TRIBUNA NOASTRA

Dupa cele cateva cazuri de sinucidere de la penitenciarul Pitesti si dupa cele cateva tentative de sinucidere din penitenciarul Gherla, reeducatorii tortionari au luat dure masuri de supraveghere a detinutilor supusi reeducarii. Iar atunci cand s-a auzit de aceste atrocitati dincolo de numele sus-mentionatelor inchisori si dupa ce cateva posturi de radio din Occident au vorbit despre detinutii politici din inchisorile si lagarele comuniste din Romania, fortati sa se bata intre ei, initiatorii si conducatorii din umbra ai acestui experiment criminal si terorist denumit “reeducare cu demascari” au inceput treptat sa opreasca desfasurarea actiunii-experiment. Au inceput cu lagarul de munca fortata si de exterminare Peninsula-Canal, in care fu-sese maltratat, schingiuit, torturat si impuscat doctorul Simionescu, ministrul sanatatii in Guvernul Goga catre sfarsitul anilor ‘30. Reeducarea cu demascari a fost oprita si in penitenciarele Ocnele Mari, Targu Ocna si Pitesti, insa a continuat la penitenciarul Gherla (la care a fost transferat Eugen Turcanu), unde programul a incetat abia anul urmator, la data de 6 ianurarie 1952.

Autorii din umbra ai experimentului, cei care au initiat si dirijat “reeducarea cu torturi continue” s-au prefacut ca nu au stiut nimic despre aceasta actiune criminala, fara predecent, si au pus-o pe seama organizatiei legionare, respectiv a lui Horia Sima, care se afla refugiat in Occident inca de la sfarsitul lunii ianuarie 1941, precum si pe seama unor condamnati legionari din tara, care se aflau incarcerati in inchisorile in care a avut loc actiunea-experiment si care, chipurile, i-ar fi dat ordin lui Eugen Turcanu sa initieze, sa organizeze si sa desfasoare actiunea terorista de reeducare cu batai bestiale, schingiuiri si torturi inimaginabile, in ve-derea compromiterii regimului democrat popular (regimului comunist din Romania).

Adevaratii vinovati

Dupa transferarea lui Eugen Turcanu, a lui Alexandru “Tanu” Popa si a altor detinuti, acoliti ai celor doi, de la penitenciarul Gherla la penitenciarul Jilava, aici avea sa inceapa ancheta celor doi, care a continuat la Ministerul Afacerilor Interne, la Inspectoratul Regional de Securitate Ploiesti si la Penitenciarul Ramnicu-Sarat (locuri in care au fost anchetati si alti detinuti reeducatori tortionari, colaboratori ai lui Eugen Turcanu si Alexandru “Tanu” Popa). Ancheta a durat intre 15 ianuarie 1952 si octombrie 1954, exercitandu-se presiuni asupra celor anchetati pentru ca acestia sa “recunoasca” faptul ca au initiat, organizat si desfasurat in secret, din ordinul unor condamnati legionari, actiunea de “reeducare cu demascari”, comisa cu concursul organelor administrative ale inchisorilor si lagarului in care au avut loc, in vederea compromiterii regimului comunist.

La data de 20 septembrie 1954, Procuratura Militara Teritoriala Bucuresti dispune sesizarea Tribunalului Militar Bucuresti, pentru a incepe judecarea unui numar de 22 de acuzati de crima contra ordinii si sigurantei statului, sef de lot fiind Eugen Turcanu. La data de 10 noiembrie 1954, Tribunalul Militar Bucuresti a judecat procesul Turcanu Eugen, Popa “Tanu” Alexandru si alti 20 de “colaboratori” ai celor doi. Toti au fost acuzati de crima, de acte de teroare in grup, de pregatirea si uneltirea impotriva securitatii interne a Republicii Populare Romane. Tuturor li s-au confiscat averile personale si au fost condamnati la moarte. Printre cei 22 a fost condamnat si detinutul politic Cobalas Nicolae, fost avocat si comandant legionar, si care era total nevinovat.

Dintre cei 22 de condamnati la moarte numai unul, Popescu “Aligo” Aristotel, a refuzat sa faca cerere de recurs. Insa pentru acesta a cerut recurs avocatul sau din oficiu. Prezidiul Marii Adunari Nationale a respins cererile de recurs a 18 din cei 22 de condamnati, precum si cererile de gratiere si comutare a pedepsei cu moartea in munca silnica pe viata.

In noaptea de 17 spre 18 decembrie 1954, la penitenciarul Jilava, pe poligonul de executii din Valea Piersicilor au fost impuscati Eugen Turcanu si alti 16 complici ai sai. In noaptea de 22 iunie 1955 Vasile Puscasu (prim-adjunct al lui Eugen Turcanu si Alexandru “Tanu” Popa, la penitenciarele Pitesti si Gherla) a fost executat la penitenciarul Jilava, pe acelasi poligon de executii.

