TRIBUNA NOASTRA

Incheiem in acest numar, cu al cincilea episod, foiletonul despre inchisorile comuniste din Romania epocii in care Aelanul revolutionar@ ajunsese la paroxism. Unii dintre cititori vor gasi, poate, randurile care urmeaza greu de suportat. Limbajul Adur@ este insa mult mai usor de suportat in comparatie cu situatiile limita pe care autorul acestor randuri a trebuit sa le indure.

Reamintim ca episodul precedent se incheia cu intrebarea:

ADar cine sa-i traga la raspundere?@ (cu referire la vinovatii pentru atrocitatile din inchisorile politice).

Oficialitatile neocomuniste post-revolutionare? Comunistii care cazand in dizgratia cuplului dictatorial (sotii Ceausescu) au fost marginalizati si care, doritori de razbunare si setosi de putere, dupa fuga sotilor Ceausescu cu elicopterul, creandu-se un vid de putere care a durat cateva ore, spre sfarsitul acelor cateva ore, Televiziunea Romana, prin redactorul sau, a inceput sa cheme si sa adune la sediul sau pe fostii activisti PCR de prim rang - vicleni si abjecti maestri in scenarii si diversiuni, de care indata s-au alipit si alte spe-cimene: oportunisti, cameleoni politici, naivi de buna-credinta care, dupa ce i-au derutat pe multi, s-au retras, sarind pe creasta revolutiei de la Bucuresti, confiscand-o si manipuland publicul larg? Acestia au pus mana pe putere, iar pe fostii luptatori anticomunisti si antisovietici nu i-au lasat sa intre in curtea Televiziunii si cu atat mai putin in sediul acesteia, nici sa apara in emisiuni televizate sau pe postul national de radio pentru a-i demasca pe Asobolanii@ care confiscasera revolutia si acaparasera puterea si care schimbasera organelor represive ale PCR - Securitatea si Militia - numai denumirile, nu si cadrele care facusera ravagii in randurile celor care se opusesera comunismului. Cu exceptia cuplului dictatorial, care a fost executat, si a catorva acoliti ai acestuia, care au fost condamnati, dar care au executat numai cativa ani de inchisoare, in care s-au bucurat de toate drepturile, chiar de dreptul de a vota, nici unul dintre cei care se facusera vinovati de crime impotriva uma-nitatii, comise in perioada dictaturii comuniste (6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), nu a fost pedepsit.

Unele dintre fostele cadre ale organelor represive ale PCR s-au pensionat si primesc pensii foarte grase, pe care si le rumega in liniste. Restul fostelor cadre ale Securitatii, Militiei, Procuraturii si Justitiei comuniste - cadre care au fost lancea si scutul PCR, educate si formate de acesta - au fost lasate sa lucreze in continuare in politia politica SRI - fosta Securitate - si in Politie - fosta Militie -, orga-nul represiv numarul doi al PCR, precum si in Procuratura si in Justitie. Multi dintre cei care au facut parte din sus-mentionatele organe represive comuniste au fost, dupa decembrie 1989 promovati in functii, au fost inaltati in grad si au fost decorati si medaliati. Cinism mai mare ca acesta nici ca se poate. Iar pe langa fostii detinuti politici in viata, chiar si celor care fusesera reeducatori-tortionari in Areeducarea cu demascari@ li s-au aprobat cererile de inscriere in Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, iar ca membri ai acestei asociatii beneficiaza de prevederile Decretului-Lege 11/1990, bucurandu-se de toate drepturile acordate de acest decret-lege si sfidandu-si fostele victime, la fel cum fac si fostii securisti, militieni, procurori si judecatori comunisti - executanti zelosi ai represiunii, terorii si crimelor comuniste din Romania.

