TRIBUNA NOASTRA

Acum aproape doua mii de ani, intr-o umila pestera din Bethleemul Iudeii se nastea IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii, Cel care a scindat istoria in doua mari perioade: cea dinainte si cea de dupa Hristos, numita impropriu si “era noastra”. Cel care a calculat era cresina, in anul 525 - renuntand sa mai numere anii de la Diocletian (284-305) - a fost un modest calugar dobrogean, Cuviosul Dionisie cel Mic (+ 540).

Naserea Domnului, evenimentul cel mai de seama din istoria lumii, s-a petrecut in anul 748 “ab urbe condida” (de la intemeierea Romei), in timpul imparatului Augustus (27 a. Hr. - 14 d. Hr.), rege al Iudeii fiind Irod cel Mare sau Idumeul. Augustus poruncise un recensamant, ceea ce explica prezenta dreptului Iosif, din casa si neamul lui David, in Bethleemul Iudeii, impreuna cu Sfanta Fecioara Maria, logodnica lui. “Iar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul nascut si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc pentru ei in casa de oaspeti.” (Lc. 2, 5-6).

Nasterea Mantuitorului este amintita nu numai in Sfintele Evanghelii, ci si in operele unor scriitori antici, ca scriitorul iudeu Iosif Flavius (+100) sau istoricii romani Pliniu cel Tanar (+113), Tacitus (+ 120) sau Suetonius (+140).

Sarbatoarea Naserii Domnului este foarte veche, pana in secolul al IV-Iea celebrandu-se impreuna cu Botezul. Cele doua sarbatori vor fi separate in anul 377, in Antiohia, Craciunul la 25 Decembrie si Botezul la 6 Ianuarie.

Nasterea Domnului, “natalis Domini”, a inlocuit sarbatoarea pagana a solstitiului de iarna (natalis solis), care - din secolul al III-lea - se unise cu cea a zeului Mithra, reprezentantul soarelui pe pamant. Astfel, Hristos, “Soarele dreptatii” care a adus lumii “Rasaritul de sus” a invins atat paganismul greco-roman, cat si mithraismul.

Romanii numesc sarbatoarea Nasterii Domnului si Craciun, derivat din latinescul “creatio, -onis” adica ziua crearii sau a nasterii lui Iisus. Celelalte limbi romanice folosesc termeni derivati din “Natalis Domini”, de exemplu : Noël, in franceza; Natale, in italiana, Navidad in spaniola etc.

Unul din mijloacele folosite de Dumnezeu pentru pregatirea venirii in lume a Fiului Sau a fost acela al proorocilor Vechiului Testament. Asa de pilda, patriarhul Iacob vorbese despre Impaciuitorul (Geneza. 49, 10), psalmistul David, despre nasterea Sa din veci (Ps. 2, 7) proorocul Ieremia, despre Pastorul cel Bun si Legamantul cel Nou (Ier. 23, 5, 1), proorocul Daniel, despre timpul cand se va naste Hristos (Dan. 9, 24), proorocul Mica, despre cetatea Bethleemului (Mica 5, 1), iar proorocul Zaharia, despre intrarea triumfala in Ierusalim (Zah. 9. 9).

Cele mai multe profetii despre Mantuitorul le gasim la proorocul Isaia. Acesta vorbeste despre Lumina lumii (Ias. 9, 1) sau despre nasterea minunata, din Fecioara: “Iata, Fecioara a luat in pantece si va naste fiu si se va chema numele lui Emanuel.” (Is. 7, 14) sau despre venirea lui Mesia: “Prunc s-a dat noua, un fiu s-a dat noua, si va fi pe umerii lui stapanirea si se cheama numele lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie.” (Is. 9, 5)

La toate aceste texte vetero-testamentare (si sunt mai bine de 70) se adauga marturisirile Evanghelistilor. Iata cateva exemple: “Iata, Fecioara va naste un fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talmaceste Dumnezeu este cu noi.” (Mt. 1, 23); “Iata, va vestesc bucurie mare care va fi la tot poporul. Caci vi s-a nascut astazi Mantuitorul care este Hristos Domnul, in cetatea lui David.” (Lc. 2, 11) sau “Si Cuvantul trup s-a facut si S-a salajuit intre noi si am vazut marirea Lui, marire ca a unuia nascut din Tatal” (In. 1, 14).

La Nasterea Mantuitorului se vadese unitatea Sfintei Treimi: Dumnezeu-Tatal trimi-te in lume pe Fiul; Dumnezeu-Fiul primeste sa se faca om pentru a ne putea mantui; Dumnezeu-Sfantul Duh se pogoara in chip minunat peste Sfanta Fecioara Maria, adumbrind-o. Nasterea Mantuitorului arata, apoi, unitatea dintre Dumnezeu si faptura - ingeri, pastori, magi - precum si bucuria naturii reinnoite. In sfarsit, Nasterea Mantuitorului explica unitatea familiei, a poporului, a intregii umanitati.