Corabia Mortii

Din lotul Turcanu au ramas neexecutati 5 detinuti. Pe la inceputul lunii octombrie 1957 Prezidiul Marii Adunari Nationale le-a comutat pedeapsa cu moartea in munca silnica pe viata. Este vorba de fostii reeducatori si tortionari Alexandru “Tanu” Popa, Voinea Octavian, Nutti Patrascanu si Dan Dumitrescu. Ultimii doi au fost omorati in 1957 in sectia speciala de exterminare denumita “Corabia Mortii” din Penitenciarul Jilava. In vara anului 1957, tot in Penitenciarul Jilava, in Corabia Mortii a fost omorat si fostul reeducator si tortionar principal Popescu Aristotel “Aligo”. Dintre organizatorii si diriguitorii la vedere (cadre MAI) au fost arestati, judecati si condamnati numai 5 ofiteri: lt. col. Tudor Sepeanu, fost sef al Serviciului Inspectii din Directia Generala a Penitenciarelor, arestat la 15 martie 1953; lt. maj. Alexandru Dumitrescu, fost director al penitenciarului Pitesti, arestat la 12 iulie 1953; lt. Gheorghe Sucigan, fost sef al biroului Inspectii al Penitenciarului Gherla, care a ocupat apoi o functie importanta in Serviciul Inspectii al Directiei Generale a Penitenciarelor; slt. Constantin Avadanei, seful biroului Inspectii al Penitenciarului Gherla; dr. Viorel Barbosu, medic al Penitenciarului Gherla. Sucigan si Avadanei au fost arestati in martie 1953, iar Barbosu, la 1 septembrie 1953.

Ei au fost deferiti justitiei militare, Tudor Sepeanu fiind invinuit de crima de favorizare a crimelor, de acte de teroare si de acte de pregatire si de uneltire contra securitatii interne a RPR si pentru delictul de favorizare la crima de uneltire contra ordinii sociale. Alexandru Dumitrescu a fost invinuit de crima de favorizare a crimelor, de acte de teroare si acte de pregatire la crima de uneltire impotriva securitatii interne a RPR. Gheorghe Sucigan a fost invinuit de crima de favorizare a crimelor, de acte de teroare si acte de pregatire pentru uneltire contra securitatii interne.

Constantin Avadanei a fost invinuit de crima de favorizare a crimelor, de acte de teroare si de acte de pregatire la crima, de uneltire contra securitatii interne a RPR.

Viorel Barbosu a fost invinuit de crima de favorizare a crimei, de acte de teroare si acte de pregatire la crima de uneltire contra ordinii sociale.

Procesul acestor cinci cadre MAI s-a judecat la Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militara - Bucuresti, la data de 16 aprilie 1957. Acuzatul Tudor Sepeanu a fost condamnat la opt ani de munca silnica si confiscarea totala a averii. Acuzatii Alexandru Dumitrescu si Gheorghe Sucigan au fost condamnati la sapte ani de munca silnica si confiscarea totala a averii. Constantin Avadanei a fost condamnat la sase ani de munca silnica si confiscarea totala a averii. Viorel Barbosu a fost condamnat la cinci ani de temnita grea si confiscarea totala a averii persona-le pentru crima de nedenuntare a actelor de teroare. Sentinta a fost citita la data de 20 aprilie 1957. Tribunalul Suprem - Colegiul Militar, prin decizia din 11 decembrie 1957, a respins cererile de recurs ale inculpatilor sus-mentionati.

Insa la scurt timp dupa aceasta condam-natii mai sus amintiti au fost gratiati de Marea Adunare Nationala.

Alte cadre M.A.I. care au lucrat la vedere, sprijinind actiunea de “reeducare cu demascari”, au fost: cpt. M.A.I. Constantin Gheorghiu, directorul Peniten-ciarului Gherla, referentul politic M.A.I. Ion Marina (Itcovici) si lt. M.A.I. Mircea, de la Penitenciarul Pitesti, precum si cadre ale Penitenciarului Pitesti (militianul Ciobanu, comandant al corpului de paza al penitenciarului, militienii-gardieni: Lazaroiu, Dina, fratii Nistor, Alexandru Georgescu, Gheorghe Geogescu, Gheorghe Ion si prim-gardianul Mandruta) si ale Peniten-ciarului Gherla (sefii Sectiei Izolare-Reeducare, etaj 3, care au sprijinit actiunea “reeducare cu demascari”, precum si militienii gardieni: Mihai Cucu, Niki, Augustin Vascan, Tiberiu Gabor, Mihai Lazar).

In afara celor patru ofiteri si a medicului inchisorii Gherla, care au fost arestati si condamnati pentru spijinirea actiunii teroriste “reeducare cu demascari”, alti vinovati de organizarea, dirijarea si sprijinirea acestei actiuni criminale nu au fost trasi la raspundere de regimul comunist. Nici ministrii de interne din acea vreme, nici directorii generali ai Securitatii, nici directorii generali ai Directiei Generale a Penitenciarelor si Lagarelor, nici chiar detinutii tortionari principali nu au fost trasi la raspundere, dupa caderea dictaturii comuniste in 1989, pentru atrocitatile comise.

Dar cine sa-i traga la raspundere?

(VA URMA)

Timofei N. MANDRU