|
|
|
TRIBUNA NOASTRA "Spune intotdeauna adevarul si nu va mai trebui sa tii minte nimic" (Mark Twain) Magazin pentru romanii canadieni si nu numai, editat de Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada |
||
|
Basile Gliga In cautarea fericirii Marcel Anghel De la "eurofasaiala" la "eurosoc" Timofei N. Mandru Pentru memoria de maine (ultima partea) Adrian Ardelean Churchill si Roosevelt acuzati de vanzarea Europei de Est Alexandru Lungu 2004 an electoral Letitia Militaru Alegeri in Fereatia Asociatiilor Romanesti din Canada Anca Fetea De ce fug romanii de romani? A. Irvin Rozei Come to the "Cabaret"! Letitia Militaru "Am fost eleva lui Enescu" (dialog cu violonista Ida Haendel) Letitia Militaru ROMANIA III, o renastere a "Commediei dell'arte" Liliana Nicorescu Ea, Luca si chinezul Claudia Dumitrache Consiliere financiara? Oare am nevoie? Basile Gliga Gena manageriala Lucian Beschea REER - strategie financiara eficace Adrian Ardelean Ana Maria Surugiu "Al doilea roman dupa Nadia Comaneci care ajunge cunoscut la Montreal"
|
De ce fug romanii de romani? Pe vremea cand eram in Romania nu trecea zi fara sa nu ma indignez de cel putin trei ori. Si asta in cazul unei zile obisnuite. Era atat de simplu sa ai motive de indignare: ba ascultai o declaratie a vreunui politician de ramaneai mut de uimire, ba aflai ca preturile produselor de baza tocmai s-au marit in conditiile in care nici n-ai apucat sa rasufli usurat de la ultima majorare, ba cate-un evazionist de renume era numit intr-o inalta functie. Si cand limita suportabilului a fost atinsa, mi-am luat lumea in cap la fel ca multi altii, sperand ca la Montréal lista indignarilor se va diminua. Insa ajunsa in Canada, spre surprinderea mea, tot compatriotii m-au indignat cel mai tare. La primul contact cu comunitatea romaneasca mi-a fost dat sa aud: ADraga, daca vrei sa-ti fie bine, fereste-te de romani!@ ADomane, iarta-ma, ce-ar putea sa-mi faca romanii tocmai la Montréal?@ ma intrebasem eu uimita la vremea aceea. A trebuit sa treaca ceva vreme astfel incat sa pot gasi scuze acestor categorii de romani inspaimantati de conationalii lor.
Eram intr-un magazin, intr-o zona a Montrealului unde e greu sa iesi pe strada si sa nu auzi pe nimeni vorbind romaneste. In magazin, un cuplu de romani scotoceau in galantarul cu fructe, palavragind una, alta. Eram cu sotul meu la cativa pasi, vorbind romaneste. Tocmai cand ma pregateam sa dau buna ziua, cei doi au tacut brusc. Insa n-a fost tot. Au inceput sa vorbeasca franceza cu un accent inconfundabil. Oarecum rusinati, s-au indepartat, marind in mod vizibil pasul. Trebuie sa recunsoc ca am ramas cu salutul pe buze, cu un gust teribil de amar. Mi-a fost dat sa asist inamarmurita la fuga romanilor de romani.
Asemenea reactii sunt generate de nesiguranta pe care o simtim cu totii, izbiti fiind de greutatile procesului de emigrare, de acomodare intr-o tara si cultura total diferite. Este oarecum reactia fireasca a luptei zilnice de a face fata schimbarii, de a o invinge. Vrem sa uitam de unde venim, sperand ca ne va fi mai usor unde am ajuns. Insa romanismul, oricat ar fi el de ascuns, intr-o forma sau alta, mai devreme sau mai tarziu, tot iese la iveala. Pana la urma, toti avem circumstante atenuante: cu totii suntem mai mult sau mai putin Aloviti@ de rigiditatile emigrarii, drept urmare, fiecare incearca sa se mentina pe linia de plutire intr-un fel sau altul.
Pentru ca fiecare dintre noi l-a evocat cel putin o data pe Cioran sub forma de mandrie nationala, nu ma abtin sa nu inchei fara a cita din corespondenta lui Emil Cioran, publicata de editura Humanitas in anul 1995, sub titlul Scrisori catre cei de-acasa: APe romani evit cat pot sa-i vad: in genere sunt intriganti si raspandesc zvonuri false. In plus, nu sunt de nici un folos pe nici un plan@ (Paris, septembrie 1947, scrisoare catre parinti).
Cum va spuneam, oricate locuri am schimba, pe cate continente ne-am invarti, oricat ne-am spolei, ramanem aceeasi! Anca FETEA |
|
