TRIBUNA NOASTRA

"Spune intotdeauna adevarul si nu va mai trebui sa tii minte nimic" (Mark Twain)

Magazin pentru romanii canadieni si nu numai, editat de Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada

DIN SUMAR

Basile Gliga In cautarea fericirii

Marcel Anghel De la "eurofasaiala" la "eurosoc"

Timofei N. Mandru Pentru memoria de maine (ultima partea)

Adrian Ardelean Churchill si Roosevelt acuzati de vanzarea Europei de Est

Alexandru Lungu 2004 an electoral

Letitia Militaru Alegeri in Fereatia Asociatiilor Romanesti din Canada

Anca Fetea De ce fug romanii de romani?

A. Irvin Rozei Come to the "Cabaret"!

Letitia Militaru "Am fost eleva lui Enescu" (dialog cu violonista Ida Haendel)

Letitia Militaru ROMANIA III, o renastere a "Commediei dell'arte"

Liliana Nicorescu Ea, Luca si chinezul

Claudia Dumitrache Consiliere financiara? Oare am nevoie?

Basile Gliga       Gena manageriala

Lucian Beschea  REER - strategie financiara eficace

Adrian Ardelean Ana Maria Surugiu  "Al doilea roman dupa Nadia Comaneci care ajunge cunoscut la Montreal"

ARHIVA

"Am fost eleva lui Enescu"

- scurt dialog cu violonista Ida Haendel -

Intr-o duminica de ianuarie, tot incercand sa ma ascund de vitregia acestui anotimp, am gasit scapare in Sala Wilfrid-Pelletier... Auzisem intreaga saptamana publicitatea care se facuse pe 99.5 pentru concertul Idei Haendel. Programul era conceput ca o dupa-amiaza europeana. In prima parte, Orchestra simfonica Montréal, sub bagheta lui Franz-Paul Decker a interpretat Uvertura la AGondolierii@, de Arthur Sullivan, apoi a acompaniat-o pe renumita violonista in cele doua piese de Pablo de Sarasate: Fantesia pe temele operei ACarmen@ si  AZigeunerweisen@, precum si in ATzigane@ de Maurice Ravel.

Nascuta la 15 decembrie 1928 la Chelm, in Polonia, Ida Haendel castiga la numai 5 ani Concursul Hubermann; la 7 ani este finalista a concursului Wieniawski, iar la 19 ani isi face debutul la Londra, la Qeen=s Hall, sub bagheta lui Sir Henry Wood. In 1946, debuteaza in SUA unde, cu Raphael Kubelik, inregistreaza concertele pentru vioara de Beethoven si Bruch. Daca studiile ii sunt marcate de mari dascali ai viorii Michalowicz - Warsaw Conservatory -, Carl Flesch - Londra -, George Enescu - Paris -, colaborarile sale s-ar putea puncta cu urmatoarele nume: Wladimir Ashkenazy, Paavo Berglund, Sir Adrian Boult, Sergiu Celibidache, Jonathan Feldman, Sir Eugene Goossens, Bernhard Haitink, Eliahu Inbal, Zubin Mehta, Ivor Newton, Sir Simon Rattle. Eforturile instrumentistei si a omului de cultura Ida Haendel au fost incununate in timp de distinctiile cele mai elogioase, unul dintre ele fiind titlul de Commander of the British Empire.

In scurtul dialog pe care l-am avut cu violonista Ida Haendel, cum aflase ca sunt romanca, ea insasi mi-a spus ca la 9 ani, la Paris, a fost eleva lui George Enescu. Tatal ei tinuse sa aiba cel mai bun profesor din vremea aceea. Curioasa, am intrebat-o cum era Enescu - dascalul.

- Calm, rabdator, econom la vorba, dar nu la sfaturi, mi-a raspuns Ida Haendel. A observat ca avea un instrumentist si nu un copil, la ore! I-am cantat cele trei sonate pe care le-a compus si imi amintesc ca l-am vazut foarte multumit de interpretarea mea.

- Ce ati retinut pentru tot restul carierei din lectiile cu profesorul de vioara Enescu?

- Enescu mi-a spus sa respect intotdeauna compozitorul pe care il cant, citind tot ce se poate gasi despre el si asta ca sa simt  la fel cu cel care a semnat partitura...

- In programul acestei duminici ati avut piese cu influenta folclorica.

- Rapsodiile lui Enescu si Liszt le cunosc foarte bine. Cum insusi Ravel a fost fascinat de muzica tiganeasca, a scris pentru Jelly d=Aranyi, cea care i-a adus de pe meleagurile Ungariei primele interpretari de gen, aceasta rapsodie de concert ATigan@. Mi-a placut pentru melodicitate si virtuozitate. Si uite, inca un amanunt pe care l-am retinut de la maestrul Enescu: sa tin minte ca, desi aceste rapsodii sunt de inspiratie folclorica, ele nu se canta ca intr-un taraf! In rapsodie, orice tema populara are detalii interpretative, dar niciodata dubii in ceea ce priveste caracterul simfonic. Si in sensul acesta sa nu am vreo indoiala! Acuratetea atitudinii proprii fata de piesa si de caracterul ei, da si acuratetea interpretarii...

In semn de calda amintire pentru Enescu... Mi-a luat programul din mana si, in timp ce-si punea autograful, a zambit si mi-a spus o data in plus ca, atunci cand intalneste romani, se gandeste la Enescu cu mare respect.

Multumim lui Nancy Alexandre de-a fi prilejuit jurnalului nostru aceasta intalnire de suflet.

Letitia MILITARU