deja...
Acestea fiind zise, cine sa se mai mire ca pe subsemnatul l-au trecut caldurile atat de tare de a fost nevoit sa-si dea camasa jos, si sa ramana in ditai tricoul cu "Sunt mandru ca sunt ARDELEAN" pe piept si "I LOVE ROMANIA" pe spate, pe fond rosu-galben-albastru... Costumatie premeditata de acasa, v-ati dat seama... Si cu vocea bine "unsa" (v-am spus de whisky-ul de la masa, nu?), sa spuna tuturor, pe melodie, la microfon (si LIVE, nu play-back!), ca "Oriunde ma poarta valu' / Ma cheama-napoi Ardealu'..." Pai probabil ca cea mai mare parte dintre cei de fata in 15 noiembrie si-or fi dorit sa ma cheme Ardealu' ala cat de repede, sa nu mai stric petrecerile de pe aici... Da' nu-i bai, daca o fi sa nu mai viu la alte baluri de astea, macar am facut ce am facut si m-am ales cu cel mai mare premiu la tombola: Un tablou care musai ca-i foarte din cale-afara de extrem de valoros, ca-i de aproape un metru patrat!!! O fost ultimul si cel mai valoros (mai mare, noah!) dintre cele patru tablouri extrase la tombola, dar nu m-as fi suparat nici cu un bilet la concertul de colinzi al lui Stefan Hrusca din ajunul Craciunului...

Cu ocazia celui de-al saptelea "Bal al Romanilor" din Montreal
O romanca a fost invitata fara stirea ei la ... propria zi de nastere
15 noiembrie seara, intr-o atmosfera rece de toamna, dar, poate surprinzator, fara zapada. Laval, Chateau Royal, salonul Madrid. Zeci de romani se aduna, incet-incet, pentru a participa la cea de-a saptea editie a "Balului Romanilor". Devenit deja traditie, balul isi propune sa fie mai mult decat o simpla seara de petrecere a romanilor din Montreal, odata ce, ca de obicei, beneficiile obtinutede pe urma organizarii sale sunt destinate copiilor defavorizati din Romania. Iar acesti bani au cum sa ajunga exact unde se doreste, odata ce de fata este si un reprezxentant al guvernului de la Bucuresti, in persoana consulului general al Romaniei la MOntreal, dr. Magda Botez. Tot in cadrul "traditiei" intra locul ales pentru desfasurarea balului, cochetul restaurant Chateau Royal, al carui patron este un ... roman! Si deci si personalul care face servirea in seara balului... Depasind aceasta "traditie", o premiera se impune inca de la inceput, in persoana DJ-ului, pentru prima oara "postul" fiind ocupat de un roman: Stefan Adrian Iacob.
Nu vom parcurge in cele ce urmeaza toate etapele balului (de altfel meniul, licorile bahice si deliciile muzicale prezentate le puteti citi - sau reciti - mai sus, intr-o savuroasa si originala prezentare). Vom mentiona doar ca marea surpriza a serii a fost aceea a celebrarii unei zile de nastere, cu tort, lumanari si tot tacamul, pentru unul dintre participanti. Si daca vorbeam de "surpriza", trebuie spus ca aceasta surpriza a fost extrem de mare pentru persoana in cauza, pe nume Maria Lupescu (nascuta Popeea), care nu se astepta in nici un fel sa fie sarbatorita la 81 de ani la balul romanilor din Montreal. Asta si pentru ca ea nu este (inca, desi o doreste) o romanca stabilita in Canada, ci se afla doar in vizita la copiii ei, care locuiesc acum in tara frunzei de artar. Cu toate insa ca nu este stabilita in Canada, Maria Lupescu incearca sa se afle la Montreal in fiecare toamna, pentru a lua parte la acest bal, pe care il apreciaza foarte mult. Si in mod sigur de acum inainte, dupa ce s-a trezit sarbatorita pe neasteptate de ziua ei chiar la bal, va avea un motiv in plus de satisfactie... Ea se mandreste si cu cateva realizari poetice, si spune ca ar dori sa publice intr-un numar viitor al publicatiei pe care o tineti in mana cateva dintre poeziile scrise de-a lungul anilor.