TRIBUNA NOASTRA

Nepoliticos de matinal am intalnit-o, la Teatrul Prospero, pe Cristina Iovita. Aflasem de piesa pe care o pregateste si mi-am spus ca Aevenimentul@este mai mult decat unul simplu pentru romanii de la Montréal (...si mai mult pentru romanii AImigratiei de catifea@, cum suntem numiti cei care am sosit dupa >90 pe pamant canadian). Cristina Iovita, regizoare cunoscuta in viata culturala romaneasca, a Aucenicit@ si aici, la Montréal, in domeniul teatrului chiar in grupul ALaveillée@. Cum a avut Anorocul ei@, n-a vrut sa scape ocazia sa arate tot ce a invatat de-a lungul unei vieti in domeniul regiei.

Letitia Militaru: De patru ani colaborati cu Grupul ALaveillée@, aveti doua spectacole ca garantie a produsului scenic pe care il puteti realiza. Cum de v-ati gandit la acest spectacol, ROMJNIA III?

Cristina Iovita: Nu m-am gandit eu, s-a gandit trupa cu care lucrez... Actorii care o compun aveau senzatia ca, intr-un fel, ma vor cunoaste mai bine daca vor juca o piesa care sa vorbeasca si despre tara mea Ade bastina@.

LM: Sa vorbeasca despre tara de bastina a regizorului, dar cum ati spus dvs., in caietul de presa al teatrului, Acomic, dar nu cinic@.

CI: Exact. Ce i-a tentat foarte tare a fost ca, ori de cate ori le povesteam o anecdota din tara, tratam lucrurile in spiritul Acommediei dell>arte@, adica pana la a le propune ca moto pentru lumea de unde vin, ceea ce auzeam frecvent in anii din urma ai regimului Aun sut in fund, un pas inainte@. Ei il rostesc cu mare afectiune: Aun coup de pied en derrière, un pas en avant!@ Acceptat si mai ales inteles profund, pentru ca noi ne constituim ca o trupa de bufoni clasici! Or, este privilegiul bufonului de Aa fi batut@, sa spunem, si prin lovituri sa inteleaga intelegerea ostilitatii.

LM: Aceasta trupa este si privilegiul dvs. de a pune in scena un anume concept pe care

l-ati construit in timp, un concept total nou aici.

CI: Este vorba, intr-adevar, de ceva nou in contextul local. Este insasi ideea de trupa, adica ideea ca o trupa se poate forma in jurul unei conceptii estetice, a unei legaturi profesionale. Nu este neaparat o afacere sentimentala cu fostii mei studenti, este vorba de o cooperare in domeniul estetic, o cooperare care magnetizeaza membrii trupei. E vorba chiar de a crea un curent artistic. O idee fascinanta la care nu multi au ocazia sa contribuie in viata teatrala de aici! Stiti foarte bine ca aici echipele se fac si se desfac la fiecare productie. Din pacate, oamenii se intalnesc putin, nu pot face un schimb de idei, nu pot inova nimic. Experientele sunt punctuale, dar ele nu pot fi fructificate intr-o a doua sau a treia productie. Noutatea mai consta si in faptul ca se propaga ideea insasi de Renastere. Aici, pe pamant american, exista tendinta de Aa face o cultura si o identitate nationala@ prin acceptul fenomenului Ageneratiei spontanee@. Este un lucru recunoscut, teoretizat, ceea ce se naste din nimic si mai ales nu are nici o continuitate, aceasta este noutatea! Argumentari am putea face ore intregi, dar ceea ce se observa este ca faimoasa Aidentitate@ ar trebui cladita (in sensul punerii caramida pe caramida) nu pulverizata , cum se intampla in aceste experimente izolate de Aécho de moment@.

LM: Cu actorii dvs. ati incercat sa va intoarceti la linia clasica a Acommediei dell=arte@...

CI: Commedia dell=arte este sursa majora a teatrului occidental modern. Revin la contextul local si adaug ca ceea ce face propice, pe aceste meleaguri, intoarcerea la acest model este traditia teatrului de strada, a jonglerilor, a povestitorilor de strada. Ce mai frumoasa expresie a acestui spirit ludic po-pular nu intamplator a stat la baza fondarii Circului du Soleil. Daca mai amintim si de ecourile spiritului francez dominal, cred ca exista Atot@ in creuzetul unei renasteri a Renasterii in teatru.

LM: Cine a scris textul pe care il reproduceti pe scena?

CI: Eu. Sunt trei mici farse politice pe care le-am scris, doua in engleza, la Boston, iar a treia aici, la Montréal. Cea scrisa la Montréal este articulatia, punctul culminant al spectacolului si raspunde clar la o intrebare, leit-motiv, a localnicilor: ASi cum a fost cand a murit Ceausescu? Nu-i asa ca asta a fost momentul culminant al Revolutiei@? Am incercat sa-mi aduc aminte cum a fost cand a murit Ceausescu. Raspunsul a dat piesa pe care eu o numesc MARELE CARNAVAL AL RE-VOLUTIEI ROMJNE. Si nu e la modul peiorativ! Sa ma explic: moartea cuplului Ceausescu este moartea unor tirani si are legatura cu CARNAVALUL si sacralitatea carnavalului. Altfel nu se explica de ce sute de mii de oameni au stat Aagatati@ de televizor pentru a vedea cum moare tiranul. Lucrurile astea s-au mai intamplat in istorie.

LM: Cand va incepe seria de spectacole pe care o pregatiti?

CI: Avem o serie de 20 de spectacole angajate in codifuziune cu Grupul ALaveillée@ pe scena Teatrului Prospero (1371, Ontario Est). Premiera va fi pe 23 martie, iar cortina va cadea ultima ora pe 17 aprilie. Sunt bucuroasa sa vad deja ca avem un public pe care l-am Asedus@ 4 ani. Este un public foarte interesant, o nisa formata din tineri de colegiu si universitati care se intereseaza de fenomenul social din alte locuri pentru a intelege societatea lor, tineri cu o anumita deschidere la noul din Aviata cetatii@.

LM: Iata, mi-ati netezit drumul spre intrebarea finala: Credeti ca dupa acest spectacol imigrantii romani la Montréal sau pe pamantul american vor fi mai bine acceptati? La ce va asteptati dupa acest spectacol?

CI: Ma astept ca figura imigrantului roman sa capete niste alte nuante, sa se Apersona-lizeze@. Pentru ca ceea ce se stie si ceea ce confrunt eu este aceeasi veche imagine a romanului Adescurcaret care a venit sa faca un ban pe seama occidentalului@. Ceea ce astept este ca publicul sa vada aspectul infinit filosofic al imigratiei care in princi-piu a venit Asa traiasca@, nu Asa supravietuiasca@ cum s-a obisnuit a crede. Sa traiasca si care are CEVA de spus (ma gandesc la aportul cultural). Poate ca aceasta viziune de tip Abouffe@ sa-i faca pe cei de aici sa inteleaga ca, printre popoarele latine mai putin apropiate, exista cineva care, intr-un fel sau altul, le seamana...

LM: Va multumim pentru aceasta prezentare, abia asteptam premiera. Ce se ureaza unui regizor de aici? ACaisse fermée@, nu-i asa? Dar unui roman?... BAFTA!

CI: SA FIE!

Letitia MILITARU