Despre crimele nazismului s-a scris foarte mult, in special despre genocideul evreilor. Redam mai jos trei fragmente din cartea lui Stéphane Curtois:

*Ce se stia despre crimele comunismului? Ce se voia sa se stie? De ce s-a asteptat sfarsitul secolului pentru ca aceasta tema sa acceada la statutul de obiect al stiintei? Este evident ca studiul terorii staliniste si comuniste in gene-ral, in comparatie cu studiul crimelor naziste, are o uriasa intarziere de recuperat, chiar daca in Est studiile au inceput sa se inmulteasca. Nu se poate sa nu fim aici socati de un puternic contrast. Invingatorii din 1945 au plasat legi-tim crima - si in special genocidul evreilor - in centrul condamnarii nazismului. Numerosi cercetatori din lumea intreaga muncesc de decenii la aceasta problema. Mii de carti i-au fost consacrate, zeci de filme, dintre care unele celebre, in registre foarte diferite: Noapte si Ceata, Shoah, Alegerea Sofiei sau Lista lui Schindler. Raul Hilberg, pentru a nu-l cita decat pe el, si-a centrat opera majora pe descrierea detaliata a modalitatilor de ucidere a evreilor in cel de-al treilea Reich. Or, asemenea demersuri nu exista in privinta crimelor comuniste. In timp ce numele lui Himmler sau Eichman sunt cunoscute in lumea intreaga ca simboluri ale barbariei contemporane, numele lui Dzerjinski, Iagoda sau Ejov sunt ignorate de cei mai multi. In privinta lui Lenin, Mao, Ho-Si-Min si chiar a lui Stalin, ei au avut intotdeauna dreptul la surprinzatoare reverente. Un organism al statului francez, Loto, a avut chiar inconstienta de a-i asocia pe Stalin si Mao la una din campaniile sale publicitare! Cine ar avea ideea de a-i folosi pe Hitler si Goebbels intr-o asemenea operatie?

Atentia exceptionala acordata crimelor hitleriste este perfect justificata. Ea raspunde vointei supravietuitorilor de a marturisi, de a incerca sa inteleaga, si vointei autoritatilor morale si politice de a confirma valorile democratice. Dar de ce acest slab ecou, in opinia publica, privind marturile crimelor comuniste? De ce aceasta tacere jenanta a politicienilor ? Si mai ales de ce aceasta tacere >>academica>> privind catastrofa comunista care a inclus timp de optzeci de ani aproape un sfert din speta umana de pe patru continente?

De ce aceasta incapacitate de a plasa in centrul analizei comunismului un factor atat de esential cum este crima, crima in masa, crima sistematica, crima impotriva umanitatii? Ne aflam in fata unei imposibilitati de a intelege ? Nu este mai degraba un refuz deliberat de a sti, de o teama de a intelege?

Motivele acestei ocultari sunt multiple si complexe. Un rol l-a avut mai intai vointa clasica si constanta a calailor de a sterge urmele crimelor lor si de a justifica ceea ce nu puteau sa ascunda. +

Si de ce oare dintre toate tarile comuniste satelite ale Uniunii Sovietice, Romania a fost singura tara in care s-a facut demonicul expe-riment REEDUCAREA CU DEMASCARI?

De la caderea dictaturii comuniste din Romania, desi au trecut peste treisprezece ani, despre crimele comuniste din AREEDUCARE@ nu s-au scris decat cel mult vreo treizeci de carti si cateva brosuri, si nu s-a turnat nici un film, nici chiar de scurt metraj, desi se stie ca, in general, oamenii prefera sa vizioneze un film decat sa citeasca o carte buna. Iar despre reeducarea cu demascari din penitenciarele Pitesti, Gherla si lagarul de munca fortata si de exterminare Peninsula - Canal, s-au scris circa 15 carti si brosuri si nu s-a turnat nici un film pentru ca lumea sa cunoasca grozaviile din acea reeducare cu demascari, precum si pentru memoria viitoare.

