TRIBUNA NOASTRA

Problema dezbatuta la ora actuala in societatea canadiana traditionala este pastrarea suveranitatii si a specificului national in conditiile integrarii economice cu Statele Unite ale Americii. O parte din canadieni si mai ales prima generatie de imigranti considera ca valorile noastre sunt aceleasi cu ale veciniilor nostri. Unii se asteapta ca granitele dintre cele doua state sa dispara.

Un sondaj de anvergura, realizat recent de Environics Research pe un esantion de 14.413 de canadieni si americani si axat pe 300 de intrebari, ajunge la concluzia ca populatia Canadei evolueaza spre o societate “post-moderna”, pe cand americanii regreseaza spre o societate autoritara si dura, de tip darwinist.

Pentru a intelege mai bine viziunile diferite ale celor doua tari este necesar sa ne intoarcem la fondatorii lor si sa vedem care era gandirea lor.

La baza Constitutiei canadiene stau “pacea, ordinea si buna guvernare”. La baza Constitutiei americane sta “dreptul la viata, la libertate si fericire”.

In timp ce America s-a desprins in mod brutal de societatea-mama europeana, cladind o Republica, Canada a ramas legata de cele doua mari culturi europene care i-au pus bazele, Franta si Anglia.

Republica Americana isi vedea viitorul in amestecul de rase numit “meltingpot”, in care orice identitate se sterge in favoarea celei americane. Canada insa a crezut intotdeauna in coexistenta pasnica a raselor si in pastrarea identitatii lor.

Americanii au avut un razboi fratricid de secesiune intre nord si sud. In afara unor frictiuni sociale manifestate in mod special la nivel de elite, Canada nu a cunoscut ororile unui razboi civil. America a avut sclavagism institutionalizat, pe cand Canada nu. Discriminarea legala fata de negri a fost eliminata in America abia in ultimele decenii.

Initial conservatoare, societatea cana-diana a format un popor tolerant, liberal, flexibil in plan institutional si deschis la influentele exterioare.

Societatea libertina americana a format un popor conservator, intolerant, obsedat de reusita materiala, ostil oricarei influente exterioare si total supus institutiilor autoritare ale statului.

In Canada, datorita principiului de baza al coexistentei pasnice cu toate rasele, s-a dezvoltat un sens al compromisului, pentru a se ajunge la intelegere. Ca si europenii, canadienii s-au detasat de autoritatea traditionala religioasa si de politica de casta, orientandu-se catre afirmarea de sine si respectul fata de individ.

In Statele Unite, confruntarea este continua: statistic, la 700 de locuitori este nevoie de un avocat, si intotdeauna cineva trebuie sa iasa castigator. Violenta este o componenta a vietii de zi cu zi.

“Valorile care cresc vertiginos la vecinii nostri sunt xenofobia si sexismul, nu egalitatea” (Michael Adam, Environics Research).

Lumea exteriora este vazuta de americani ca o jungla: cei care nu au reusit sa creeze prosperitate si democratie nu sunt vrednici de respect. Modelul american este considerat superior si infailibil. In atitudinea de zi cu zi se remarca influenta fundamentalismului religios, supunerea oarba in fata autoritatii si atasamentul indiscutabil fata de presedinte.

In familie, barbatul este cel care dirijeaza, fara ca pozitia sa-i fie contestata. Mai mult, in companiile americane se face juramant de credinta patronului.

Astazi, americanii manifesta o suspi-ciune imensa fata de ceilalti. Recent, National Post (8 dec. 2003) cita un raport federal care ii avertiza pe canadieni “sa fie atenti sa nu apara “laudarosi” fata de americani, deoarece acestia sunt foarte anxiosi din cauza razboiului din Irak, si admit printre altele ca ii supara cand vad frunza de artar pe geamantanele vecinilor din nord.” Insa cel mai mult ii supara sa li se spuna ca depind de energia canadiana, deoarece nu le place sa depinda de nimeni.* (Doamne, cata sensibilitate!)

Se pare ca americanii traiesc epoca de distrugere a idealismului american si a refuzului de angajare sociala.**

Canadienii au, in schimb, o cu totul alta conceptie despre lume. De exemplu, ei accepta sa plateasca impozite mai ridicate pentru a avea o societate mai echilibrata, recunosc si sunt responsabili in fata saraciei celorlalti. Conform sondajelor, 9 canadieni din 10 contribuie cu o donatie la un organism de caritate. In America numarul lor scade la 4 din 10. Canadienii sunt mai putin stresati si se gandesc mai mult la organizarea vietii personale.

Conceptia liberala este imbratisata pe plan politic de 20% din populatia Statelor Unite. In Canada, de peste 50% din populatie. In societatea americana, cand nu ai bani si de lucru esti singur, esti un “nobody”. 100 de milioane de americani de rand impreuna au mai putini bani decat 2,5 milioane (1%) de bogati.

Canadienii bogati sunt mai putin bogati decat americanii bogati, insa canadienii saraci sunt infinit mai putin saraci decat americanii saraci. Datorita acestui fapt, americanii nu ezita a recurge la orice mijloace pentru a obtine bani. Ultimele scandaluri financiare cu rapoarte false depuse de marile companii la bursa sunt relevante in acest sens, minand credibi-litatea Americii. Milioane de oameni care se credeau bogati au devenit saraci peste noapte. Persoane iesite la pensie, care se credeau asigurate financiar pana la sfarsitul vietii, au inceput sa traiasca din mila publica.