Referitor la Nasterea Domnului, Sfantul Apostol Pavel scria: “Cu adevarat mare este taina crestinatatii. Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in duhul, S-a vazut in ingeri, S-a propovaduit de oameni, S-a crezut in lume si S-a inaltat intru marire.” (I Tim. 3,16).

Sfintii Parinti ai Bisericii au talmacit minunea Nasterii Domnului. Astfel, Sfantul Grigore de Nazianz scrie ca “Fiul lui Dumnezeu prin intrupare a ramas ceea ce era - adica Dumnezeu - si s-a facut ceea ce nu era - adica om - venind printre oameni pentru ca acestia sa se poata intoarce iarasi la Dumnezeu”. Sfantul Ioan Gura de Aur adauga: “Dumnezeu s-a imbracat in firea umana ca, venind intre noi, sa ne invete si, invatand, sa ne arate acele lucruri pe care noi nu le putem vedea”, iar Sfantul Atanasie cel Mare precizeaza: “Facandu-se om, Mantuitorul a implinit doua lucruri: intai, ne-a reinnoit, desfiintand moartea, si in al doilea rand, din fire fiind nevazut, s-a aratat, facandu-se cunoscut oamenilor prin lucrarile Sale, ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu, domn si imparat al lumii”.

Pruncul divin, prin nasterea Sa din Sfanta Fecioara Maria, ne-a adus lumina cunoasterii de Dumnezeu cel adevarat, a rasarit “Soarele dreptatii”, care s-a intrupat pentru mantuirea noastra, eliberandu-ne din robia pacatului. El s-a pogorat la noi, pentru ca noi sa putem urca la cer si, din fiii razvratirii si slujirii celui rau, sa redevenim fiii pacii si slujitorii lui Dumnezeu.

Fiul lui Dumnezeu se face Fiul omului, se dezbraca, se dezgoleste de slava sa divina - ceea ce teologii numesc “Akenossis” - pentru a imbraca umila haina a trupului omenesc. Hristos se identifica cu noi, pentru ca prin viata, invatatura, patimile, moartea si invierea Sa sa ne redeschida portile para-disului pierdut prin neascultarea proto-parintilor.

Fiul lui Dumnezeu “pentru noi si pentru a noastra mantuire s-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara S-a facut om” (Simbolul credintei). El este “Dumnezeu adevarat si om adevarat, unind intr-o singura persoana firea dumnezeiasca cu cea omeneasca. El a luat firea umana integrala, facandu-se asemenea noua, afara de pacat.” (Evr. 4, 15) In iconografia ortodoxa, fata Pruncului Iisus este lipita de cea a Maicii Sale. Din timpuri imemorabile, romanii au insotit “taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta” a Nasterii Domnului de cantarea colindelor. Aceste creatii populare sunt dovada indiscutabila a vechimii si continuitatii noastre pe plaiul mioritic, de la Nistru pana la Tisa. Ca sunt foarte vechi o demonstreaza prezenta numelui Sfantului Apostol Andrei in colindele dobrogene sau a Badicii Traian, in plugusoare, ceea ce urca la perioada de formare si crestinare a poporului nostru.

In versuri duioase, de o gingasie fara seaman, colindele prezinta dogma sau invatatura de credinta ortodoxa in toata puritatea ei, reliefandu-i sensurile adanci si trairea religioasa autentica.

Dogma intruparii Fiului lui Dumnezeu - cea mai de seama invatatura a Bisericii crestine - este redata amplu, intr-o frumusete feeri-ca, actiunea petrecandu-se, conform referintelor biblice, in Bethleemul Iudeii, unde Sfanta Fecioara Maria cauta loc sa nasca si-l gasese intr-o pestera saracacioasa, alaturi de blandele animale.

Nasterea Matuitorului lumii este confirmata de aparitia miraculoasa a stelei care-i calauzeste pe magi - Melchior, Gaspar si Balthazar -, de inchinarea pastorilor - pri-mii care au aflat despre acest eveniment unic -, de bucuria ingerilor, dar si de tulburarea lui Irod - care-si temea tronul -, de uciderea celor 14. 000 de prunci nevinovati si de fuga in Egipt a Sfintei Familii pentru a salva viata lui Iisus.

Astazi s-a nascut Hristos!

Risipiti in patru vanturi, Romanii se aduna azi in biserici si praznuiesc marea sarbatoare a Intruparii Mantuitorului. Este un moment de bucurie, dar si un moment de comuniune cu cei de acasa si de rugaciune fierbinte catre Pruncul nascut in ieslea Bethleemului sa aduca pace, belsug, fericire, liniste si prosperitate Romanilor de pretutindeni.

Sarbatori fericite tuturor Romanilor si, conform unui cunoscut cantec de Craciun:

“Si-acum te las, fii sanatos si vesel de Craciun

Dar nu uita, cand esti voios, Romane, sa fii bun!”

Romulus Patru Bena In ajunul Sfintelor sarbatori ale Craciunului si a cumpenei dintre ani (...)

Liliana Nicorescu Les racines de Cioran (...)

Adrian Ardelean Din nou despre "Holocaustul" romanesc (...)