TRIBUNA NOASTRA

Desi foarte clar conturate, personajele Feliciei Mihali - un trio atipic, un bizar triunghi conjugal, in care spiritul este incet dar sigur sufocat, iar dorinta erotica este sistematic refulata -, isi estompeaza trasaturile in fata unor stari de lucruri, unor trasaturi umane, unei disperant-eterne mizerii morale si materiale de care lunga perioada de tranzitie care a urmat divortului romanilor de sistemul comunist n-a reusit inca sa ne scape.

La fel de patrunzatoare, de curajoasa, de profunda ca si prima carte a autoarei, Eu, Luca si chinezul (Luc, le Chinois et moi in varianta franceza, recent aparuta la prestigioasa editura montrealeza XYZ ) vine sa sondeze fata urbana a "tarii branzei", cu speranta (poate) ca aici cel putin lucrurile stau altfel.

Pentru cine stie a cata oara in istoria culturii romane, "tanara generatie" - produsul greselilor celor care au precedat-o si al unui spatiu care este cand "coada Occidentului", cand "poarta de intrare in Orient"- se transforma in judecatorul nemilos al unor intolera-bile erori - de sistem, de gandire, de comportament - pe care le refuza, pe care le condamna, de care nu vrea sa mai auda. Poate ca personajele principale ale cartii nu sunt, de fapt, nici tanara jurnalista, nici "devotatul" Luca, nici Yang, medicul chinez venit la specializare in Romania, ci ignoranta, stupizenia, mediocritatea, ipocrizia.

Printre "eminentele gri ale cotidienelor bucurestene" s-au ratacit si cei doi redactori de la Evenimentul zilei, "inodori, inspizi si incolori" ca apa, martori neptunciosi ai "mortii imaginatiei in teatrul romanesc", marunti cronicari teatrali carora redactia nu le cere sa inteleaga ce se petrece pe scena, ci sa vaneze "faptul marunt", "incidentul" care sa atraga atentia cititorului grabit. Evenimentul zilei este imaginea - fidela pana la un punct, dar si enorm ingrosata de interesele financiare ale fondatorului sau - a societatii romane postrevolutionare, in care puterea informatiei a fost confundata cu redarea fidela, pana la saturatie, a faptului divers bazat pe cele mai degradante instincte umane, indelung refulate de prezenta agresiva a unui sistem represiv. Crimele, violurile, sinuciderile, fraudele, demisiile, furturile constituie fata neumana a unei Romanii in cautare de miraculoase solutii economice, de clarvazatoare aliante politice, de leacuri care sa vindece in regim de urgenta ranile trecutului.

Pentru Evenimentul zilei "coafeza e o forta". Ea vrea faptul crud, bine garnisit cu elementul senzational; cei care tin mortis sa se culturalizeze, nu au decat sa deschida ziarul direct la rubricile "Cotidian" sau "Infractiuni", acolo unde sunt exilate articolele de cultura. Impunand scandalul si meschinaria ca politica redactionala, scoala lui Ion Cristoiu a condus la "anihilarea constiintei individuale" a celui care scrie, dar si a celui care citeste.

In Romania - o savana in care "respectul fata de legi si de autoritati" este "anacronic", iar valorile sunt "maturate de setea de putere a unora si de instinctul de conservare al altora" - "selectia naturala" este singurul principiu al supravietuirii morale si fizice - de la instinctul primar al celor multi si marunti la calculul politic meschin al celor din varful piramidei sociale. La ziar, "tinerii lupi" se sfasie intre ei, in mizerabilele piete bucurestene afabilul medic chinez e speculat cu sange rece de tiganii - "protectori" ai sistemului de piata, iar in culisele vietii politice sau culturale romanesti, amatorismul, clientelismul, mediocritatea si coruptia stau la loc de cinste. Romania erei Constantinescu asteapta schimbarea, care, fatalmente, trebuie sa vina, iarasi si iarasi, din partea unor fosti agenti de securitate, a unor fosti comunisti (Magureanu, Catarama, Danielescu), a unor magnati nou-nascuti, a unor intelectuali disidenti - fost colaboratori, de fapt, ai Securitatii - si a catorva "bunici octogenari" care traiesc intr-o lume paralela Romaniei post-ceausiste.

Asa cum in filosofia chineza Yin si Yang sunt doua principii armonios-complementare, celalalt este o intalnire in spirit, o "expeditie de cunoastere", jumatatea fara de care eul nu e intreg. Insa drumul catre celalalt nu este intotdeauna usor. Dincolo de cuvintele sau de privirile celorlalti, Yang intelege ca este vinovat de ceva anume. Daca parintii fetei sunt socati si dezamagiti de alegerea fiicei lor, singurele fiinte care nu-i refuza lui Yang alteritatea si nu-l judeca pentru ca este diferit, sunt sihastrii alaturi de care bizarul cuplu petrece sarbatorile Pastelui. In mod paradoxal, ultra-conservatorul mediu monahal, in care spaima de cei de-o seama este corelata cu spaima de necunoscute forte malefice, il accepta in mod spontan pe cel diferit. In mijlocul calugarilor slabiti si macinati de boli legate indeosebi de lungile si desele posturi sau de obositoarele corvezi fizice, Yang, doctorul de trupuri, pare a fi umbra doctorului de suflete care acum 2000 de ani a acceptat sa moara pe cruce pentru fiecare dintre noi.

Privirea - spun filosofii - ne ajuta sa-l cunoas-tem pe celalalt, dar ne si obliga fata de acesta. In adaptarea cinematografica dupa Amantul lui Marguerite Duras, chinezul isi asteapta iubita ascuns dupa ferestrele fumurii ale masinii. Privirea voalata il pune la adapost de ceilalti, tot asa cum obscuritatea din sala de cinema ii da curaj lui Yang sa atinga mana femeii albe. Torida poveste de iubire dintre mica frantuzoaiaca si chinez se petrece pe te-ritoriul acestuia, acolo unde ea reprezinta minoritatea; timida aventura a tinerei bucurestence cu doctorul chinez se naste pe teritoriul acesteia, acolo unde ea reprezinta majoritatea. Insa in ambele situatii, oricate eforturi ar face, barbatul este cel care pierde. Intuitia sau curiozitatea l-au impins pe Yang sa incerce o schimbare de imagine, pe cat de brutala, pe atat de fortuita: chinezul nu avea cum sa stie ca "degeaba isi cumparase o palarie si un pardesiu din piele, ca degeaba fusese amabil cu vanzatorii tigani si se inchinase in fata icoanelor ortodoxe: ii speria pe oamenii cu pielea alba."

Cei doi barbati ies in acelasi timp din viata tinerei femei: Luca este concediat, Yang trebuie sa se intoarca in China - poate pentru ca Afiecare are locul lui in lumea asta@, poate pentru ca Atotul este un etern inceput@ , poate pentru ca locul lor este altundeva. Cu toate acestea, eroina Feliciei Mihali are puterea sa creada, cu aceeasi candoare voltairiana, ca Afiecare trebuie sa-si cultive gradina@. Iar forta mesajului cartii trece si prin forta morala a personajelor, care inteleg sa refuze pseudo-profesionalismul, pseudo-inteligenta sau pseudo-fericirea.

Cu acelasi stil placut, de o simplitate sobra si o profunzime a analizei psihologice deja anuntate de Tara branzei, acest al doilea roman al Feliciei Mihali vine sa confirme un real talent artistic si o forta de expresie aparte in peisajul literar romanesc.

Liliana NICORESCU