Majoritatea romanilor cunosc cat de cat, fie din citit, fie din radio, filme, sau din auzite, despre crimele naziste din lagarele de concentrare Auschwitz, Dachau, Belsen, Lubec s.a. Insa, despre crimele comuniste din inchisorile si lagarele de munca fortata si de exterminare din Romania nu stiu nimic! si pe multi dintre ei, nici nu-i intereseaza acele crime... Iar circa 99,9% dintre romani - atat cei din tara cat si cei din strainatate n-au citit si nici nu au auzit despre REEDUCAREA CU DEMASCARI si despre crimele comuniste din acea reeducare. Iar dintre straini, afara de istorici si cercetatori, cati sunt cei care cunosc, care stiu cat de cat, ce s-a intamplat in acea Areeducare@ cu torturi continui in care atrocitatile au intrecut cu foarte mult pe cele din lagarele de concentrare naziste.

Care dintre detinutii - cobai supusi experimentului REEDUCARE CU DEMASCARI (cu torturi continui) timp de multe saptamani la rand si chiar luni de zile la rand, nu si-a dorit sau n-ar fi preferat ca in loc de schingiuiri si torturi continui sa nu fie gazat si sa moara in 10 sau 15 minute? Sau sa fie impuscat si sa moara in cateva secunde?

Oare se vrea ca publicul larg din intreaga lume sa nu afle, sa nu stie ca in cele doua mari centre de reeducare cu torturi continui - Pitesti si Gherla, lagarul de munca fortata si de exterminare Peninsula Canal - atrocitatile au intrecut cu mult pe cele din lagarele de concentrare naziste de la Auschwitz, Dachau, Belsen, Lubec s.a. Caci tehnica si metodele folosite in acea AREEDUCARE CU DEMASCARI@ facuta pentru pervertirea sufletului, pentru cercetarea rezistentei fizice, psihice si morale, pentru dezumanizarea si distrugerea psihicului a intrecut orice inchipuire.

"Fenomenul Pitesti ni se pare a depasi in oroare, din fericire nu si in durata, reeducarea de tip chinez. Nimanui nu-i este ingaduit sa uite ca intre 1949 si 1952 s-a desfasurat in Romania Aexperienta@ pe care am incercat s-o descriem, si ca dintr-un arhipeleag al ororii, una din cele mai odioase insule s-a numit Pitesti."

(Virgil Ierunca - AFenomenul Pitesti@, editura Humanitas, Bucuresti, 1990).

"In clipa in care se termina un capitol al experientei la Gherla, inchisoare situata in nordul tarii, (...) demascarile ajungeau un fel de culme a absurdului, poate negandite nici in momentele cele mai grele de la Pitesti. Spre deosebire de ceea ce s-a incercat in celelalte inchisori, pomenite pana acum si despre care se poate spune ca au fost, cu exceptia lagarului de la Canal, un fel de tatonari ale posibilitatilor pe loc, ceea ce s-a consumat in inchisoarea Gherla era rezultatul unei pregatiri minutioase, de a impinge tragedia si a o extinde si asupra altor categorii de detinuti"

(Dumitru Bacu - APitesti - Centru de reeducare studenteasca@).

"... toate monstruozitatile de la Pitesti, o crima condensata pe cativa metri patrati cati avea inchisoarea, ruland cateva mii de tineri, chinuiti pe o durata relativ scurta, de cativa ani, nu constituie decat "modelul", EXPERIMENTUL, schita unui proces mai amplu, sortit sa se generalizeze la scara intregului popor, robindu-l pe vecie. Iata de ce FENOMENUL CRIMINAL PITESTI, mai cumplit decat oricare Auschwitz (acolo cel putin granita intre victime si calai era transanta), se cere inteles nu numai el ca atare, ci si in semnificatiile lui, ca experiment proiectat sa fie largit, aplicabil la dimensiunea tarii. De aici si amploarea analizei, solicitand complexe domenii"

(Banu Radulescu - revista AMemoria@ nr.2, editata de Uniunea Scriitorilor din Romania).

Timofei N. MANDRU