Influentati de mitul hollywoodian, tinerii canadieni doresc sa obtina bani imediat, iubesc divertismententul, au gustul riscului si au devenit violenti si nepasatori fata de semenii lor. In schimb, sunt mai idealisti si mai rebeli.

Pentru majoritatea tinerilor americani idealismul nu mai exista. Individualismul este dus pana la alie-natie si nihilism. Dupa ei, potopul!

La oamenii in varsta distinctia este clara: in Canada conteaza securitatea sociala, responsabilitatea si respectul fata de organizarea sociala si afirmarea de sine. In America, la aceeasi categorie de varsta primeaza securitatea si statutul social. Locul in ierarhia sociala este pentru ei foarte important.

“Este fascinanta comparatia dintre cele doua natiuni din Lumea Noua, fiecare tragand o bila castigatoare in doua competitii internationale: americanii pentru cel mai inalt nivel de viata, iar cana-dienii pentru o mai buna calitate a vietii. Americanii au reusit privilegiind notiunea de succes individual, canadienii, prin echilibrul intre autonomia individuala si sensul de responsabilitate colectiva. Suntem si unii si altii expresia contemporana a ideilor stramosilor nostri si a institutiilor pe care le-au creat.”***

In ceea ce ne priveste pe noi, romanii care am imigrat in America de Nord - o parte atrasi de Statele Unite, care constituie un motor al economiei occidentale, o sursa de inovatie tehnologica si un mit al reusitei, altii sedusi de facilitatile pe care Canada le ofera noilor veniti -, dupa ani si ani realizam ca fiecare dintre noi a evoluat pe coordonatele locului in care ne-am stabilit.

Cei care traim in Québec suntem cei mai indepartati de mentalitatea americana. Pe plan politic suntem mai mult liberal-democrati, sceptici fata de publicitatea agresiva si de agresivitate in general. Suntem permisivi si aplecati spre placerea de a ne trai viata.

Privim spre Washington, dar in acelasi timp avem un ochi indreptat spre Europa.

Suntem integrati in societatea canadiana, dar majoritatea ramanem romani si nu ne negam originile. In bisericiile noastre slujba se tine in limba romana, iar buletinele bisericesti, publicatiile si scolile de limba romana din comunitate sunt expresia integrarii noastre in tara de adoptie, nu a asimilarii.

Provincia canadiana care impartaseste valori foarte apropiate de cele ale Québecului este Columbia Britanica. Urmeaza Ontario si provinciile de vest. Alberta, considerata cea mai apropiata de mentalitatea americana, impartaseste in mare masura valori canadiene precum idealismul, individualismul si autonomia personala.

In Statele Unite ale Americii, New England este regiunea cea mai moderna in gandire. Partea de sud, culminand cu Texasul, este conservatoare si impregnata de un fundamentalism de tip medieval.

Nu de mult, un roman stabilit de vreo cateva decenii in Texas imi vorbea despre Statele Unite ca si cum era tara strabunilor sai: “Noi i-am ajutat pe francezi in al doilea razboi mondial”, “Noi ne-am varsat sangele”, “Noi am raspandit democratia in lume”, etc., etc.

De conceptie “republicana”, fostul nostru compatriot se facea ecoul extremei drepte americane, adulandu-l pe prese-dintele texan ca pe un nou Arhanghel Mihail. Furia sa contra aripii “democrate” a Americii se hraneste din conceptii absolut originale: dupa o statistica intocmita de domnia sa in randul presedintilor americani, presedintii democrati sunt cei mai putin “seriosi”, fiindca, in comparatie cu cei “republicani”, o parte dintre ei au fost casatoriti de mai multe ori, iar palmaresul aventurilor lor amoroase este imbatabil.

Ridicol si trist in acelasi timp. Este un exemplu tipic de indoctrinare si de “spalare a creierului” in “paradisul ranchurilor” texane.

In unele dintre bisericile romanesti din America slujba este tinuta in limba engleza, buletinele bisericesti sunt in mare parte sau in exclusivitate editate in limba engleza, in special in bisericile apartinand Episcopiei Americii de Nord. In asemenea conditii, bisericile ortodoxe ale romanilor din America devin doar simboluri ale credintei acestora, dar isi pierd rolul de catalizator si de pastrator al culturii noastre de origine. Biserica in sine este si ea o expresie a “meltingpot-ului” american, in care imigrantul este asimilat in mars fortat.

Se apropie sarbatoarea nasterii Celui a carui viata a fost expresia dragostei fratesti, fara limita de rasa. Aici, in Montréal, unde ne-au purtat pasii destinului, ne simtim mai aproape de invatatura lui Hristos atunci cand privim in jurul nostru si vedem toate neamurile pamantului traind in pace si intelegere.

Craciun fericit!

Basile GLIGA

* “Canadian too patriotic”, Americans say¼, “National Post”, 8 dec. 2003, pag.1

** a se vedea refuzul semnarii Protocolului de la Kyoto si al aderarii la Curtea Criminala Internationala.

*** Fire and ice - The United States, Canada and the Myth of Converging Values. Michael Adams-Ed. Pinguin 2003.